Anularea contract de arendă pentru neplata arendei. Nerespectarea clauzelor contractuale. Fond.

Sentinţă civilă 483 din 26.06.2014


Anularea contract de arendă pentru neplata arendei. Nerespectarea clauzelor contractuale. Fond.

Cuprins pe materii: Contract de arendă. Neplata arendei.

Prin contractul de arendă o parte se obligă ca, în schimbul bunurilor primite în exploatare agricolă, să plătească un preț cu titlu de arendă, legea lăsând la libera apreciere a părților stabilirea prețului ( art. 13 din Legea 16/1994 ), fie sub forma unei sume de bani (arendarea pe bani), fie sub forma unei cantități de produse agricole plătibilă în natura, în fructe (arendarea pe fructe), nefiind exclusă nici stabilirea arendei în parte în natura și restul în bani (arenda mixta), iar nerespectarea acestor obligații conduc la rezilierea contractului. Admitere.

Judecătoria Liești, Secția civilă, Sentința civilă nr. 483/26.06.2014

Prin acţiunea formulată reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâta PFA M.C., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa să se dispună reziliere pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în contractul de arendă înregistrat la Consiliul local XXXX, jud. Galați sub nr. XXXX din 30.09.2009, cu repunerea în situația anterioară, obligarea pârâtei la plata sumei de 2.600 lei reprezentând contravaloarea arendei neachitate pe anii 2011-2012. Reclamanta a arătat faptul că la data de 30.09.2009 a încheiat cu pârâta un contract de arendă, prin care aceasta în calitate de arendator s-a obligat să pună la dispoziția arendașului (pârâta) suprafața totală de teren de 3,69 ha situat în com. XXXX, jud. Galați.  Față de obligațiile asumate prin contract, reclamanta arată că arenda a fost stabilită în bani, conform contractului, iar pârâtul avea obligația de a achita arenda până la data de 31 octombrie a anului de producție.

Acțiunea este întemeiată.

La data de 22.09.2008 între părţi s-a încheiat contractul de arendă înregistrat sub nr. XXXX din 30.09.2009 la Consiliul Local XXXXi jud. Galați, având ca obiect suprafaţa de 3,69 ha teren situat în extravilanul comunei XXXX, jud. Galați, pentru o perioadă de 6 ani, pentru o arendă în bani.

Potrivit art. 2 din Legea 16 din 1994 Prin arendare se înţelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal de bunuri agricole şi arendaş, cu privire la exploatarea bunurilor agricole, pe o durată determinată şi la un preţ stabilite de părţi.

În speță, arenda a fost stabilită în bani, iar nivelul acesteia, în echivalent grâu, a fost de 30% din producția obținută pe suprafața arendată, cu obligația de plată până la 31 octombrie a anului de producție la preț mediu de valorificare.

Astfel, conform art. 16 din Legea 16/1994 Arenda în bani va consta din echivalentul în lei al produselor stabilite conform prevederilor art. 15 din prezenta lege şi se va plăti la termenele stabilite şi la preţurile practicate pe piaţa locală la data plăţii.

În toate cazurile, pentru a fi în prezența unui contract de arendare, bunurile menționate trebuie să fie destinate exploatării (producției) agricole de către arendaș, condiție care este îndeplinită în cauza de față.

În cauză, analizând înscrisurile de la dosar, rezultă că reclamanta și-a respectat obligația contractuală privind predarea terenului în vederea exploatării agricole către pârât, urmând ca acesta să-și respecte obligația privind plata arendei.

Cu privire la afirmațiile reclamantei privind neîndeplinirea de către pârât a obligațiilor ce reies din contractul de arendă, respectiv plata arendei, instanța constată că pârâtul nu a solicitat administrarea de probe în dovedirea contrariului. Mai mult, pârâtul, deși citat cu mențiunea ”personal la interogatoriu” nu s-a prezentat în instanță și nu a depus niciun înscris la dosar din care să rezulte efectuarea plății arendei către reclamantă ( având în vedere că prețul este mai mare de 0,25 lei, iar dovada trebuia făcută cu înscrisuri ), motiv pentru care instanța va socoti aceste împrejurări, conform art. 358 C.pr.civ. ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul.

Instanța a mai avut în vedere și celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri, proba testimoniacă și proba cu expertiză de specialitate pentru calculul arendei datorate de pârâtă.

Față de cele menționate, acțiunea a fost admisă.