Contract prestări servicii de turism, obligaţia de informare, răspundere contractuală

DECIZIA CIVILA NR. 466/Rc

Pentru azi, fiind amanata pronuntarea asupra recursului declarat de  recurentii S.D.– G. si S. A. – G. impotriva Sentintei civile nr. 12044/18.12.2007 pronuntata de Judecatoria Brasov in dosarul civil nr. 11472/197/2006.

La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare se constata lipsa partilor.

Procedura este legal indeplinita.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 23 mai 2008, cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanta din lipsa de timp pentru deliberare, in baza art. 260 ind. 1 Cod pr. civila a amanat pronuntarea pentru data de 30 mai 2008.

TRIBUNALUL:

Deliberand asupra recursului de fata constata ca prin Sentinta civila nr.12044/18.12.2007 pronuntata de Judecatoria B. s-a respins atat cererea formulata de reclamantii S.D.G.si S.A.G.in contradictoriu cu parata SC M. SRL cat si cererea de chemare in garantie formulata de parata SC M. SRL in contradictoriu cu chemata in garantie SC M. C. SRL.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele :

Ordonanta Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice consacra in cap. 2 intitulat "informarea turistului" o obligatie de informare. Informarea (de catre agentul economic furnizor al serviciilor de turism) trebuie efectuata in scris si trebuie sa poarte asupra urmatoarelor: localitatea de destinatie, ruta de parcurs, mijlocul de transport utilizat, caracteristicile unitatilor de cazare, serviciile de masa oferite si categoria acestora (art. 7 lit. a - k), precum si o serie de alte informatii care trebuie furnizate turistului inaintea plecarii (art. 10 lit. a - d). Domeniul util al acestei informari il constituie faza precontractuala.

Efectele incalcarii obligatiei de informare nu sunt prevazute expres de lege. Din economia legii si din cateva reglementari specifice se deduce totusi ca incalcarea obligatiei are ca si consecinta angajarea raspunderii penale (inselaciunea), raspunderii contraventionale ( art.31 din OG 107/1999) si evident a raspunderii civile ca urmare a aplicarii sanctiunilor extracontractuale respectiv nulitatea relativa si daunele-interese (temei delictual), atunci cand neexecutarea obligatiei de informare intruneste conditiile dolului reticent, sau a aplicarii sanctiunii contractuale: daune-interese pe temei contractual sau rezolutiune/reziliere.

Calea aleasa de catre reclamanti a fost aceea a sanctionarii paratei prin obligarea la plata de daune interese ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale. In cuprinsul concluziilor scrise reclamantii sustin ca neexecutarea corespunzatoare din partea paratei a contractului si incalcarea flagranta a legii se datoreaza relei sale credinte si a dolului emanat din partea sa. Invocarea dolului ca temei al daunelor interese solicitate nu s-a facut si prin cererea de chemare in judecata sau printr-o precizare ulterioara. Analiza acestui viciu de consimtamant nu a fost facuta de catre prima instanta deoarece nu a fost pusa anterior in discutia partilor apreciindu-se ca ar conduce la incalcarea dreptului la aparare al paratei. S-a retinut la fond ca este adevarat ca reclamantii au indicat ca temei de drept si disp.art.1085 C.civ. dar simplul fapt ca acest text de lege cuprinde termenul de dol nu este suficient ca sa schimbe temeiul actiunii ce rezulta din motivarea acesteia si celelalte texte legale invocate, si oricum textul invocat se refera la dolul in executarea contractului si nu dolul savarsit la momentul incheierii lui. Obligatia de informare, consta in obligatia de a comunica creditorului acestei obligatii, un summum de cunostinte necesare unui consimtamant valid la incheierea contractului. Pornind de la aceasta definitie nerespectarea obligatiei de informare poate fi asimilata dolului reticent dar, ceea ce deosebeste insa obligatia de informare propriu-zisa de cea care sta la baza dolului reticent este ca, in cazul primeia, pentru aplicarea sanctiunilor specifice, nu este necesara reaua-credinta a debitorului obligatiei, in cazul de fata al agentiei parate. Buna credinta fiind prezumata urma ca reclamantii sa sustina si sa dovedeasca ca parata cu rea credinta nu a furnizat informatii corecte cu scopul de a-i determina pe reclamanti sa incheie contractul. Din motivarea actiunii se constata ca nemultumirea reclamantilor este in legatura cu modul in care parata a inteles sa execute contractul. Astfel s-a aratat ca s-a contractat cazare la hotel si s-a oferit la bungalow  iar serviciile urmau sa fie prestate de o unitate hoteliera si un restaurant de categoria trei stele si acestea au fost inferioare.  Or, dolul este o cauza care afecteaza validitatea contractului, existand la momentul incheierii acestuia, si nu are legatura cu neexecutarea acestuia. Un alt argument consta in faptul ca reclamantii nu au solicitat  nulitatea relativa a contractului ca si consecinta a constatarii dolului reticent caz in care daunele interese se intemeiaza pe raspunderea delictuala, cu toate consecintele pe care le presupune atragerea acestei raspunderi, si nu pe cea contractuala. Pentru aceste motive instanta de fond a retinut ca teza raspunderii civile a paratei intemeiata pe dol a fost sustinuta de reclamanti doar in cuprinsul concluziilor scrise ea nedesprinzandu-se din temeiurile de fapt sau drept ale cererii de chemare in judecata sau din petitele acesteia, astfel ca nu a fost analizata pe considerentul ca se incalca dreptul paratei la aparare.

