Completare hotărâre. Solicitare de constatare a uzucapiunii, formulată de pârâtă cu titlu de apărare. Inadmisibilitateî

Decizie 69 din 13.06.2012


Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 69 din 13 iunie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 1918 din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Maramureşa fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie ridicată de pârâtă şi soluţionând cauza pe fond: a fost admisă acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta Episcopia Română Unită cu Roma Greco - Catolică a Maramureşului, împotriva pârâtei Parohia Ortodoxă nr. 1 Baia Mare, şi în consecinţă, s-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B7 din CF 204 Baia Mare, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei şi înscrierea dreptului de proprietate pe vechiul proprietar, respectiv pe reclamantă, pârât a fost obligată să predea reclamantei în deplină proprietate şi posesie următoarele imobile: imobilul situat în Baia Mare, str. Închisă nr. 11 înscris în CF 204 Baia Mare nr. top 1040 compus din: Biserică Catedrală, capelă, casă de locuit şi teren în suprafaţă de 6676 mp; imobilul înscris în CF 204 Baia Mare nr. top. 3896 în suprafaţă de 81.104 mp (cimitir); imobilul în suprafaţă de 190 mp (cimitir) din parcela cu nr. top 3897/1 din CF 204 Baia Mare; imobilul în suprafaţă de 534 mp (cimitir) din parcela cu nr. top 3897/3 din CF 204 Baia Mare; - imobilul în suprafaţă de 1 ha 1412 mp (cimitir) cu parcela nr. top 1392/3/1 din CF 204 Baia Mare, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 5.400 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 41/A/28.03.2012 a Curţii de Apel Cluj, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă nr. 1 Baia Mare şi cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtei de intervenienta Asociaţia Foştilor Greco-Catolici în Prezent Ortodocşi şi a Urmaşilor Lor împotriva sentinţei civile numărul 1918 din 19.10.2011 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul numărul 1955/100/2009, care a fost schimbată în parte şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea precizată formulată de reclamanta Episcopia Română Unită Cu Roma, Greco-Catolică a Maramureşului în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă Nr. 1 B., reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 5000 lei şi au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind respingerea excepţiei calităţii procesuale active a reclamantei.

Pârâta Parohia Ortodoxă Română nr. 1 B. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 41/A/28.03.2012 în sensul de a se pronunţa instanţa asupra cererii pârâtei privind constatarea incidenţei uzucapiunii tabulare reglementată de art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938.

În motivarea cererii pârâta a arătat că deşi în practicaua deciziei pronunţată în apel instanţa a reţinut că pârâta a ridicat problema uzucapiunii, realizând şi o sinteză a argumentelor invocate, în dispozitivul hotărârii nu s-a pronunţat asupra acesteia.

Faptul că instanţa a admis susţinerile pârâtei legate de valabilitatea titlului de proprietate, nu reprezintă decât o dovadă în plus că s-a omis pronunţarea asupra problemei subsidiare vizând uzucapiunea.

Având în vedere dispoziţiile art. 2812a Cod proc.civ., potrivit cărora îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-2812 Cod proc.civ., se impune ca instanţa de apel să se pronunţe asupra problemei uzucapiunii, potrivit dispoziţiilor art. 2812 Cod proc.civ.

Prin concluzii scrise, Pârâta Parohia Ortodoxă Română nr. 1 B. a arătat că cererea de completare a dispozitivului este admisibilă, invocând ca practică judiciară Decizia nr. 558/2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, care prin completarea dispozitivului sentinţei a admis excepţia prescripţiei.

Analizând cererea formulată, curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 281-2 Cod proc.civ., invocat de altfel şi de către pârâtă, dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara apel sau recurs.

Din dispoziţiile legale mai sus reţinute, rezultă faptul că procedura completării dispozitivului este incidentă în ipotezele în care instanţa nu se pronunţă pe cereri principale sau accesorii cu care partea a investit instanţa sau pe cererile incidentale (cereri de intervenţie, de chemare în garanţie, etc.). În cazul de faţă, curtea constată că partea care solicită completarea dispozitivului este pârâta, care nu a investit instanţa cu o cerere reconvenţională, pe care instanţa de apel să nu se fi pronunţat.

Este real că la ultimul termen de judecată pârâta Parohia Ortodoxă Română nr. 1 B. a invocat în apărare incidenţa uzucapiunii tabulare, pe care în dispozitivul deciziei instanţa nu s-a pronunţat. Însă, această critică nu poate fi valorificată uzând de procedura completării dispozitivului, ci eventual ca un motiv de recurs.

Într-adevăr în decizia depusă ca şi practică judiciară de către pârâtă, instanţa care a omis să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei a completat dispozitivul pronunţându-se pe această excepţie. Însă, această practică judiciară nu este unitară, prin decizia civilă nr. 1387/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia civilă, s-a statuat că o eventuală omisiune a instanţei de apel de a analiza o parte din motivele invocate de apelantă nu se încadrează în dispoziţiile art. 281-2 alin. 1 Cod proc.civ. şi nici în cele alin.3 al aceluiaşi articol şi, prin urmare, cererea de completare a hotărârii în sensul analizării motivelor de apel pretins omise este inadmisibilă.

Considerăm că introducerea dispoziţiilor art. 281-2a Cod proc.civ., prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010 s-a făcut tocmai pentru a delimita între criticile pe care părţile le pot dezvolta în apel şi recurs şi situaţiile în care părţile pot apela la procedura îndreptării, lămuririi sau completării dispozitivului, pentru a nu uza în paralel de cele două remedii legale. Din această dispoziţie legală curtea reţine că în ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri cu care a fost investită, partea nemulţumită poate uza de procedura completării dispozitivului. Dacă instanţa nu s-a pronunţat pe un motiv de apel, pe o apărare sau excepţie invocată, partea interesată poate să critice aceste aspecte în calea de atac incidentă.

Astfel, apreciem că în ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat asupra pretenţiilor părţilor materializate în cererile cu care acestea au investit instanţa, se poate apela la procedura completării dispozitivului. În ipoteza în care instanţa nu s-a pronunţat pe toate apărările sau excepţiile invocate de părţi, acestea pot constitui motiv de apel sau recurs.

Dispoziţiile art. 281-2a Cod proc.civ. au fost adoptate tocmai pentru a se evita formularea aceleiaşi critici, atât în căile de atac, cât şi pe procedurile speciale mai sus arătate.

Aşadar, curtea apreciază că excepţia prescripţiei achizitive este o apărare de fond formulată de pârâtă, care poate paraliza o acţiune în revendicare, însă aceasta nu poate fi echivalată cu un petit sau o cerere incidentală, care să poată fi soluţionată prin procedura completării dispozitivului.

Pentru aceste considerente, curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de completare a dispozitivului, nefiind incidentă procedura prevăzută de art. 281-2 Cod proc.civ.