Netemeinicia solicitării inculpatului recurent de a i se deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive din altă cauză penală în care hotărârea nu este definitivă, infracţiunile nefiind concurente.

Prin sentinţa penală nr. 282/09 octombrie 2007 Tribunalul Mureş a admis în parte contestaţia la executare formulată de petentul M. P. D. şi, în consecinţă:

În conformitate cu prevederile art.449 alin.1 lit. a Cod procedură penală raportat la art.33 lit. a, art.34 lit. b, art. 35 alin. 1 şi art. 36 alin. 2 Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin decizia penală nr. 390/04.06.2005 a Curţii de Apel Suceava, cu pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 73/14.03.2005 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 6021/26.10.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni, aplicându-se pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă durata detenţiei începând din 29.09.2006 până la zi.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis petentului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

S-a dispus anularea mandatelor de executare a pedepselor supuse contopirii şi înlocuirea lor cu un alt mandat.

S-a respins, ca neîntemeiată cererea de deducere din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 29.10.2002 până în data de 25.09.2004 în dosarul penal nr. 11361/2002 al Tribunalului Mureş.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.192 alin. 3 Cod procedură penală.

S-au reţinut următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată la Tribunalul Mureş la nr. 3901/2007, contestatorul  M.P.D. a solicitat instanţei să dispună contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, pronunţată în dosarul penal nr. 1332/2002, cu pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.73/14.03.2005 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr.2097/2003 urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, să revoce mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.103/2005 emis de Judecătoria Luduş şi mandatul de executare nr.82/2005 emis de Tribunalul Mureş şi să dispună emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa stabilită în urma contopirii, să deducă din durata aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 29.10.2002 până în data de 25.09.2004 în dosarul penal nr.11361/2002 al Tribunalului Mureş.

În motivare s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, pronunţată  în dosarul penal nr.1332/2002 rămasă definitivă prin respingerea apelului şi a recursului a fost condamnat  la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal.

În baza acestei sentinţe Judecătoria Luduş a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.103/2005.

Prin sentinţa penală nr. 73/14.03.2005 a Tribunalului Mureş, pronunţată  în dosarul penal nr. 2097/2003 rămasă definitivă, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare prev. şi ped. de art. 269 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În baza acestei sentinţe a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 103/2005.

La data de 29.04.005 a părăsit în mod ilegal România plecând în Spania pentru a-şi reîntregi familia, respectiv pentru a locui împreună cu soţia şi cu copilul rezultat din căsătorie.

În baza mandatelor de executare penală a fost dat în urmărire internaţională şi au fost făcute formalităţile pentru extrădare, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea în materie penală.

La data de 29.09.2006 a fost arestat în Spania în vederea extrădării, însă autorităţile judiciare spaniole nu s-au pronunţat asupra cererii de extrădare fiind în prezent arestat în cauză.

Faptele pentru care a fost condamnat şi pentru care au fost emise cele două mandate de arestare au fost săvârşite în forma concursului de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

Potrivit art. 36 Cod penal s-a solicitat contopirea pedepselor pentru cele două infracţiuni concurente, iar potrivit art. 34 lit. b Cod penal s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a mai adăugat un spor. A săvârşit infracţiunea de evadare în timpul în care era arestat preventiv la IPJ Mureş, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.

În raport de această stare de fapt pedeapsa aplicată pentru evadare s-a contopit, după regulile concursului de infracţiuni, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. 3 Cod penal.

Pentru acuzaţia că ar fi comis infracţiunea de tâlhărie a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 18.12.2002 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, în dosarul nr.11361/2002. Iniţial a fost condamnat la pedeapsa închisorii de către Tribunalul Mureş, iar apoi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârile date de Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Târgu Mureş, trimiţând cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău.

A fost arestat de către Tribunalul Mureş la data de 29.10.2002, iar la data de 25.09.2004 a fost pus în libertate de Curtea de Apel Bacău.

Dosarul a fost trimis în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a desfiinţat hotărârile, Curţii de Apel Bacău şi Tribunalului Mureş, cauza fiind restituită la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş pentru completarea urmăririi penale. De aici, ca urmare a modificării Codului de procedură penală,  cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş pentru completarea urmăririi penale.

Faţă de această situaţie solicită ca din pedeapsa ce va rezulta în urma contopirii să se scadă perioada arestării preventive: 29.10.2002-25.09.2004.