Prima instanta a analizat cu precadere daca parata si-a respectat sau nu obligatia de informare si daca a executat sau nu obligatiile contractuale.

Intre reclamanti, in calitate de turisti si parata SC M. SRL in calitate de agentie de turism s-a incheiat Contractul cadru nr.153/19.06.2006 avand ca obiect vanzarea de catre agentie a pachetului de servicii turistice prezentate in bonul de comanda sau voucher. Potrivit Bonului de comanda nr.153/19.06.2006 reclamantii au solicitat urmatoarele servicii : destinatia H., G., cazare la hotel A. categoria trei stele, tip masa AI, perioada 23.07.2006 – 06.08.2006, respectiv 14 nopti, transport cu avionul dus-intors. Costul total mentionat este de 1.761 Euro. De serviciile turistice urma sa beneficieze si copilul minor al reclamantilor S. A. C. in virsta de 4 ani.

Din factura fiscala nr.6178854/19.06.2006 rezulta ca pretul serviciilor oferite este de 1.596 Euro. Diferenta de 165 Euro, pana la suma mentionata in bonul de comanda, o reprezinta taxele de aeroport.

Anterior incheierii contractului parata a pus la dispozitia reclamantilor pliante precum si un catalog ce continea mai multe oferte, astfel cum reiese din raspunsul la interogator dat de reclamanti ( intrebarea nr.4). Dupa consultarea acestora si informatiile puse la dispozitie de catre parata, reclamantii au ales pachetul de servicii pentru care s-a incheiat Contractul cadru nr.153/2006.

Din cuprinsul Notificarii comunicate de reclamanti paratei la data de 12.07.2007 ( fila 107 dosar), al adresei comunicare paratei de catre chemata in garantie ( fila 104 dosar) reiese ca transportul urma sa fie efectuat cu autocarul cu plecare din B..  Datorita numarului mic de solicitari, Agentia M., a fost nevoita sa anuleze autocarul care circula pe ruta Cluj – Brasov - Bucuresti – Giurgiu urmand ca plecarea turistilor sa se faca din Cluj. Pentru transportul cu avionul cu plecare din Cluj sau Bucuresti urma ca fiecare turist sa suporte costul biletului de 100 Euro si taxele de aeroport. Reclamantii au refuzat toate optiunile oferite de parata, inclusiv transportul cu taxiul pana la locul de plecare, si au solicitat ca transportul sa fie facut cu avionul fara a achita costul acestuia. Parata a acceptat, astfel ca transportul a fost efectuat cu avionul, costul celor trei bilete fiind suportat de catre parata, reclamantii achitand doar taxele de aeroport.

La data de 28.07.2006 reclamantii, nemultumiti de conditiile de cazare si masa, au formulat o reclamatie adresata paratei prin care aratau conditiile nesatisfacatoare si solicitau oferirea unei alternative corespunzatoare in vederea continuarii sejurului in care serviciile turistice sa fie de aceeasi cantitate si calitate ca cele contractate, cu plata despagubirilor corespunzatoare pentru zilele in care conditiile au fost necorespunzatoare sau rezilierea in parte a contractului in sensul renuntarii la restul de sejur si restituirea sumelor de bani pentru serviciile neprestate si asigurarea fara costuri suplimentare a transportului retur, cu plata unor despagubiri pentru zilele in care conditiile nu au fost respectate.

Anterior comunicarii acestei sesizari, in data de 27.07.2006 reclamantii au contactat-o telefonic pe reprezentanta O. R. de la Agentia M T. careia i-au prezentat aceleasi solicitari. Numita O.R. s-a prezentat la cererea reclamantilor si a verificat serviciile de care beneficiau reclamantii. La data de 02.08.2006 reprezentanta O. R. a comunicat paratei faptul ca a verificat aspectele care i-au nemultumit pe reclamanti in legatura cu cazarea si masa si a constatat ca felurile de mancare oferite erau variate si suficiente cantitativ, camerele erau curate dar ca intr-adevar usa de la intrare era putin crapata iar in balcon era un cuib de pasari insa mizeria era curatata zilnic. Reprezentanta O. R. mentioneaza in aceasta adresa faptul ca a doua zi dupa ce reclamantii au fost cazati a fost prezenta la respectivul hotel insa reclamantii nu au mentionat nimic despre neregulile constatate si nici nu au contactat-o pana la data de 27.07.2006.

O prima neregula invocata de catre reclamanti este aceea ca au fost cazati intr-un complex de bungalow-uri si nu la un hotel astfel cum au solicitat. Parata a recunoscut la interogator faptul ca solicitarea reclamantilor a fost aceea de a fi cazati la hotel, de altfel denumirea de Hotel este mentionata si pe Bonul de comanda nr.153/19.06.2006. Astfel cum s-a retinut mai sus reclamantii au ales locul de cazare dupa studierea unui catalog si a unui pliant pus la dispozitie de catre parata. Din cuprinsul pliantului ( fila 19 din dosar) se poate constata cu usurinta ca este vorba de un complex de cladiri construite pe doua nivele. Denumirea de bungalow este incorect folosita in pliantul depus de reclamanti la fila 20 din dosar. Denumirea de bungalow, explicata in Dictionarul Enciclopedic( Editura Enciclopedica – Bucuresti 2005), este data unei constructii din lemn sau trestie, fara etaj, inconjurata de verande si de vegetatie. Este evident ca o astfel de constructie nu este dotata cu restaurant sau receptie si nu poate avea un numar mare de camere. In ambele pliante se poate observa ca constructiile prezentate au un regim de inaltime de doua etaje. Din starea de fapt prezentata de reclamanti reiese ca acea constructie, in care au fost cazati, era dotata cu restaurant si receptie iar din faptul ca au fost cazati la camera 324 se poate deduce ca existau cel putin 24 de camere pe nivel. O astfel de constructie nu poate fi catalogata drept bungalow. Exista posibilitatea ca  notiunea de bungalow sa fie utilizata in sens diferit de catre prestatorii de servicii, tot astfel cum clasificarea serviciilor si conditiilor oferite este diferita de la o tara la alta,  insa acest fapt nu poate fi imputat paratei care a folosit notiunea de hotel tocmai pentru ca constructia in sine, cu utilitatile ce le continea, nu putea fi calificata ca fiind un bungalow. Absenta liftului nu este in masura sa schimbe clasificarea unei cladiri din hotel in bungalow. De asemenea faptul ca reclamantii au considerat ca restaurantul nu se ridica la nivelul unui restaurant de trei stele nu poate schimba clasificarea cladirii ce il adaposteste.

In ce priveste faptul ca in prima noapte de cazare reclamantilor nu le-au fost oferite fete de perna, primele doua zile nu a existat sapun in camera de baie, nu a fost inlocuit becul defect si radioul nefunctional, iar curatenia in camera a fost necorespunzatoare, instanta de fond a retinut ca acestea sunt aspecte ce trebuiau aduse la cunostinta prestatorului de servicii, respectiv conducerii Hotelului Avra,  persoanei de legatura, in cazul de fata d-na O. R. si agentiei, astfel cum prevad disp.art.22 din OG 107/1999. Este adevarat ca acesteia din urma i s-au prezentat aceste deficiente insa intr-un moment in care nu mai puteau fi verificate de catre aceasta. Esential, insa, pentru a atrage raspunderea paratei, este ca aceasta sa fi avut cunostinta despre aceste nereguli si sa nu le fi adus la cunostinta reclamantilor. Curatenia in camere, asigurarea lenjeriei de pat, a luminii  in camera, se presupun ca se executa corespunzator de catre prestatorul de servicii astfel ca agentia parata nu putea presupune ca aceste servicii sunt efectuate defectuos si sa-i informeze in acest sens pe reclamanti. Din actele dosarului nu rezulta daca au mai existat sesizari ale turistilor cazati la Hotelul A. in legatura cu aspectele ce i-au nemultumit pe reclamanti. Din acest motiv nu poate fi atrasa raspunderea paratei pentru nerespectarea  obligatiei de informare.

In art.IV pct.5 din Contractul cadru nr.153/2006 se atrage atentia turistului in legatura cu faptul ca  clasificarea hotelului este diferita in functie de tara de destinatie. Din cele prezentate de reclamanti in actiune nu reiese daca acestia au solicitat informatii in legatura cu criteriile de clasificare a hotelurilor in Grecia pentru a-si forma o imagine cat mai reala despre serviciile oferite si au primit informatii vadit eronate. Parata sustine in intampinarea formulata si in raspunsul la interogator ca a atras atentia reclamantilor ca clasificarea hotelurilor din Grecia nu corespunde cu clasificarile din Romania sau Turcia, serviciile fiind de o calitate mai slaba. Este imposibil ca instanta sa retina ca adevarata sau falsa una sau alta din afirmatii in lipsa unor probe care sa le sustina sau sa le contrazica. Ceea ce este insa de retinut este faptul ca Hotelul A. era categoria trei stele ceea ce corespunde cu solicitarea reclamantilor.

Analiza obligatiei de informare trebuie privita atat din punct de vedere obiectiv, in stransa legatura cu obiectul contractului, cat si din punct de vedere subiectiv. Sub aspect obiectiv, informatiile se pot referi la calitati inerente obiectului contractului ( destinatia, mijloc de transport, cazarea etc.) iar sub aspect subiectiv, informatiile trebuie sa vizeze satisfactia creditorului obligatiei de informare, in sensul ca furnizorul unui produs, serviciu are datoria sa se intereseze daca acesta corespunde cerintelor clientului si sa-l sfatuiasca pe acesta in legatura cu alegerea ce urmeaza sa o faca. Din punct de vedere obiectiv obligatia de informare este reglementata de disp.art.7 lit.a-j din OG 107/1999. Informatiile prevazute de acest text legal au fost puse la dispozitia reclamantilor astfel cum rezulta din contractul incheiat si bonul de comanda. Din punct de vedere subiectiv este greu de stabilit daca, pe de o parte reclamantii au adus la cunostinta paratei toate informatiile necesare, iar pe de alta parte daca, analizand aceste informatii, parata a oferit un pachet de servicii care sa satisfaca pretentiile reclamantilor. Reclamantii nu au negat existenta la fata locului a unor utilitati pe care le-au solicitat, cum ar fi locul de joaca pentru copii, sistemul de masa A.I., insa acestea au fost de o calitate inferioara. Clasificarea hotelului si a restaurantului in categoria trei stele nu este data de catre parata ci de autoritatile competente din statul de destinatie. In concluzie faptul ca serviciile oferite erau de o calitate inferioara nu poate fi imputat paratei cat timp hotelul si restaurantul erau cotate  la categoria trei stele. Un alt aspect care nu poate fi ignorat este raportul pret – calitate. Durata sejurului contractat a fost de 14 nopti iar pretul total s-a ridicat la suma de 1.595 Euro, respectiv 114 Euro pe zi, cazare si masa pentru trei persoane. Chiar raportand acest cost la preturile practicate de hotelierii din Romania se poate constata ca este un cost modic care nu poate presupune asigurarea unor servicii de nivel inalt.

Art. VI pct.1 din Contractul cadru nr.153/2006 incheiat de parti prevede ca in cazul in care turistul este nemultumit de serviciile turistice primite, acesta are obligatia de a intocmi o sesizare in scris, clar si explicit, cu privire la deficientele constatate la fata locului, legate de realizarea pachetului de servicii turistice contactat, ce se va transmite prompt atat agentiei cat si prestatorului de servicii turistice (conducerii hotelului, restaurantului).Aceasta clauza contractuala reitereaza disp.art.22 din OG 107/1999. Astfel cum s-a retinut mai sus, reclamantii au sesizat persoana de contact Oana Rusu si agentia parata, dupa 5 si respectiv 6 zile de la data la care au fost cazati. Este adevarat ca textul legal foloseste notiunea de "prompt " pentru a stabili termenul in care turistul trebuie sa sesizeze deficientele, insa, din chiar definitia acestui termen se poate trage concluzia ca sesizarea reclamantilor, dupa trecerea a 6 zile , nu a fost deloc prompta, cu atat mai mult cu cat majoritatea deficientelor au putut fi constatate din prima zi de cazare. Dispozitiile legale nu prevad o sanctiune expresa in cazul in care turistul nu respecta termenul in care trebuie sa formuleze sesizarea dar din aceasta intarziere se poate trage concluzia ca deficientele sesizate nu i-au afectat intr-un mod grav pe reclamanti.

Totodata instanta de fond a retinut ca parata a efectuat demersurile posibile pentru a constata conditiile de cazare si masa puse la dispozitia reclamantei prin intermediul reprezentantei O. R.. De asemenea, asa cum s-a retinut mai sus, agentia parata a pus la dispozitia reclamantilor sumele necesare transportului cu avionul doar pentru a  satisface dorinta acestora de a nu se deplasa pana la locul de plecare cu autocarul, desi schimbarea locului de plecare a fost generata de numarul mic de solicitari iar parata si-a manifestat dorinta de a suporta costurile deplasarii indiferent de mijlocul de transport. Aceasta atitudine a paratei denota profesionalism si buna credinta in executarea contractelor. Sustinerea reclamantilor ca agentia parata avea posibilitatea sa remedieze deficientele legate de meniul oferit,  reparatia usii camerei, curatenia in camera, inlocuirea becurilor arse etc., nu a fost avuta in vedere de catre prima instanta deoarece parata nu avea nici o modalitate de a interveni in modul in care personalul si administratia  hotelului intelegea sa intretina camerele si sa stabileasca meniul.

Daunele materiale solicitate de reclamanti constau in restituirea costului excursiei, mai putin a taxelor de aeroport. O astfel de cerere de restituire integrala a pretului trebuie sa corespunda unei neexecutari totale a contractului. Potrivit art.19 din OG 107/1999 in cazul in care, dupa inceperea calatoriei turistice, o parte importanta din serviciile contractate nu este realizata sau agentia constata ca nu le va putea realiza, aceasta este obligata sa puna la dispozitia turistului alternative corespunzatoare, sa restituie turistului diferenta dintre pretul serviciilor platite si pretul serviciilor efectiv prestate in timpul calatoriei sau, in cazul in care nu pot fi oferite alternative sau turistul le refuza intemeiat, sa asigure transportul turistului si sa plateasca despagubiri pentru serviciile neprestate. Din interpretarea acestui text de lege reiese ca restituirea in intregime a pretului se face doar in situatia in care serviciile nu au fost prestate deloc. In cazul de fata reclamantii au beneficiat de serviciile oferite, cel mult puteau pretinde o diferenta intre costul serviciilor achitate si cel al serviciilor efectiv primite cu conditia sa se faca dovada unei astfel de diferente. De altfel, ar fi si inechitabil ca agentia parata sa suporte in intregime costul excursiei atata timp cat reclamantii au beneficiat de ea in intregime.

