Contract de vânzare-cumpărare. nulitate absolută. lipsa cauzei. consecinţe.

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. NULITATE

ABSOLUTĂ. LIPSA CAUZEI. CONSECINŢE.

Art.1303 Cod civil

În înţelesul art.1303 Cod civil, prin preţ sincer trebuie

înţeles ca fiind suma care părţile de comun acord au stabilit-o cu

scopul de a fi cerută şi plătită în mod real şi nu fictiv, fiindcă în

acest de pe urmă caz, într-adevăr, nu s-a urmărit plata preţului şi

pe cale de consecinţă părţile nu au urmărit vânzarea, respectiv

cumpărarea imobilului.

La operaţiunea juridică de stabilire a preţului se are în

vedere echivalenţa valorică a prestaţiilor, care este determinată atât

de valoarea reală a acestora, cât şi de subiectivismul părţilor

contractante, raporturile dintre ele fiind de natură a influenţa

echilibrul în sensul că uneori în mod voit se creează o disproporţie

valorică între bunul vândut şi preţ.

(Decizia civilă nr.26/R/22 ianuarie 2007, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de

Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea

la data de 08.08.2005, reclamantul N.N. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta F.E. să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-

cumpărare, autentificat sub nr.429 la 25.11.1996.

În motivarea acţiunii s-a arătat că, în timpul relaţiilor de

concubinaj, reclamantul i-a vândut pârâtei un apartament, pentru care

aceasta i-a plătit preţul derizoriu de 1.300.000 lei, tocmai în considerarea

acestor relaţii, astfel că actul s-a fondat pe o cauză morală.

Prin sentinţa civilă nr.729 din 13.02.2006 pronunţată de

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă acţiunea, reţinându-se că

preţul apartamentului nu a fost influenţat de existenţa raporturilor de

concubinaj dintre părţi şi a exprimat atât echivalenţa valorică a

prestaţiilor, cât şi atitudinea subiectivă a părţilor la stabilirea lui.

Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantul, criticând-o

pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.583 din 10.11.2006, a

admis apelul, în sensul că a schimbat sentinţa şi a constatat pe fond

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de apel a

reţinut că preţul plătit pentru apartament este într-o disproporţie vădită

faţă de valoarea apartamentului, astfel că dezechilibrul valoric echivalează

cu lipsa preţului însuşi şi pe cale de consecinţă lipsa cauzei actului de

vânzare-cumpărare.

Decizia a fost criticată de către părţi pe calea recursului

pentru motivul prevăzut de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.

Reclamantul, în dezvoltarea motivului de recurs, a arătat că în

mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, pârâta a susţinut că instanţa de apel a făcut o

aplicare greşită dispoziţiilor art.1303 Cod civil, atunci când a reţinut că

preţul plătit este derizoriu şi a motivat contradictoriu soluţia pronunţată.

Instanţa de recurs a privit ca fondat recursul formulat de

pârâtă şi ca nefondat pe cel al reclamantului, cu consecinţa modificării

deciziei atacate, în sensul respingerii pe fond a acţiunii ca nefondate şi a

obligării reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.429 din

25.11.1996 a fost contestat de către reclamant pentru lipsa cauzei, în

sensul că preţul plătit de către pârâtă a fost unul derizoriu în disproporţie

valorică vădită cu bunul vândut.

Preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului şi corespunde

valorii lucrului vândut, iar pentru valabilitatea actului, având în vedere

caracterul său constitutiv, se impune ca acesta să fie serios şi determinat

de părţi, potrivit art.1303 Cod civil.

Neseriozitatea preţului a fost invocată de către reclamant ca o

cauză de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, în sensul că suma

de 1.300.000 lei nu corespunde cu valoarea apartamentului vândut.

În înţelesul art.1303 Cod civil, prin preţ sincer trebuie înţeles

ca fiind suma care părţile de comun acord au stabilit-o cu scopul de a fi

cerută şi plătită în mod real şi nu fictiv, fiindcă în acest de pe urmă caz,

într-adevăr, nu s-a urmărit plata preţului şi pe cale de consecinţă părţile

nu au urmărit vânzarea, respectiv cumpărarea imobilului.

În apărarea sa, reclamantul a susţinut că suma de 1.300.000 lei

nu corespunde valorii apartamentului vândut şi nu că acest preţ nu s-a

cerut şi plătit în mod efectiv, stabilirea unei sume mai mică decât valoarea

reală fiind determinată de raporturile de concubinaj dintre părţi.

La operaţiunea juridică de stabilire a preţului se are în vedere

echivalenţa valorică a prestaţiilor, care este determinată atât de valoarea

reală a acestora, cât şi de subiectivismul părţilor contractante, raporturile

dintre ele fiind de natură a influenţa echilibrul, în sensul că uneori în mod

voit se creează o disproporţie valorică între bunul vândut şi preţ.

Raporturile dintre părţi au fost de natură să influenţeze

stabilirea preţului fiindcă acestea au convieţuit, iar pârâta a plătit

reclamantului o parte din datoriile sale, prestaţie care a putut influenţa

consimţământul părţilor indiferent de titlul sub care a fost făcută.

Existenţa raporturilor de concubinaj a fost invocată de

reclamant şi ca o cauză imorală ce afectează valabilitatea contractului,

numai că simpla afirmaţie a caracterului său ilicit nu era suficientă faţă de

dispoziţiile art.967 Cod civil, care prezumă existenţa cauzei cu toate

calităţile sale până la proba contrară.

Pentru a aprecia asupra valabilităţii contractului, reclamantul

trebuia să dovedească împrejurarea că singurul scop pentru care a

transmis proprietatea apartamentului pârâtei a fost acela ca aceasta de pe

urmă să întreţină raporturi de concubinaj şi nu acela de a primi în schimb

un preţ sau că prestaţia pârâtei a fost stabilită numai în considerarea

relaţiilor de concubinaj.

În lipsa unor asemenea dovezi, instanţa de fond în mod

corect a reţinut că preţul plătit nu este unul fictiv ci, dimpotrivă, această

prestaţie a fost stabilită şi executat în mod real de către părţi, existenţa

unei disproporţii valorice neputând fi invocată de reclamant ca o cauză

de nulitate a actului.

Constatând că preţul nu a fost fictiv, în temeiul art.1303 Cod

civil, recursul pârâtei a fost privit ca întemeiat şi admis ca atare, în baza

art.312 Cod procedură civilă, cu consecinţa căderii în pretenţii a

reclamantului, calea declarată de acesta fiind respinsă ca nefondată.

Recurentul-reclamant a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată faţă

de pârâtă, în baza art.274 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare