Legitima apărare - condiţii

Prin rechizitoriul nr.90/P/2003 din 14.07.2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, inculpatul T.I.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.”i” Cod penal cu aplic. art.73 lit.”b” Cod penal.

În redarea situaţiei de fapt s-a arătat că  în noaptea de 9/10 februarie 2003 inculpatul implicat într-un conflict a fost lovit şi doborât la sol de către partea vătămată G.G., căruia i s-a alăturat şi martorul I.A..

Ridicându-se de la pământ, inculpatul a cerut părţii vătămate explicaţii cu privire la motivaţia conduitei sale, dar imediat printr-o lovitură de secerare aplicată de martor a fost iarăşi trântit la pământ şi apoi lovit de către partea vătămată.

Inculpatul a reuşit din nou să  se  ridice şi fiind  puternic tulburat emoţional şi-a  scos  cuţitul din bocancul drept,  s-a retras  câţiva paşi în spatele părţii  vătămate şi când a văzut că  acesta se  apropie  cu intenţia de a-l  agresa, i-a  aplicat o lovitură în partea  stângă a pieptului,  după care s-a îndepărtat în fugă.

În urma  loviturii cu cuţitul, partea  vătămată  G. G.  a  suferit o  plagă  tăiată înţepată în treimea  medie stângă  a hemitoracelui cu  hemopneumotorax stâng şi emfizen subcutanat masiv bilateral, leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie şi au necesitat 50-55 zile  îngrijiri  medicale.

Tribunalul Suceava,  reţinând din materialul  probator existent la dosar,  că inculpatul, fiind  trântit de două ori la  pământ şi lovit, a  recurs la  săvârşirea faptei pentru înlăturarea  atacului la care fusese  supus,  astfel că sunt îndeplinite cerinţele  art. 44 al. 2  şi  4 Cod penal privitor la  depăşirea  legitimei  apărări,  prin sentinţa penală  nr. 313 din 21  septembrie 2005 a dispus achitarea  pentru infracţiunea prev. de art.20, 174,  175 lit. i Cod penal, în temeiul art.  11  pct.  2  lit.  a rap. la art. 10 lit. a Cod pr.penală.

Sentinţa a fost apelată de către procuror care a motivat că anterior săvârşirii faptei, între partea vătămată şi inculpat a avut loc un conflict minor care nu putea induce o stare de temere ci doar o tulburare emoţională specifică circumstanţei legale a provocării. A susţinut că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.44 alin.2 şi 4 Cod penal privitoare la legitima apărare ci doar cele privitoare la scuza provocării, astfel încât soluţia de achitare este nelegală şi netemeinică.

Critica s-a dovedit a fi întemeiată şi prin decizia penală nr.11 din 16.01.2006 a Curţii de Apel Suceava a fost admis apelul, desfiinţată în parte sentinţa şi în rejudecare a fost condamnat inculpatul pentru tentativă la omor calificat prev. de art.20 rap. la art.174, 175 lit.”i” Cod penal cu aplic. art.73 lit.”b” Cod penal şi art.76 alin.2, 3 Cod penal.

Pentru a se reţine depăşirea limitelor unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului, trebuie să se constate că s-a exercitat un atac în condiţiile art.42 alin.2 Cod penal, care ar fi justificat necesitatea înlăturării atacului, iar excesul de apărare al făptuitorului s-ar datora tulburării sau temerii acestuia, provocată de agresiunea injustă.

Din probatoriul administrat în cauză (declaraţiile olografe de recunoaştere ale inculpatului, depoziţiile a 4 martori oculari) rezultă că între cele două grupuri de tineri s-a iscat un conflict spontan în cadrul căruia inculpatul a fost trântit de două ori la pământ şi apoi lovit cu pumnii şi picioarele de către partea vătămată. Apoi conflictul s-a aplanat, dar la un moment dat partea vătămată s-a îndreptat din nou către inculpat, împrejurare în care acesta din urmă a scos un cuţit şi a lovit victima în partea stângă a pieptului.

Ori în aceste împrejurări, atacul părţii vătămate care fără a fi înarmată în vreun fel se îndrepta spre inculpat, nu l-a expus pe acesta din urmă unui pericol grav şi nu era de natură să-i inducă o puternică stare de tulburare sau temere sub impulsul căreia să fi comis fapta supusă judecăţii, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art.44 alin.2 şi 4 Cod penal.

Că este aşa, o dovedesc şi numărul relativ mic de 7-8 zile îngrijiri medicale, necesare pentru  vindecarea leziunilor cauzate inculpatului în timpul conflictului.

Desigur, atitudinea provocatoare a părţii vătămate a generat o stare emoţională sub imperiul căreia a acţionat inculpatul, fiind justificată reţinerea scuzei provocării.

Domenii speta

Spete similare