Avand in vedere argumentele prezentate instanta de fond a retinut ca parata a respectat obligatia de informare stabilita de disp.art.6 din OG 107/1999 si a executat toate obligatiile asumate prin Contractul cadru nr.153/2006 incheiat cu reclamantii, motiv pentru care a respins cererea reclamantilor de a li se plati daune materiale constand in restituirea costului excursiei, ca fiind neintemeiat. Pentru aceleasi motive instanta de fond a respins si cererea reclamantilor de a fi despagubiti pentru prejudiciul moral suferit.

In ce priveste cel de-al treilea capat de cerere prima instanta l-a respins ca neintemeiat pentru urmatoarele motive :

Dispozitiile art.54 al.2 din D 31/1954 invocate de reclamanti in sustinerea acestui petit, se refera la modul de reparare a prejudiciilor personale nepatrimoniale. Textul articolului este foarte generos in a lasa la aprecierea instantei masurile necesare a fi indeplinite de catre autorul faptei savarsite fara drept, singura conditie impusa fiind aceea ca masura sa fie de natura a duce la restabilirea dreptului atins. Publicarea hotararii in mass-media nu poate in nici un fel sa conduca la repararea prejudiciului moral suferit de catre reclamanti. O astfel de masura ar putea fi dispusa in situatiile in care fapta prejudiciabila care ar fi adus atingere onoarei si reputatiei unei persoane, prin modul de savarsire ar fi ajuns la cunostinta publicului larg. In astfel de cazuri, repararea prejudiciului poate fi facuta printr-o condamnare publica a faptei.

In ce priveste cererea de chemare in garantie instanta de fond a retinut urmatoarele :

Intre parata SC M. SRL si chemata in garantie SC M. C. SRL s-a incheiat Contractul de revanzare servicii turistice nr.60/29.03.2006. Potrivit Capitolului III.2.- 3.2.1 revanzatorul are dreptul sa cheme in garantie agentia de turism organizatoare a pachetului de servicii turistice pentru plata despagubirilor solicitate de turist, ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale din vina organizatorului. Intemeiat pe aceasta prevedere contractuala si pe disp.art.970 si art.60 C.pr.civ. cererea de chemare in garantie este admisibila. Din disp.art.60 al.1 C.pr.civ. rezulta ca solutia cererii de chemare in garantie depinde de solutia data cererii principale. Astfel, in cazul in care cererea principala a fost respinsa, intrucat paratul nu a cazut in pretentii, cererea de chemare in garantie apare ca fiind lipsita de obiect sau de interes, motiv pentru care instanta de fond a respins-o.

In temeiul art.274 C.pr.civ. prima instanta a obligat reclamantii sa plateasca paratei SC M. SRL cheltuieli de judecata in cuantum de 675 lei reprezentand taxa judiciara de timbru achitata de catre aceasta pentru cererea de chemare in garantie.

Impotriva Sentintei civile nr.12044/18.12.2007 pronuntata de Judecatoria Brasov au declarat recurs reclamantii S.A.G.si S.D.G.criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In dezvoltarea motivelor de recurs recurentii arata ca respingerea actiunii s-a bazat pe argumente si nu pe probe, ca instanta de fond se face culpabila de lipsa rolului activ si ca nu este consecventa cu ea insasi. Recurentii arata in continuare ca intreaga motivare a sentintei este tendentioasa, precum si ca prima instanta retine o gresita stare de fapt ce decurge din lipsa de analiza a probelor administrate in cauza.

In drept s-au invocat dispozitiile art.304 ind.1 Cod procedura civila.

In aparare, intimatele au depus la dosarul cauzei intampinari prin care au solicitat instantei sa respinga recursul declarat si sa mentina sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.

Examinand sentinta atacata, in raport cu motivele recursului, Tribunalul constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Sustinerile reclamantilor in sensul ca respingerea actiunii s-a bazat pe argumente si nu pe probe nu pot fi retinute.

Astfel, inserarea cuvantului ,,argumente” de catre instanta de fond in motivarea hotararii nu poate duce la concluzia ca la pronuntarea solutiei nu s-au avut in vedere probele administrate in cauza si nici ca prima instanta a fost partinitoare.

In ceea priveste analizarea probelor cu interogatoriul paratei, testimoniala cu martorul M. D. si cu inregistrarea audio - video admise de catre instanta de fond si despre care se sustine ca nu au fost analizate se constata, in ceea ce priveste raspunsurile date la interogator (f.110-111 dosar fond) de catre intimata SC M. SRL, ca agentia de turism a prezentat recurentilor ofertele pe care le detinea, a furnizat date complete despre conditiile oferite de Hotelul A., si-a aratat disponibilitatea in vederea rezolvarii tuturor problemelor aparute, a oferit varianta transportului cu avionul exclusiv pe cheltuiala agentiei, a apreciat ca despre neconcordantele de la fata locului trebuia sesizata in termen de 24 ore de la sosire, formularea reclamatiei dupa 6 zile de cazare avand semnificatia ca recurentii au acceptat conditiile oferite. Intimata mai arata in raspunsul la interogator ca recurentii au beneficiat de serviciile oferite in totalitate timp de 14 zile, ca felurile de mancare nu se repetau zilnic si ca, daca intr-adevar conditiile oferite erau inacceptabile, recurentii puteau solicita reintoarcerea in Romania.

Potrivit procesului verbal incheiat la data de 3.12.2007, cu ocazia vizionarii de CD-uri privind vacanta recurentilor in camera de consiliu, sala de mese era amenajata in incinta hotelului, vazandu-se bufetul suedez cu mai multe feluri de mancare ce era servita de personalul hotelului fara a purta uniforma corespunzatoare, respectiv halat. Pe mese nu existau fete de masa. Mesele de la terasa restaurantului nu erau prevazute cu fete de masa. In camera existau doua paturi, o toaleta pe care se afla televizorul si un dulap. Pe sub usa de la intrarea in camera se vedea o fanta de lumina. Usa era crapata si prin crapaturi patrundea lumina de afara. De asemenea usa de la baie era inaltata de la sol, astfel incat se putea introduce o mana intre usa si pardoseala. Pe usa de la intrare era lipit un afis cu preturile practicate si pe care se mentiona A. Bungalow, cosul de gunoi era plin, iar lenjeria de pat era neschimbata. Pe balcon se putea observa gunoiul facut de pasarile care-si facusera cuib deasupra usii balconului.

Din declaratia martorului audiat, M. D., rezulta ca reclamantii s-au declarat nemultumiti de prima vacanta petrecuta in Grecia incepand de la conditiile de cazare si masa oferita pana la tot ceea ce li s-a pus la dispozitie. Martorul a declarat ca reclamantii au dorit sa locuiasca la un hotel de patru stele, insa au fost cazati intr-un bugalow si ca ulterior acestia au plecat intr-o a doua vacanta in Grecia. Martorul a declarat si ca s-a prezentat la agentia parata solicitand prezentarea unor oferte de vacanta in Grecia si ca parata i-a prezentat mai multe oferte, printre care si cea pentru care au optat recurentii spunandu-i-se ca e vorba de hotel, de regim all inclusive, ca exista locuri de joaca pentru copii, ca se vor organiza pe plaja jocuri specifice vacantelor si ca exista piscina.

Din analiza probelor testimoniala si audio – video apreciem ca recurentii au beneficiat de conditii la standardul contractat, conditii nesatisfacatoare din punctul de vedere al acestora si la care nu s-au asteptat atunci cand au optat pentru oferta facuta de parata. Insa, chiar din raspunsul dat la interogator de catre parata si din declaratia martorului M. D. rezulta ca recurentii au optat pentru aceasta vacanta consultand mai multe variante, raportat la pretul despre care apreciem ca fiind unul scazut si la regimul all inclusive. Or, astfel cum a retinut si prima instanta, calificativul dat Hotelului A. ca fiind un hotel de trei stele nu este de competenta paratei, ca de altfel nici raportul pret/calitate oferit de acest hotel. Coroborand probele mai sus mentionate cu restul probelor administrate in dosarul cauzei se constata ca nu se poate imputa paratei, care este revanzator al pachetelor de servicii turistice, vreo culpa in ceea ce priveste categoria hotelului si serviciile oferite in cadrul acestuia.

Referitor motivul de recurs legat de rolul activ prevazut de art.129 alin.4 Cod procedura civila in ceea ce priveste invocarea dolului, ca temei al daunelor solicitate, se constata ca, nefiind pus in discutia contradictorie a partilor, nu s-ar fi impus analizarea acestui viciu de consimtamant. Cu toate acestea, desi a precizat ca nu poate fi analizat, prima instanta a procedat totusi la analizarea acestui viciu de consimtamant si a concluzionat ca nefiind intemeiata cererea recurentilor avand ca temei prevederile art.1085 Cod civil. In aceasta situatie, partea prejudiciata si care ar putea invoca lipsa rolului activ al instantei de fond este intimata si nu recurentii, deoarece prima instanta a intentionat sa analizeze cauza cat mai temeinic.

Precizam si ca o cerere de chemare in judecata nu poate fi modificata in fapt si drept, prin concluzii orale ori scrise, dupa ce dezbaterile au fost incheiate si s-a acordat cuvantul asupra fondului.

Motivul de recurs invocat in sensul ca motivarea sentintei este tendentioasa si in contradictie cu prevederile OG nr.107/1999 modificata si completata prin Legea nr.631/2001 este neintemeiat.

Astfel, in ceea ce priveste obligatia legala de informare se constata ca intimata si-a indeplinit aceasta obligatie prin aceea ca a prezentat recurentilor pliante publicitare ce reprezentau locatiile destinatiilor de vacanta si ca a atras atentia recurentilor cu privire la clasificarea hotelurilor din Grecia care nu corespunde cu clasificarile hotelurilor din Romania sau Turcia.

Pliantul aflat la fila 20 dosar fond, referitor la A. Bungalows, prezinta imagini atragatoare ale unor peisaje si cladiri, iar acestea din urma nu pot fi catalogate drept bungalow-uri, potrivit DEX si a ceea ce se intelege in mod obisnuit, in general, prin bungalow.

Cat despre faptul ca recurentilor li s-a explicat cu privire la clasificarea hotelurilor in sensul ca aceasta nu corespunde celei din Romania, dar ca nu li s-a explicat si in ce consta aceste diferente, apreciem ca recurentii puteau cere explicatii in momentul in care au ales dintre ofertele oferite.

In ceea ce priveste raspunderea intimatei pentru buna executare a obligatiilor asumate prin contract se constata ca aceasta, prin reprezentanta R. O., s-a deplasat la fata locului in urma reclamatiei formulate in vederea verificarii conditiilor de care beneficiau recurentii, la standardul contractat de catre acestia, informand societatea in acest sens.

Deoarece recurentii au efectuat sejurul complet de 14 zile, la pretul convenit si conform conditiilor contractate apreciem ca nu poate fi vorba despre o neexecutare a serviciilor prevazute in contract. Desi recurentii aveau posibilitatea de a opta pentru renuntarea la sejur nu au ales aceasta varianta.

Se constata, raportat la cele ce preced, ca instanta de fond a retinut corect starea de fapt dedusa judecatii, dand o dezlegare legala problemelor de drept invocate.

Pentru considerentele expuse urmeaza a fi respins recursul declarat de recurentii S.A.G.si S.D.G. impotriva Sentintei civile nr.12.044/18.12.2007 pronuntata de Judecatoria B., pe care o va mentine ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentii S.A.G.si S.D.G.impotriva Sentintei civile nr.12.044/18.12.2007 pronuntata de Judecatoria B., pe care o mentine.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica azi 30 mai 2008.

Domenii speta

Spete similare