La dosar s-au depus copie de pe sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, cu menţiunea privind rămânerea definitivă, precum şi acte fotocopiate din dosarul nr. 103/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduş referitoare la măsura arestării contestatorului în acel dosar. S-a anexat dosarul nr. 2097/408/2003 al Tribunalului Mureş în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 73/14.03.2005.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, definitivă prin decizia penală nr. 390/4.06.2005 a Curţii de Apel Târgu Mureş, contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare  pentru o infracţiune săvârşită la data de 16.04.2002.

Prin  sentinţa penală nr. 73/14.03.2005 a Tribunalului Mureş definitivă prin decizia penală nr. 6021/26.10.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la 1 an şi 10 luni închisoare pentru o infracţiune – evadare din starea de arest preventiv – săvârşită în data de 14.12.2002.

Sub acest aspect, pedepsele au fost contopite, având în vedere prevederile art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală şi art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 alin.1 şi 36 alin. 2 Cod penal.

Cu ocazia  contopirii, s-a aplicat un  spor de pedeapsă necesar pentru a sancţiona respectarea activităţii infracţionale şi de a atrage scopul preventiv al pedepsei.

Din pedeapsa rezultantă s-a scăzut durata deţinerii începând cu data de 29.09.2006, conform Adresei I.P.J. Braşov (fila ultimă dosar 2097/408/2003 al Tribunalului Mureş).

Din actele trimise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş s-a constatat că şi în acel dosar contestatorul este cercetat pentru o infracţiune comisă înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor de condamnare şi anume în data de 2.09.2002. în acest dosar a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 29.10.2002-25.09.2004. S-a conchis că, pentru deducerea acestei perioade dintr-o pedeapsă rezultantă este necesar ca pentru respectiva infracţiune să se fi aplicat o pedeapsă, care să poată fi supusă contopirii conform art. 36 Cod penal, pentru a se putea da eficientă prevederilor art. 36 alin. 3 Cod penal referitoare la scăderea perioadei executate din durata pedepsei aplicate pentru infracţiuni concurente, ceea ce nu s-a făcut încă.

Împotriva acestei  sentinţe au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi condamnatul M.P.D.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat casarea parţială a sentinţei atacate iar în rejudecare, să se deducă din pedeapsa aplicată, a perioadei de arest preventiv scursă în intervalul de timp 29.10.2002 – 25.09.2004, motivându-se că prin sentinţa penală nr. 78/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş s-a aplicat o pedeapsă.

Condamnatul a solicitat anularea sporului aplicat în urma contopirii pedepselor, precum şi deducerea perioadei de arest preventiv sus-menţionată.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de  recurs invocate şi, din oficiu, în integralitatea sa, instanţa de control judiciar a admis recursurile declarate, pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a  dispoziţiilor art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală  raportat la art. 33 lit. a, 34 lit. b, 35 alin.1 şi 36 alin.2 Cod penal, contopind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 71/28.03.2003 a Judecătoriei Luduş, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 390/04.06.2005 a Curţii de Apel Suceava, cu pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 73/14.03.2005 a  Tribunalului Mureş rămasă definitivă prin decizia penală nr. 6021/26.10.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere persoana inculpatului, instanţa de control judiciar consideră că scopul pedepsei poate fi atins şi fără aplicarea sporului de pedeapsă de 6 luni de zile, aplicat de instanţa de fond.

Pe de altă parte, instanţa de control judiciar consideră ca fiind neîntemeiate solicitările recurenţilor privind deducerea perioadei de arest preventiv cuprinsă în intervalul 29.10.2002 – 25.09.2004, aceasta întrucât, această perioadă de arest preventiv a fost luată de către Tribunalul Mureş în dosarul nr. 11361/2002, în care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a menţinut hotărârea Tribunalului Mureş şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Bacău, pentru rejudecare. Această instanţă l-a  pus în libertate pe condamnat din prezentul dosar, dar a menţinut soluţia Tribunalului Mureş. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat decizia Curţii de Apel Bacău, a desfiinţat hotărârea Tribunalului Mureş şi a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş pentru completarea urmăririi penale. Prin urmare, condamnatul M.P.D.  nu a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracţiunii care a făcut obiectul dosarului menţionat, iar existenţa unei hotărâri de condamnare nu conduce automat la deducerea perioadei de arest preventiv, atâta timp cât cauza respectivă nu a rămas definitivă.

De fapt, ar fi un non sens ca să se deducă arestul preventiv cu privire la o cauză în care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare şi cu privire la care nu s-a solicitat contopirea pedepsei aplicate.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, instanţa a admis recursurile declarate, a casat în parte sentinţa recurată şi după rejudecare, va înlătura din pedeapsa rezultantă sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare.

S-au menţinut celelalte dispoziţii, în sensul celor arătate mai sus.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. 3 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare