COntencios administrativ

R O M A N I A

TRIBUNALUL  COVASNA

SENTINŢA CIVILĂ NR.2829

Şedinţa publică din 5 decembrie 2013

PREŞEDINTE : …………..

GREFIER  : ………………

Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. ……….. ” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna,  având ca obiect anularea Deciziei nr. 12/2013.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

Dezbaterile în fond asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică din 21 noiembrie 2013, când instanţa a reţinut cauza pentru soluţionare.

T R I B U N A L U L

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. dos. 774/119/2013 contestatoarea SC ………  SRL a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Activitatea de Inspecţie Fiscală a Judeţului Covasna să dispună în sensul celor ce urmează:

•anularea în totalitate a deciziei nr.  12/30.01.2013 emisă de intimată;

• anularea în  tot a deciziei de impunere nr. F-CV 567/21.11.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr.  F-CV 359/21.11.2012;

•să se dispună exonerarea contestatorului de plata TVA suplimentar în sumă de  28.965 lei şi a accesoriilor în sumă de  243 lei

•să se dispună anularea măsurii de diminuare a pierderilor înregistrate cu suma de 120.689 lei cu scăderea aferentă a bazelor de impunere

• să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei totale contestate şi executate şi a dobânzilor  legale aferente  .

În motivarea acţiunii se arată în esenţă că actele administrative sunt nule în lipsa notei de fundamentare, avizată de şeful de serviciu şi aprobată de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală. Estimarea bazei de impunere se face doar în anumite  situaţii limitativ enumerate în pct 65.1 din Normele de aplicare a C.proc.fiscală or contestatoarea nu se afla în niciuna din cele 4 situaţii.

Se arată în continuare că în mod nelegal a procedat intimata atunci când a comparat rezultatele financiare ale societăţii pe anul 2010 cu cele pe anul 2012, an în care societatea a început o activitate total nouă, de producţie.

Au fost aplicate greşit şi disp. art. 1 pct. 3 din Ordin, normă care obligă organul de control să estimeze atât cheltuielile cât şi veniturile însă în speţă nu au fost estimate decât veniturile nu şi cheltuielile.

 Nu a fost motivată selectarea metodei de stabilire a bazei de impunere,  fiind aleasă în mod arbitrar metoda sursei şi cheltuielii fondurilor. Cheltuielile cu amortizările în perioada verificată reprezintă peste 86.000 lei adică aproximativ 86% din pierderea fiscală iar ele nu au fost luate în considerare de organul de control.

În drept se invocă disp. Codului fiscal şi disp. Legii contenciosului administrativ.

În apărare pârâta a depus la dosar la data de  21.03.2013 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării se arată că în fapt,  la societatea contestatoare au fost găsite mai multe neregularităţi în evidenţa contabilă nefiind condusă corect contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor la produsele la care se identifică un proces tehnologic. Fiind găsite neregularităţi organul de control a solicitat date şi înscrisuri de la societate însă acestea nu au fost comunicate astfel că s-a procedat la estimarea bazei de impunere fiind aleasă metoda sursei şi cheltuirii fondurilor, aceasta având la bază faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat.

Actele administrative condiţie respectiv Nota de fundamentare a existat însă ea nu trebuia anexată la Raportul de inspecţie fiscală fiind vorba de o procedură internă ce nu afectează valabilitatea actelor administrative fiscale.

De asemenea au fost găsite neconcordanţe şi la livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional în concordanţă cu evidenţa contabilă.

 În drept se invocă disp. art. 223 Cpc.

 În dovedirea acţiunii contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize contabile, probe încuviinţate de instanţă şi administrate în cauză, sens în care au fost depuse la dosar înscrisuri ( fila 9-76) şi a fost depus raportul de expertiză contabilă întocmit de expert …………. -  filele 142-151 dosar, însoţit de răspunsul la obiecţiuni  - filele  164-166 dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, prin decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilită de inspecţia fiscală nr.F-CV 567/ 21.11.2012, emisă de DGFP Covasna, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei totale de 29.208 lei, reprezentând TVA şi dobânzi aferente (filele 17-19 dosar).

La baza deciziei de impunere se află raportul de inspecţie fiscală nr. R-CV 359/ 21.11.2012 (fila 21 dosar), în care s-a menţionat că societatea nu a condus corect contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor la produsele la care se identifică un proces tehnologic. S-a mai consemnat că pentru conducerea contabilităţii analitice a bunurilor, societatea foloseşte metoda global valorică, metodă ce se foloseşte pentru evidenţa mărfurilor şi ambalajelor aflate în unităţile de desfacere cu amănuntul.

