Pretenţii civile restituire subventii agricole

Dosar nr. XXXX/297/2010 Pretenţii civile

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI - SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din  10 februarie 2011

DECIZIA CIVILĂ NR. 161 R

Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi  şi Intervenţii Pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, în contradictoriu cu intimatul – pârât R. D., împotriva sentinţei civile nr.  704 din 03 septembrie 2010, pronunţată în dosarul nr. XXXX/297/2010 al  Tribunalului Botoşani, având ca obiect pretenţii civile.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns nici una din părţi.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care evidenţiază părţile şi obiectul pricinii arătând că procedura de citare este  legal îndeplinită.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi trece la judecarea acestuia pe fond.

T R I B U N A LU L ,

Asupra  recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de  24 iunie 2010 reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani în contradictoriu cu pârâtul intimat R. D. a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 200 lei reprezentând sprijinul financiar ce i-a fost acordat în mod necuvenit, precum şi la plata dobânzilor legale de la data de  24.01.2008.

 În motivare  reclamanta a arătat că pârâtul a depus o cerere pentru acordarea de către stat a sprijinului financiar pentru înfiinţarea  în toamna anului 2007  a unei culturi de grâu pe o suprafaţă de 1,70 ha, pârâtul obligându-se să restituie în totalitate sumele acordate în cazul în care nu va înfiinţa cultura sau nu va face dovada utilizării unor seminţe certificate cu privire la calitatea şi a asigurării culturii însămânţate.

A mai arătat reclamanta că la controlul efectuat la data de 24.01.2008 a constatat că pârâtul nu a însămânţat cultura pentru care s-a  primit subvenţie, nu a prezentat certificate de calitate pentru cultura înfiinţată şi prin urmare este dator să restituie suma de 850 lei, precizând  că pârâtul a restituit bonul valoric de 650 lei, rămânând  suma de 200 lei, cu dobânda legală aferentă acesteia acordată începând cu data de 24.01.2008 – data procesului-verbal de recepţie şi restituire.

Pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 704 din 03.09.2010 Judecătoria Săveni a admis în parte acţiunea şi a dispus  obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de  200 lei, precum şi dobânda  legală aferentă această sumă de la data introducerii acţiunii – 24.06.2010 şi până la plata efectivă.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă, respectiv  Judecătoria Săveni a reţinut că în urma  analizării cererii formulate la data de 05.10.2007 pârâtului i s-a aprobat  sprijinul financiar şi i s-a acordat bonuri valorice în sumă de 850 lei, din care 650 lei pentru îngrăşăminte  şi 200 lei pentru motorină.

Cu ocazia controlului efectuat la data de  24.01.2008 s-a constatat  că pârâtul nu a  însămânţat pe nici o suprafaţă vreo cultură de grâu, astfel că s-a încheiat procesul- verbal prin care s-a stabilit în sarcina pârâtului obligaţia de restituire a sumei de  850 lei, pe procesul-verbal făcându-se menţiunea că s-a restituit  bonul valoric de 650 lei şi deşi pârâtul a avut cunoştinţă de obligaţia de a  restitui restul sumei aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia nici după primirea somaţiei comunicate la data de 24.11.2008.

Prima instanţă a reţinut în cauză dispoziţiile art. 15 al. 7 din Ordinul nr. 687/2007.

 Referitor la capătul de cerere  privind  plata dobânzii legale începând cu data de 24.01.2008 data procesului-verbal de recepţie şi restituire, instanţa de fond a reţinut că cererea este întemeiată doar în parte motivat de faptul că potrivit art. 1081 Cod civil daunele nu sunt  debite decât atunci când debitorul  este în întârziere de a îndeplini obligaţia sa, iar în speţă nu este dat vreun  caz, în care debitorul să fie de drept  în întârziere conform art. 1089 Cod civil şi prin urmare, pentru a se pretinde dobânda legală reclamanta era datoare să-l pună pe debitorul – pârât în întârziere cu formalitatea prev. de art. 1079 Cod civil, respectiv prin notificare prin intermediul  executorului judecătoresc somaţia nr. 3207/20.11.2008 nefiind conformă cu dispoziţiile legale enunţate.

Împotriva acestei sentinţei în termen legal, a declarat recurs reclamanta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs  reclamanta a arătat că instanţa de fond în ceea ce privesc dobânzile a interpretat în mod eronat situat de fapt şi textul legal aplicabil, întrucât fiind afectat bugetul de stat se aplică Codul fiscal şi Cod de procedură fiscală care în cap. III prevede modul de calcul al dobânzilor, motivele de întârziere sau majorările de întârziere, art. 119  - dispoziţiile generale privind dobânzi şi penalităţi  de întârziere prev. în al. 1  că „pentru neachitarea la termenul de scandenţă de către debitor a obligaţiei de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere”,  iar art. 120 al. 1 prevede că dobânda se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la stingerea  sumei datorate inclusiv.

Că, O.U.G. nr. 123/2006 pentru aprobarea acordării sprijinului financiar  producătorilor agricoli din  sectorul  vegetal zootehnic al  îmbunătăţirilor financiar şi al  organizării şi sistematizării  teritoriului în art. 17 prevede că „sumele necuvenite acordate sub formă  de sprijin se recuperează, cu aplicarea dobânzilor şi  penalităţilor prev. de legislaţia în vigoare”. Plata dobânzilor este un factor coercitiv avut în vedere pentru a determina din partea cetăţeanului un comportament conform cu obligaţiile impuse de lege.

