Contestatie la executare. Sesizare formulata de Administratia Nationala a Penitenciarelor. Modificarea hotarârii definitive prin reducerea perioadei dedusa din pedeapsa. Inadmisibilitate.

Domenii asociate:

- contestatie la executare

- procedura penala

Dosar nr. 6627/302/2007 (2815/2008)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 1562 din 26 octombrie 2009

Contestatie la executare. Sesizare formulata de Administratia Nationala a Penitenciarelor. Modificarea hotarârii definitive prin reducerea perioadei dedusa din pedeapsa. Inadmisibilitate.

Constatând, cu prilejul punerii în executare a hotarârii sau în cursul executarii pedepsei, ca s-a ivit o nelamurire sau o împiedicare la executare, Penitenciarul sau Administratia Nationala a Penitenciarelor nu pot formula contestatie la executare ci doar sa încunostinteze instanta de executare, care, prin judecatorul delegat are posibilitatea sa formuleze o asemenea contestatie, conform art. 419 alin. 2 C. pr. pen.

Contestatia la executare prin care se tinde la micsorarea perioadei deduse din pedeapsa, deci la privarea de libertate a condamnatului pentru o perioada mai mare de timp decât cea care rezulta din sentinta în executarea careia se afla, este inadmisibila, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevazute de art. 461 C. pr. pen.

art.461 C. pr. pen.

Prin sentinta penala nr.620/05.06.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia I penala, în baza art.461 alin. l lit. d C. pr. pen., s-a admis contestatia la executare formulata de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor - Penitenciarul Bucuresti Rahova si s-a dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicata condamnatului S.S.L. prin sentinta penala nr. 167/16.02.2009 a Tribunalului Bucuresti, o perioada a detentiei preventive mai mica dect cea stabilita prin hotarârea de condamnare.

S-a dispus anularea MEPI nr. 222/01.04.2009 al Tribunalului Bucuresti si emiterea unui nou MEPI în sensul prezentei.

Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotarâri a formulat recurs condamnatul S.S.L., aratând ca instanta de fond a dedus în mod gresit durata arestului preventiv, respectiv o perioada mai redusa decât cea executata efectiv.

Analizând sentinta recurata, atât din perspectiva criticilor formulate, dar si din oficiu, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, Curtea constata ca recursul este întemeiat.

Curtea retine ca prezenta contestatie la executare a fost formulata de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor - Penitenciarul Rahova, care a solicitat o deducere corecta a perioadei executata în arest preventiv de catre condamnatul S.S.L., mai mica decât cea dedusa prin hotarârea definitiva de condamnare.

În primul rând, se consta ca în mod gresit tribunalul s-a considerat legal sesizat cu o contestatie la executare formulata de catre penitenciarul unde condamnatul îsi executa pedeapsa.

Nicio dispozitie procesuala nu acorda penitenciarului sau Administratiei Nationale a Penitenciarelor dreptul de a formula contestatie la executarea unei sentinte privind o persoana aflata în custodia sa. Constatând, cu prilejul punerii în executare a hotarârii sau dupa caz, în cursul executarii, ca s-a ivit o nelamurire sau o împiedicare la executare, penitenciarul sau A.N.P. puteau doar sa încunostinteze instanta de executare, care, prin judecatorul delegat avea posibilitatea sa formuleze o contestatie la executare, conform art. 419 alin. 2 C. pr. pen.

În alta ordine de idei, Curtea constata ca ceea ce se solicita pe calea contestatiei la executare este înlaturarea unei erori de judecata ce i-a profitat condamnatului, în sensul ca prin sentinta penala 167/2009 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II a penala s-a dedus o perioada mai mare decât cea executata efectiv.

În raport de ceea ce se tinde a se obtine pe calea contestatiei la executare, respectiv privarea de libertate a condamnatului pentru o perioada mai mare de timp decât cea care rezulta din sentinta în executarea careia se afla, Curtea constata ca motivele invocate nu pot fi circumscrise niciunuia dintre cazurile prevazute de art. 461 C. pr. pen.

Este adevarat ca practica judiciara a considerat ca deducerea gresita a preventiei ar putea fi corectata pe calea contestatiei la executare, apreciindu-se ca sunt incidente fie dispozitiile art. 461 lit. c C. pr. pen. în sensul ca, prin luarea în considerare a perioadei corecte executata în arest preventiv intervine o împiedicare la executarea, pedeapsa fiind deja executata la o data anterioara celei stabilita, fie dispozitiile art. 461 lit. d C. pr. pen., considerându-se aceasta situatie ca un impediment ivit în cursul executarii.

În aceste situatii este vorba însa despre o gresita deducere ce a operat în defavoarea condamnatului. Pentru ipoteza contrara, eroarea poate fi îndreptata doar în calea ordinara de atac a recursului.

În cauza, sentinta a ramas definitiva prin nerecurare, astfel ca eroarea de judecata în ceea ce priveste durata executata de condamnat în stare de arest se bucura de autoritate de lucru judecat si nu mai poate fi îndreptata ulterior. Fiind vorba despre o greseala de judecata favorabila condamnatului, urmeaza sa îi profite acestuia.

Ca atare, Curtea constata ca, atât din perspectiva titularului cererii cât si în raport de motivele invocate, care nu se încadreaza în niciunul dintre cazurile de prev. de art. 461 C. pr. pen., prezenta contestatie la executare este inadmisibila. Constatând inadmisibilitatea contestatiei, si, astfel, imposibilitatea corectarii greselii cuprinse în sentinta penala nr. 67/2009 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a II a penala, Curtea nu va mai analiza criticile formulate de catre recurent legate de erorile pe care tribunalul le-ar fi comis în judecarea contestatiei la executare.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul formulat de condamnat, a casat în totalitate sentinta recurata si rejudecând, a respins ca inadmisibila contestatia la executare.

Domenii speta

Spete similare