Organul de control a identificat, la solicitarea contestatoarei, faptul că toate produsele achiziţionate pentru bucătărie sunt înregistrate ca marfă, deşi la aceste produse se identifică un proces tehnologic. Veniturile au fost înregistrate în baza bonurilor fiscale emise de casa de marcat, însă au fost identificate facturi emise către persoane juridice fără a fi înscris „conform bon fiscal, număr şi dată”, facturi neînregistrate în evidenţa contabilă.

S-a reţinut de asemenea că nu au fost puse la dispoziţia organului de control  date cu privire la evenimentele organizate, contracte încheiate cu beneficiarii acestora din care să rezulte cu exactitate organizarea lor şi veniturile realizate. Nu au fost prezentate nici documente contabile pentru veniturile înregistrate de societate cu ocazia zilelor oraşului Sfântu-Gheorghe deşi din factura nr. 072/23.04.2012 a rezultat faptul că a fost închiriat spaţiu cu această ocazie.

Având în vedere faptul că nu au fost puse la dispoziţie documente justificative s-a procedat la estimarea veniturilor impozabile realizate de reclamantă, metoda aleasă fiind metoda sursei şi cheltuirii fondurilor, metodă ce se bazează pe faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat.

 Pe baza acestei metode s-a stabilit un venit impozabil de 120.689 lei la care s-a colectat un TVA în sumă de 28.965 lei , accesoriile calculate fiind în cuantum de 243 lei.

Împotriva deciziei de impunere şi a Raportului de inspecţie fiscală societatea reclamantă a formulat în termenul legal contestaţie (f.14), această cale administrativă de atac fiind respinsă prin decizia nr. 12/30.01.2013 (f. 10), sens în care contestatoarea a promovat prezenta acţiune în conformitate cu art. 218 alin.2 din OG. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

În soluţionarea acţiunii tribunalul va avea în vedere motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate  invocate de către contestatoare atât prin contestaţia formulată cât şi prin acţiunea introductivă de instanţă.

Astfel, primul motiv de nelegalitate invocat de societatea contestatoare vizează lipsa notei de fundamentare, avizată de şeful de serviciu şi aprobată de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală . Cu privire la aceasta instanţa reţine că la dosar a fost depus la fila 87 Avizul de inspecţie fiscală avizat de conducătorul activităţii de inspecţie fiscală, de asemenea Raportul de inspecţie fiscală este aprobat de acesta şi avizat de şeful de serviciu, sens în care acest motiv de nelegalitate nu va fi reţinut.

În ceea ce priveşte faptul că societatea nu s-a aflat în niciuna din situaţiile limitativ enumerate în pct. 65.1 din Normele de aplicare a C.proc.fiscală  instanţa reţine că potrivit art. 67 C.proc.fisc. “Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situaţii cum ar fi: b) în situaţiile în care organele de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală”.

În speţă, se constată că nu au fost prezentate organelor de control notele de plată pentru mesele servite la restaurantul societăţii, nici contractele încheiate cu persoane juridice pentru diverse evenimente organizate sau documente justificative pentru veniturile înregistrate de societate cu ocazia zilelor oraşului Sfântu-Gheorghe, deşi din factura nr. 072/23.04.2012 a rezultat faptul că a fost închiriat spaţiu cu această ocazie. Toate acestea nu au fost prezentate de către reclamantă organelor de control şi nici nu a fost probată existenţa lor. Prin urmare în mod corect s-a procedat la estimarea veniturilor impozabile realizate de reclamantă.

 Se impune precizarea că situaţiile prevăzute la pct. 65.1 din Normele metodologice sunt enunţate cu titlu exemplificativ şi nu limitativ, aşa cum rezultă din interpretarea literală a textului  (“cum ar fi”).

Estimarea  veniturilor impozabile realizate de reclamantă a fost făcută în baza metodei sursei şi cheltuirii fondurilor, metodă ce se bazează pe faptul că orice cheltuială care excede valorii declarate a veniturilor reprezintă venit impozabil nedeclarat. Elementele care au stat la baza selectării acestei metode au fost prezentate detaliat în Raportul de inspecţie fiscală, instanţa neidentificând nici un motiv pentru care organele de control ar fi trebuit să aleagă o altă metodă de estimare, de altfel nici reclamanta neindicând o altă metodă ce ar fi trebuit aleasă.

