Întregirea obiectului cererii în condiţiile art. 132 Cod procedură civilă. Neefectuarea procedurii concilierii directe cu privire la cererea de majorare a pretenţiilor în cursul litigiului. Consecinţe.

Întregirea  obiectului cererii în condiţiile art. 132 Cod procedură civilă. Neefectuarea procedurii concilierii directe cu privire la cererea de majorare a pretenţiilor în cursul litigiului. Consecinţe.

Întregirea cererii produce o schimbare a cadrului procesual obiectiv originar, aceasta nu trebuie considerată ca având autonomie procedurală, ci trebuia integrată acţiunii iniţiale care astfel, dobândeşte o configuraţie nouă, fără însă a fi necesară o nouă încercare de conciliere.

(Decizia comercială nr.87/14.02.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială).

Deliberând asupra apelului, Curtea constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr.1206/13.11.2006 pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr.2825/87/2006 instanţa a admis acţiunea reclamantei S.C. EO S.A Alexandria în contradictoriu cu pârâta CNCF- CFR, obligând pârâta la plata sumei de 1.933.859, 61 lei în favoarea reclamantei, sumă reprezentând contravaloarea energiei electrice consumată de către pârâtă în perioada noiembrie 2005 - februarie 2006 în sumă de 1.407.092,15 lei şi penalităţi de întârziere de 526.767,47 lei, respingând ca nefondate excepţiile de prematuritate şi de lipsă calitate procesuală activă invocate de către pârâtă împotriva acţiunii introductive. Totodată, prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă de fond a respins cererea reclamantei având ca obiect majorarea obiectului cererii iniţiale, având în vedere neefectuarea procedurii concilierii directe prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă, considerând astfel această petiţie inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a constatat că în baza contractelor de furnizare a energiei electrice reclamanta a livrat curent electric în mai multe puncte de lucru aflate în subordinea pârâtei, sumele pretinse de către S.C. EO S.A. Alexandria nefiind contestate de către pârâtă, nici în privinţa debitului principal, nici în privinţa penalităţilor. În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, prima instanţă de fond a considerat că aceasta este neîntemeiată, reţinând că reclamanta a prezentat împuternicirea de a acţiona în judecată în numele societăţii pe acţiuni EO, iar în ce priveşte efectuarea procedurii concilierii directe pentru cererea iniţială, a apreciat că aceasta a fost efectuată în condiţii legale.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. EO S.A. -Alexandria solicitând desfiinţarea sentinţei menţionate în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost modificată, respectiv obligarea intimatei la plata unei sume totale de 4.286.584,79 lei, reprezentând: 3.542.077,29 lei contravaloarea energiei electrice furnizată pe perioada noiembrie 2005 - iunie 2006 şi 762.507,50 lei penalităţi de întârziere aferente debitului principal, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului apelanta a arătat că în mod greşit prima instanţă de fond a considerat că pentru cererea de majorare a pretenţiilor nu s-a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe, de vreme ce la filele 154 şi 155 din dosarul de fond este depusă dovada efectuării acestei proceduri, respectiv invitaţia la conciliere nr.5831/11.07.2006 şi dovada recepţiei acesteia la 17.07.2006. A arătat apelanta că intimata-pârâtă nu a contestat nici valoarea pretenţiilor majorate, astfel că nu se justifică soluţia de respingere a primei instanţe.

Împotriva cererii de apel intimata nu a formulat întâmpinare, în procedura soluţionării cererii în faţa acestei instanţe, părţile declarând că înţeleg să se folosească de probele administrate în primul ciclu procesual.

Analizând apelul in limita devolutiva fixata prin criticile formulate de către apelantă, în condiţiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea expune următoarele considerente:

Reţine astfel ca primă instanţă de fond a fost investită cu cererea S.C. EO S.A. -Alexandria având ca obiect pretenţii rezultate din contractele de furnizare a energiei electrice încheiate cu pârâta. Astfel, pretenţia iniţială însumată la 1.933.859,61 lei reprezenta, conform conţinutului cererii introductive, contravaloarea energiei electrice furnizate de către reclamanta paratei si penalităţi de întârziere, aferente perioadei noiembrie 205- februarie 2006.

Această cerere a fost întregită la 18.10.2006 în faţa primei instanţe, reclamanta solicitând peste câtimea obligaţiei iniţiale şi suma de 2.402.725,18 lei, reprezentând debite şi penalităţi rezultate din derularea contractelor de furnizare de energie electrica si pentru perioada următoare celei precizate în cererea iniţială, respectiv, februarie 2006-iunie 2006. Curtea subliniază că această cerere  are regimul procedural al cererii întregitoare conform art. 132 alin. 1 cod procedura civilă, în măsura în care nu se suprapune cauzei iniţiale a litigiului, ci vizează o situaţie de fapt nouă, apărută ulterior sesizării instanţei cu cererea iniţială. Sub aspect procedural, această manifestare de voinţă  a părţii, de completare a cadrului procesual obiectiv originar, nu trebuia considerată de către prima instanţă de fond ca având autonomie procedurală, ci trebuia integrată acţiunii originare care astfel, dobândea o configuraţie obiectivă nouă, fiind o cerere iniţială completată (întregită).

În măsura în care, totuşi, prima instanţă de fond a considerat că cererea întregitoare are o configuraţie juridică procedurală autonomă şi a verificat condiţiile de exerciţiu a acestei cereri din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 7201 cod procedură civilă, Curtea expune următoarele considerente:

Funcţia procedurii prealabile configurate de art. 7201 Cod procedură civilă este preponderent preventivă, scopul său fiind acela al preîntâmpinării conflictului judiciar prin instituirea unui procedeu de conciliere amiabilă a conflictului dintre părţi. Odată debutat procesul judiciar, pentru orice cerere în legătură cu raportul juridic litigios procedura concilierii este lipsită de finalitatea prefigurată de legiuitor, astfel că funcţia acesteia nu mai poate fi atinsă. Această concluzie este justificată printr-o interpretare a fortiori a dispoziţiilor art. 7205 Cod procedură civilă, dispoziţie care arată ca cererea reconvenţională derivată din acelaşi raport juridic nu impune pârâtului reconvenţional obligaţia efectuării procedurii prealabile a concilierii directe cu cealaltă parte. Astfel, cu atât mai mult, o cerere întregitoare a reclamantului, având ca izvor acelaşi raport juridic, intervenită în procesul pendente nu mai impune o nouă iniţiativă de conciliere din partea reclamantului. Soluţia, pe lângă suportul legal prezentat se vădeşte şi logica de vreme ce aceasta cerere întregitoare are ca obiect un debit progresiv, dată fiind natura cu executare succesivă a raportului juridic dintre părţi, reclamantul având tot dreptul să urmărească printr-o acţiune unică, protecţia integrală a dreptului său.

În consecinţă, Curtea apreciază că procedura concilierii directe în situaţia data nu este necesara ca şi condiţie prealabilă de procedibilitate în privinţa cererii întregitoare formulate de către S.C. EO S.A. -Alexandria, astfel soluţia primei instanţe de fond întemeiată pe argumentele contrare, presupune o greşită interpretare a legii.

În aceste condiţii, în măsura în care soluţia primei instanţe de fond asupra cererii întregitoare s-a întemeiat pe soluţionarea unei excepţii de procedură cu caracter peremptoriu care a presupus soluţionarea acestei cereri fără analiza fondului raportului juridic, în conformitate cu dipoziţiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea atacată va fi desfiinţată în această măsură, iar cauza trimisă aceleiaşi instanţe spre rejudecare.

Totodată, Curtea subliniază că, faţă de efectele deciziei pronunţate, nu se impune soluţionarea cererii accesorii a reclamantei apelante vizând plata cheltuielilor procesuale, aceasta cerere urmând a fi considerată de către prima instanţă de fond cu prilejul rejudecării, atât în privinţa cheltuielilor aferente  judecării în fond, cât şi în prezentul apel.

Pentru considerentele de fapt şi de drept prezentate în aceste considerente, Curtea a admis apelul promovat şi desfiinţând în parte sentinţa atacată cu privire la modalitatea în care prima instanţă de fond a soluţionat cererea întregitoare a reclamantei, trimite cauza spre rejudecare sub acest aspect către Tribunalul Teleorman, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

Domenii speta

Spete similare