Accident de circulaţie. Societatea de asigurare-Calitatea procesuală a acesteia în procesul penal. Obligarea la cheltuieli judiciare către stat.

Decizie 198 din 12.04.2006


. Accident de circulaţie. Societatea de Asigurare –Calitatea procesuală a acesteia în procesul penal-Obligarea la cheltuieli judiciare către stat

(decizia penală nr. 198/12.04.2006 a Curţii de Apel Galaţi - dosar nr. 673/44/2006)

Prin decizia penală nr. 574/2005, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de partea civilă Societatea de Asigurare „Astra” S.A. – Sucursala Focşani, împotriva sentinţei penale nr. 213/2005 pronunţată de Judecătoria Focşani, şi desfiinţând hotărârea apelată, a înlăturat obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente S.C.”Astra” S.A. – Sucursala Focşani, cu inculpatul Z.G.N. la plata despăgubirilor civile către partea vătămată G.N. şi la cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, inculpatul Z.G.N., conducând autoturismul asigurat prin efectul legii, la S.C.”Astra” S.A. a produs un accident de circulaţie, care a dus la vătămarea numitului G.N.

Tribunalul Vrancea, a înlăturat obligarea în solidar a societăţii de asigurare cu inculpatul la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor de judecată, deoarece societatea de asigurare nu are calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal inculpatul Z.G.N. care printre motive a invocat şi faptul că în mod greşit s-a dispus înlăturarea răspunderii civile solidare a societăţii de asigurare la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare către stat.

Dispoziţiile  art.48 alin.1 şi art.48/1 alin.2 din Legea  nr.136/1995 impun  obligativitatea  încheierii şi menţinerii valabilităţii contractelor de asigurare, în scopul  eliberării persoanelor fizice şi juridice  de riscurile  de  a acoperi  pagubele  produse prin folosirea autovehiculelor  pe care le au în proprietate.

Din  nici o prevedere a Legii nr.136/1995, astfel  cum era  aceasta  în  vigoare  la data pronunţării sentinţei apelate,  nu  rezultă că societatea  de asigurare  ar avea  în procesul penal o  altă calitate procesuală decât  aceea de  asigurator, aşa  cum este ea definită în mod repetat în textul legii.

Mai mult,  din dispoziţiile art.24 alin.3 c.p.p. care delimitează persoanele ce  pot figura în procesul  penal în  calitate de  parte responsabilă civilmente, rezultă în mod clar  că asiguratorul,  care are doar o răspundere  civilă contractuală, nu poate  avea calitatea de  parte responsabilă civilmente.

În  cazul  producerii  unui accident soldat cu prejudicii din partea persoanei asigurate, pentru care s-a  încheiat un  contract de  asigurare obligatorie,  există o răspundere  civilă delictuală pentru fapta  proprie a celui vinovat de producerea prejudiciului şi o răspundere civilă contractuală, întemeiată pe  contractul de  asigurare,  a societăţii de  asigurare, în condiţiile  Legii nr.136/1995.

Din  dispoziţiile Legii nr.136/1995, astfel  cum  arăta la momentul pronunţării  sentinţei apelate,  rezultă că singura obligaţie  a instanţei era să  citeze  în proces societatea de asigurare, dar în calitatea specială de asigurător, calitate  care limitează poziţia procesuală a societăţii  de asigurare  şi îi oferă suficiente  posibilităţi  de  apărare atât în nume  propriu, cât şi subrogare  în drepturile asiguratului.

Deci răspunderea solidară a societăţii de asigurare, rezultă din contractul de asigurare, asigurătorul, având o răspundere civilă contractuală, iar calitatea în care acesta figurează în procesul penal, este aceea de ASIGURĂTOR, cum de altfel s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În această calitate, şi a răspunderii civile contractuale, societatea de asigurare, răspunde  în solidar cu inculpatul pentru pagubele provocate terţilor, în limitele stabilite prin contractul de asigurare.

Deoarece, nu este o răspundere civilă delictuală – răspunderea care presupune şi o culpă a părţii responsabile civilmente – în raport de fapta producătoare de prejudiciu a făptuitorului (ex. răspunderea părinţilor pentru fapta copilului minor; a comitentului pentru fapta prepusului), societatea de asigurare, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de desfăşurarea procesului penal, deoarece, ea răspunde în limita clauzelor din contractul de asigurare, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu are nici o culpă în raport de fapta producătoare de prejudiciu a inculpatului asigurat.