Termen de depunere a notificărilor în baza legii nr.10/2001.

TERMEN DE DEPUNERE A NOTIFICĂRILOR ÎN BAZA

LEGII NR.10/2001.

Art.22 din Legea nr.10/2001

Prin Legea nr.247/2005, nu s-au adus modificări art.22 din Legea

nr.10/2001 sub efectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfel că,

instanţa de fond în mod greşit a apreciat că notificarea depusă la 13 septembrie 2005

a fost formulată în termen, termenul prevăzut de lege fiind unul de decădere.

(Decizia civilă nr.171/A din 25 septembrie 2006

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, conflicte de

muncă  şi asigurări sociale).

Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 1.02.2005

reclamantul Matei Constantin a formulat contestaţie împotriva

răspunsului dat  de Prefectul Judeţului Argeş la notificarea formulată şi a

solicitat obligarea acestuia să  emită o dispoziţie în baza Legii nr. 10/2001

republicată.

In motivarea cererii  a arătat că a formulat notificare prin care

a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 300 m.p situată în Piteşti ,

str. Dârzului, nr.9, iar în caz contrar să-i fie acordate măsuri reparatorii

respectiv despăgubiri băneşti.

La termenul din 14.12.2005 instanţa din oficiu a pus în

discuţie citarea în calitate de pârât a Primarului Municipiului Piteşti.

Pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a formulat 

întâmpinare prin care a  solicitat respingerea acţiunii invocând lipsa

calităţii procesuale pasive, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă

contestaţie împotriva adresei emisă de Prefect şi nu de către Primarul

Municipiului Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 51/2006 pronunţată de Tribunalul

Argeş în dosarul nr. 5498/cv/2005, a fost admisă  cererea formulată de 

reclamant în contradictoriu cu pârâţii PREFECTUL JUDETULUI

ARGES, si PRIMARUL MUNICIPIULUI PITESTI şi  au fost obligaţi

să-i emită petentului o dispoziţie scrisă cu privire la terenul în litigiu.

S-a reţinut de prima instanţă că, reclamantul Matei

Constantin, în calitate de moştenitor al defunctei Matei Elena a solicitat

în temeiul art.11 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată cu

Legea nr. 247/2005 restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 300

m.p situat în Piteşti, str. Dârzului, nr.9,  iar în condiţiile în care restituirea

în natură nu mai este posibilă solicită despăgubiri băneşti.

Întrucât petentul a făcut dovada atât calităţii de moştenitor a

autoarei sale cât şi asupra proprietăţii asupra terenului  ce îl solicită în

temeiul Legii nr. 10/2001 ce a fost  completată cu disp. Legii nr.

247/2005 acesta era în termen să solicite restituirea terenului.

Având în vedere că Legea nr. 247/2005 dă posibilitatea de

soluţionare atât notificărilor şi cererilor depuse până la apariţia acestei

legi cât şi de formulare a altor cereri în temeiul Legii nr. 10/2001 ,

tribunalul a constat că  notificarea este  formulată în termen.

 Împotriva acestei sentinţa a formulat apel Primarul

Municipiului Piteşti, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală sub

următoarele aspecte.

-hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 22 alin 5 din Lega nr.

10/2001 modificată, în raport de care  notificarea pentru acordarea

măsurilor reparatorii se formulează în termen de 12 luni de la intrarea în

vigoare a legii, respectiv până la data de 14. februarie 2002, termenul 

fiind de decădere.

Prin titlul I  al Legii nr. 247/2005, privind reforma în

domeniile proprietăţii şi justiţiei prin care s-au adus modificări LEGII

NR. 10/2001,  nu s-a avut în vedere introducerea unui nou termen de

depunere a notificărilor ci doar s-a înlăturat termenul de depunere a

actelor doveditoare.

-cererea nu trebuia depusă la persoana juridică  deţinătoare a

imobilului  ci trebuia trimisă potrivit art. 22 alin. 3 din Lege 10/2001 prin

executorul judecătoresc, nerespectarea acestei dispoziţii atrăgând

nulitatea notificării.

 Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate,

curtea constată următoarele:

Prima critică este fondată.

 Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin titlul I al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi

unele măsuri adiacente, textele de lege fiind renumerotate. Textul art. 21

alin. (5) a devenit art. 22 alin. (5), păstrându-şi aceeaşi redactare: "(5)

Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării

atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în

natură sau prin echivalent."

Prin această lege  s-a creat posibilitate pentru persoanele

interesate de a exercita dreptul de a-şi recupera imobilele ce intră sub

incidenţa acestei legi. În lipsa acestor prevederi, bunurile imobile ar fi

putut fi revendicate oricând, în condiţiile dreptului comun, inducându-se

astfel o stare de insecuritate a circuitului civil.

În vederea asigurării posibilităţii exercitării dreptului la

restituirea imobilelor prevăzute de legea în discuţie, termenul pentru

depunerea notificărilor a fost prelungit succesiv  prin Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 109/2001 cu trei luni şi prin Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 145/2001 s-a mai prelungit cu încă trei luni,

termenul de depunere a notificărilor fiind astfel de  un an, până în luna

februarie 2002.

Prin Legea nr. 247/2005, nu s-au adus modificări art. 22 din

lege sub aspectul prelungirii termenului de depunere a notificărilor, astfel

că, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că notificarea depusă la

13.09.2005  a fost formulată în termen, termenul prevăzut de lege fiind

unul de decădere.

 Acest termen nu este însă de natură să aducă atingere

dreptului de proprietate privată, deoarece  s-a statuat de Curtea

Constituţională că „recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei

interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate

abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de

insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.”

Notificare reclamantului a fost formulată  după expirarea

termenului prevăzut de lege. Instanţa de fond cu aplicarea şi interpretarea 

greşită a legii a constatat că aceasta este  formulată în termen, în

condiţiile în care  termenul  la care s-a făcut referire în cele ce preced

atrăgea sancţiunea decăderii.

  Ce-a de-a doua critică este nefondată.

 Este adevărat că prin alin.3 al art. 22 din lege se menţionează

că notificarea se comunică prin executorul judecătoresc, însă

neîndeplinirea acestei condiţii nu atrage nulitatea absolută a notificării,

deoarece  prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al

respectării proceduri.

Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispoziţiile

Legii nr. 10/2001, expediată prin poştă, iar nu prin intermediul unui

executor judecătoresc, este asimilată notificării, în cazul în care este

însoţită de actele necesare, cu condiţia, ca din cuprinsul ei şi actele

anexate să rezulte elemente de identificare a persoanei îndreptăţite, a

imobilului a cărui restituire se cere şi valoarea aproximativă a acestuia,

conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Faţă de considerentele mai sus expuse, apelul se priveşte ca

fondat  şi urmează  ca în temeiul art. 296 cod procedură civilă să fie

admis, cu consecinţa  schimbării în parte a sentinţei în sensul înlăturării

obligaţiei Primarului municipiului Piteşti  să emită dispoziţia.

 Va fi menţinută în rest sentinţa.

Domenii speta

Spete similare