Însă, se constată că, potrivit Raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de către expert ……… , în estimarea bazei de impunere prin metoda sursei şi cheltuirii fondurilor trebuie determinat fluxul de numerar respectiv plăţile efectuate şi încasările realizate în conformitate cu pct. 1.1 din anexa la Ordinul 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.

Or, problema care se pune în speţă este modul de calcul al acestui flux de numerar, respectiv dacă cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe se scad sau nu din totalul cheltuielilor efectuate.

În acest sens instanţa reţine că fluxul de numerar se compune din încasări reale şi plăţi reale, conform definiţiei date de expertul numit în cauză. Or, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe nu se încadrează în categoria plăţilor efectuate în activitatea curentă. Prin urmare, după ce se stabilesc cheltuielile plătite, acestea se ajustează cu cheltuielile cu amortizarea care se scad din totalul cheltuielilor efectuate, aşa cum rezultă din algoritmul prezentat de expert la fila 6 din Raport.

Acest mod de calcul, cu toate că este în mod evident în favoarea societăţii, exprimă de altfel realitatea faptică. Astfel, dacă nu ar fi fost necesară estimarea veniturilor impozabile şi acestea ar fi putut fi determinate pe baza documentelor justificative, cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe ar fi fost în mod clar scăzute din totalul veniturilor realizate. Este just prin urmare să procedăm în acelaşi fel şi atunci când estimăm baza impozabilă şi să se procedeze la scăderea acestor cheltuieli cu amortizarea din totalul cheltuielilor şi implicit din venitul impozabil nedeclarat.

În concluzie, aplicând algoritmul prezentat de expert din totalul cheltuielilor în cuantum de 684.266,06 lei vor fi scăzute cheltuielile cu amortizarea în cuantum de 85.698,80 lei rezultând un total al cheltuielilor de 598.567,26 lei. Din totalul cheltuielilor se vor scădea veniturile totale încasate de 559.051,88 lei rezultând venit suplimentar nedeclarat de 39.515,38 lei. În urma ajustării cu cheltuieli nedeductibile venitul suplimentar rezultat este de 34.990 la care se va aplica TVA în cuantum de 8.398 lei şi accesorii aferente de 71 lei.

Pierderea în cuantum de 125.214, 18 lei va fi diminuată cu suma de 34.990 lei şi în consecinţă pierderea rezultată va fi de 90.224 lei.

Întrucât sumele analizate nu au fost achitate de către reclamantă , aşa cum s-a precizat şi în concluziile scrise cererea de restituire a acestor sume va fi respinsă.

 Pentru aceste motive, instanţa va admite în parte acţiunea, sens în care văzând art. 218 alin.2 Cod procedura fiscala raportat la art. 18 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ se va dispune anularea în parte a deciziei nr. F-CV 567/21.11.2012  şi Raportului de inspecţie fiscală  nr. F-CV 359/21.11.2012 precum şi deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 12/30.01.2013  – emise de pârâtă, urmând a fi  înlăturată obligaţia de plată a sumei de  20.567 lei cu titlu de  TVA suplimentar şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 172 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului  .

În conformitate cu preved. art.453 instanţa va obliga pârâta la plata  cheltuielilor de judecată către reclamantă constând din taxă de timbru şi onorariu expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte  acţiunea formulată de  reclamanta SC ……….. SRL cu sediul în Sfântu-Gheorghe, …….. jud. Covasna în contradictoriu cu intimata Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice  Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna cu sediul în Sfântu-Gheorghe str. Jozsef Bem şi Activitatea de Inspecţie Fiscală a Judeţului Covasna.

Anulează  în parte Decizia de impunere nr. F-CV 567/21.11.2012  şi Raportul de inspecţie fiscală  nr. F-CV 359/21.11.2012 precum şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 12/30.01.2013  – emise de pârâtă – în sensul celor de mai jos:

Înlătură  obligaţia de plată a sumei de  20.567 lei cu titlu de  TVA suplimentar şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 172 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului;

 Menţine obligaţia de plată a sumei de 8.398  lei cu titlu de TVA suplimentar  şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 71 lei aferente acestei sume stabilite în sarcina reclamantului.

Stabileşte baza de impunere suplimentară la suma de 34.990 lei

Respinge restul pretenţiilor formulate ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.139,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi – 5.12.2013 .

Domenii speta

Spete similare