Og nr. 2/2001

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul instanţei, la data de 22.11.2013, sub nr. 2989/184/2013, petentul F.I. a solicitat anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria OT nr. 0000164 întocmit de O.s.B. la data de 12.11.2013, exonerarea de plata amenzii şi a despăgubirilor civile.

În fapt, petentul a arătat că la data de 12.11.2013, a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 800 lei şi a fost obligat la plata unor despăgubiri în valoare de 246,54 lei, invocându-se de către agentul constatator că în ziua de 08.11.2013 a tăiat şi sustras un număr de 10 arbori din specia cer.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 31 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În susţinerea plângerii, petentul a depus procesul verbal contestat.

Intimatul nu a depus întâmpinare, deşi a fost citat cu această menţiune. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie menţionat, petentul a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 800 lei, pentru încălcarea art. 8 alin. 1 lit. a şi b din Legea nr. 171/2010, care dispune: „(1) Constituie contravenţii silvice următoarele fapte:

a) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, fără drept, precum şi distrugerea ori vătămarea de arbori, puieţi sau lăstari, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei, dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la art. 108 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cu modificările şi completările ulterioare. Se exceptează seminţişul utilizabil vătămat în limitele admise prin normele tehnice în vigoare în parchetele autorizate la exploatare;

b) sustragerea ori însuşirea fără drept a materialului lemnos, a puieţilor ori lăstarilor din fondul forestier naţional, dacă valoarea prejudiciului stabilită conform legii este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.“

Examinând, potrivit art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea  procesului verbal de contravenţie, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat respectându-se dispoziţiile legale, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate şi din oficiu.

Instanţa a mai constatat însă că, deşi petentul afost sancţionat pentru două contravenţii, i-a fost aplicată o singură amendă contravenţională, în cuantum de 800 lei, fără a se specifica modalitatea de calcul al acesteia. În aceste condiţii, instanţa nu poate aprecia dacă amenda contravenţională respectă criteriile impuse de aliniatul 2 al articolului anterior menţionat, procesul verbal de contarvenţie fiind nelegal din acest punct de vedere.

Aşa cum reţine şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, practica instanţelor naţionale se bazează pe regula cuprinsă în art. 1169 din Codul civil, conform căreia cel care face o propunere înaintea instanţei trebuie să o dovedească. Prin urmare, cel care pretinde că situaţia de fapt reţinută nu corespunde realităţii, trebuie să-şi dovedească susţinerile.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei, se reţine în mod constant că indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de toate garanţiile specifice procedurii penale. În acelaşi sens al respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt şi susţinerile iterate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel împotriva României (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea Anghel împotriva României).

În aceste condiţii, este evident că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională revine organului constatator şi nu petentului.

În acest context, instanţa a arătat că prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal deşi din probele administrate de „acuzare“ instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului“, dincolo de orice  îndoială rezonabilă.

În speţă, proba vinovăţiei petentului a fost făcută cu ajutorul procesului verbal de contravenţie, care relevă o stare de fapt, presupusă a exprima realitatea, până la proba contrară, precum şi înscrisurile depuse.

Starea de fapt reţinută de agentul constatator nu este confirmată însă de declaraţia martorului M.M.D., audiat în cauză, aspect care conduce la netemeinicia acesteia. Din declaraţia menţionată, rezultă cu evidenţă că petentul nu poate participa la muncile câmbului, cid oar la unele activităţi gospodăreşti. Acest aspect este confirmat şi de biletul de ieşire din spital la data de 14.11.2013, din care rezultă că petentul a fost internat în această unitate medicală în perioada 11.11.2013-14.11.2013, fiind supus unei intervenţii chirurgicale la mâna dreaptă, fiindu-i îndepărtată o formaţiune tumorală de la nivelul regiunii scapulare. De altfel, un delicit motor la nivelul braţului drept al petentului a putut fi constatat în mod direct de către instanţă. În aceste condiţii, nu există niciun indiciu rezonabil că petentul este autorul contravenţiei pentru care a fost sancţionat.

Mai mult, instanţa a observat că agentul constatator, deşi a dispus sancţionarea contarvenţională apetentului, nu a menţionat nimic în legătură cu confiscarea arborilor taiaţi şi sustraşi, deşi avea această obligaţie, conform art. 24 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere şi dispoziţiile art. 7 alin. 2  din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanţa a admis plângerea contravenţională cu a cărei judecată a fost investită, a anulat procesul verbal de contravenţie şi l-a  exonerat pe petent de plata amenzii contravenţionale aplicate.

Domenii speta

Spete similare