A mai arătat recurenta că prin cererea introdusă nu s-a făcut referire la dobânzi  civile calculate conform O.G. nr. 9/2000 şi nici nu s-au solicitat daune, nefiind necesară punerea în întârziere, întrucât prin semnarea şi primirea unui exemplar al procesului-verbal prin care s-a constatat debitul, pârâtul a luat la cunoştinţă de obligaţia sa, iar  motivarea primei instanţe privind  notificarea prin intermediul executorului judecătoresc, nu este conformă cu interpretarea textului legal în contextul juridic actual, această interpretare fiind căzută în desuetudine, punerea în întârziere putând fi realizată printr-o modalitate care să asigure dovada comunicării şi a  contextului acelei comunicări.

În concluzie, recurenta  a arătat  că  dobânzile solicitate nu sunt de natură civilă şi nu sunt  aplicabile art. 1081 şi art. 1079 Cod civil, fiind vorba de o creanţă a bugetului de stat fiind aplicabilă legea fiscală în vigoare.

A solicitat recurenta pentru motivele arătate admiterea recursului în sensul modificării în parte a sentinţei atacate şi obligarea pârâtului la plata dobânzilor, penalităţilor legal aferente debitului de 200 lei conform Codului de procedură fiscală de la data de 24.01.2008 şi până la plata efectivă a debitului principal.

Analizând actele şi lucrările dosarului  în raport de motivele invocate şi de dispoziţiile legale, Tribunalul constată recursul ca fiind întemeiat în limitele ce vor fui arătate:

Astfel, reţine Tribunalul că pârâtul, în baza Ordinului nr. 687/2007 al M.A.S.R., la cerere a primit cu titlu de sprijin financiar bonuri valorice în sumă de 850 lei, din care 650 lei pentru îngrăşăminte şi 200 lei pentru motorină.

Cum pârâtul nu a înfiinţat cultura de grâu pentru  care s-a acordat sprijinul financiar, în urma controlului i s-a întocmit procesul-verbal de restituire  a bonurilor valorice, pârâtul restituind doar bonul valoric de 650 lei  la data controlului rămânând de restituit suma de 200 lei.

Prin  acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni  reclamanta – recurentă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei reprezentând sprijinul financiar  nejustificat plus dobânda legală aferentă acestei sume,  invocând dispoziţiile  art. 992 – 997, 1092, 1079 Cod civil şi dispoziţiile Codului Fiscal şi prev. OMADR 687/2007, OMADR 850/2006.

Astfel, faţă  de prevederile legale, invocate de prima instanţă în mod legal şi temeinic a reţinut că în cauză se aplică dobânda legală prev. de  OG 9/2000 şi nu dobânzile şi penalităţile prev. de Codul fiscal, astfel cum sunt solicitate pentru prima dată de reclamanta – recurentă în recursul declarat împotriva sentinţei, recurs ce este inadmisibil.

Deci, având în vedere dispoziţiile prev.de art. 1079 şi art. 1081 Cod civil şi nu dispoziţiile Codului fiscal, Tribunalul  va constatat că într-adevăr reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de punere în întârziere a pârâtului, acesta fiind somat la data de 20.11.2008 să-şi îndeplinească obligaţia de restituire a diferenţei de 200 lei în termen de 15 zile de la primirea notificării, debitorul pârât primind notificarea la data de 25.11.2007, dată la care  aceasta urma să fie obligat la dobânda legală şi nu  de la data introducerii acţiunii cum greşit a reţinut prima instanţă, întrucât textul de lege prevede că „de regulă” punerea în întârziere se face printr-o notificare emisă de executorul judecătoresc, punere în întârziere  putându-se realiza  prin  orice modalitate care să asigure  dovada comunicării şi a conţinutului acelei comunicări. A accepta punerea în întârziere a debitorului prin executorul judecătoresc, ar însemna împovărarea acestuia şi la cheltuielile  privind onorariul perceput de executor şi în plus procesul-verbal de recepţie şi restituire  a sprijinului financiar nu reprezintă un titlu executoriu în accepţiunea prevederilor art. 371-1Cod procedură civilă.

 În consecinţă, tribunalul în temeiul art. 312 al. 1 – 3  Cod procedură civilă şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, va modifica, în parte,  sentinţa recurată în sensul că plata dobânzii aferente debitului se va face începând cu data de  10 decembrie 2008 şi nu data introducerii acţiunii, cum s-a dispus de prima instanţă şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei necontrare prezentei.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

  D E C I D E :

Admite recursul  declarat de reclamanta – recurentă Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură – Centrul Judeţean Botoşani, cu sediul în municipiul Botoşani, Calea Naţională, nr. 81, judeţul Botoşani,  în contradictoriu cu pârâtul intimat R. D., din  satul Bivolari, comuna Dobârceni, judeţul Botoşani, împotriva  sentinţei civile nr. 704 din 3 septembrie 2010 a  Judecătoriei Săveni.

Modifică, în parte,  sentinţa recurată în sensul că plata dobânzii aferente debitului se va face începând cu data de  10 decembrie 2008 şi nu data introducerii acţiunii, cum s-a dispus de prima instanţă.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei necontrare prezentei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare