Restituire taxa poluare

R O M A N I A

TRIBUNALUL  COVASNA

SENTINŢA CIVILĂ NR.  2222

Şedinţa publică din  28 iunie 2012

PREŞEDINTE : ………..

GREFIER : ………………..

Pe rol fiind soluţionarea  acţiunii în contencios administrativ  formulată de  reclamantul Sz. T., cu domiciliul în …………..,  în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc, str. Kossuth Lajos, nr. 10, jud. Covasna,  pentru  restituire taxă poluare.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică de astăzi,  nu se prezintă părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Instanţa constatând că,  atât reclamantul cât şi pârâta AFP Tg. Secuiesc au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoziţiilor art. 242 alin. 2 C.pr. civ, reţine cauza spre soluţionare.

 T R I B U N A L U L

Asupra cererii de faţă;

 Constată că prin cererea înregistrată la data de  18 aprilie 2012  pe rolul acestei  instanţe sub nr. de mai sus,  partea reclamantă Sz. T. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 4.037 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, actualizată cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, partea reclamantă arată că a achiziţionat un autoturism second-hand marca Opel Astra, înmatriculat ulterior în România, pentru înmatricularea căruia a trebuit să plătească taxă pe poluare pentru autovehicule, achitată cu chitanţa seria  TS8 nr. 6799607/08.03.2012. 

Ulterior, a solicitat restituirea acesteia, însă suma nu i-a fost restituită.

Partea reclamantă a  arătat că dispoziţiile O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare art.28, 30 şi 90 din TCE, invocând jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie. Se mai invocă faptul că prin O.U.G. nr.50/2008 se menţine caracterul profund discriminatoriu al vechii taxe, deoarece această taxă nu este percepută şi pentru autoturismele deja înmatriculate în România, indiferent de nivelul de poluare. Se mai arată că prin această taxă se încalcă şi dispoziţiile art.148 din Constituţia României.

În drept, reclamantul invocă dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, art.28, 30 şi 90 din TCE, art.33 al celei de-a şasea directive 77/388 din 1997, art.148 alin.2 şi 4 din Constituţie,  art.274 C.pr.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi s-a aplicat timbru judiciar de 0,30lei. 

Prin întâmpinare, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc a solicitat respingerea acţiunii având în vedere intrarea în vigoare a O.U.G. nr.50/21.04.2008 prin care se instituie o nouă taxă, cea de mediu, care nu se încadrează în taxele ce se pot restitui, în raport de dispoziţiile art.117 C.pr.fiscală. Pârâta mai arată că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Se susţine că dispoziţiile art.90 alin.1 din TCE nu sunt incidente în cauză, având în vedere că taxa pe poluare este reglementată pe baza unui act normativ cu caracter special.

Pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu, având în vedere că taxa pe poluare se constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu şi se gestionează de această autoritate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.60-63 C.pr.civ

Chemata în garanţie a depus la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea acţiunii, motivat de faptul că taxa pe poluare stabilită prin O.U.G. nr.50/2008 corespunde prevederilor art.90 din Tratatul CE, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Se mai arată că Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei pe poluare, aceasta corespunzând normelor comunitare.

În probaţiune partea reclamantă a depus la dosar copii ale înscrisurilor despre care face vorbire în acţiune

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Instanţa va avea în vedere că obiectul acţiunii îl constituie cererea de restituire a unei taxe pe care partea reclamantă consideră că a plătit-o pe nedrept, iar o asemenea cerere este admisibilă, chiar dacă nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal, respectiv a deciziei de calcul a taxei pe poluare, acţiunea sa încadrându-se în dispoziţiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.

De asemenea, partea reclamantă a efectuat procedura prealabilă, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, astfel că excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată în cauză este nefondată şi nu va fi primită.

Pe fondul cauzei se reţine că, conform dispoziţiilor art.4 din O.U.G. nr.50/2008, obligaţia de plată a taxei pe poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire art.3 şi 9.

Dispoziţiile art.90 par.1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare.

Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs.Finanzlandesdirektion für Vorarlgerg (C-387/01) în 2004 a stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite  discriminatorii faţă de produsele provenind din statele membre.

Rostul reglementării instituite prin dispoziţiile art.90 par.1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate şi cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în ţară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.

Instanţa constată că, în cauză, dispoziţiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate faţă de dreptul naţional, în lumina principiilor preeminenţei şi supremaţiei dreptului comunitar, consacrate şi de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele Costa/Enel şi Simmenthal.

Principiile enunţate sunt garantate şi de dispoziţiile art.148 din Constituţia României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alin.(2).

România şi-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile tratatelor originare ale Comunităţii, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană.

Revenind la reglementarea internă, instanţa constată că taxa în discuţie nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, şi reînmatriculate în România, după aducerea acestora în ţară.

În aceste condiţii, prin instituirea dispoziţiilor prevăzute de art.4 din O.U.G. nr.50/2008, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situaţia în care acestea au fost deja înmatriculate în ţara de provenienţă, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art.90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct şi în lumina cărora instanţa apreciază art.4 din O.U.G. nr.50/2008 ca fiind contrare, taxa achitată de partea reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispoziţiilor art.90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanţă juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiţionată de efectuarea acestei plăţi, întrucât, în caz contrar,  partea reclamantă nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.

La  7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiţie s-a pronunţat, specificând că Ordonanţa 50/2008 încalcă prevederile art.110 TFUE, notând că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule

Partea reclamantă s-a adresat pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc pentru a obţine restituirea taxei plătite , dar cererea sa a fost respinsă.

În cauză ne aflăm astfel în prezenţa unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispoziţiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.

Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

În astfel de situaţii, Curtea de Justiţie a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză.

Din această perspectivă partea reclamantă are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în temeiul unor dispoziţii legale contrare normelor comunitare, prin urmare acţiunea sa este fondată şi va fi admisă.

Va fi admisă şi cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, conform art. 1489 din N.C.C. şi art. 3 din O.G. nr. 13/2011, aferente sumei plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare şi de poluare, dobândă ce va fi acordată de la data formulării cererii de restituire, respectiv din data de  18.04.2012.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie, având în vedere dispoziţiile art.60-63 C.pr.civ. şi faptul că cea care beneficiază de taxa pe poluare este Administraţia Fondului pentru Mediu, urmează a fi admisă cererea şi va fi obligată Administraţia Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei suma la care va fi obligată plus dobânda legală.

În temeiul art.274 C.pr.civ. urmează a se dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de partea reclamantă, constând în taxa de timbru şi timbru judiciar.

 PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul  Sz. T.  în contradictoriu cu  pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc, precum şi cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu formulată de pârâta A.F.P. Tg. Secuiesc şi în consecinţă:

Obligă chemata în garanţie Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti să  remită  pârâtei Administraţia Finanţelor Publice  Tg. Secuiesc suma de  4.037 lei plus dobânda legală aferentă sumei calculată de la data de 18.04.2012.

Obligă pârâta Administraţia Finanţelor Publice Tg. Secuiesc să restituie reclamantului suma 4.037 lei plus dobânda legală aferentă calculată de la data de 18.04.2012 reprezentând taxa pe poluare pentru autovehicule.

Obligă chemata în garanţie şi pârâta să plătească în solidar reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2012.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare