Reorganizare judiciară şi faliment. Antrenarea răspunderii administratorului. Condiţii.

Reorganizare judiciară şi faliment. Antrenarea răspunderii administratorului. Condiţii.

Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată – art. 137

Răspunderea administratorului întemeiată pe dispoziţiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată şi modificată este o specie a răspunderii delictuale, iar pentru a fi în prezenţa acesteia trebuie să fie întrunite cumulativ toate condiţiile acestei răspunderi.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială şi de contencios administrativ,

 decizia nr. 768/R din 14 septembrie 2006

Prin sentinţa civilă nr. 1091/J.S. din 19 decembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 8324/COM/2002, a fost respins cererea de chemare  în judecată formulată de către reclamanta creditoare C.J.A.S. a judeţului Caraş-Severin şi continuată de cesionara creditoare A.V.A.S. Bucureşti împotriva pârâtului persoană fizică pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia în calitate de administrator al debitoarei societate comercială, ce se află în procedura falimentului instituită prin Legea nr.64/1995, republicată, reprezentată prin lichidatorul judiciar, în condiţiile prevăzute la art. 124 alin. 1 şi art. 126 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu aplicarea art. IV alin. 1 din O.G. nr. 38/2002, aprobată prin Legea nr. 82/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin decizia civilă nr. 768/R/COM din 14 septembrie 2006, pronunţată în dosar nr. 3305/59/COM/2006, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului – A.V.A.S.  Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.1091/J.S. din 19 decembrie 2005 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.8324/COM/2002 al Tribunalului Caraş-Severin,.

În considerente s-a statuat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt în raport de probaţiunea administrată în cauză şi a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a probelor şi a aplicării corecte a dispoziţiilor legale în materie.

În acest sens, în mod corect a apreciat judecătorul sindic, faţă de lucrările dosarului, că nu se evidenţiază în sarcina pârâtului administrator fapte de natura celor prevăzute de art. 124 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, republicată, în prezent art. 137 din legea modificată, care să fi determinat starea de insolvenţă a debitoarei falite.

Pe de altă parte, împrejurarea că în raportul de lichidare, lichidatorul judiciar a apreciat că vinovat pentru situaţia debitoarei se face administratorul  acesteia, nu prezintă relevanţă sub aspectul  antrenării răspunderii acestuia, câtă vreme nu s-au indicat în concret faptele săvârşite şi nici nu s-au produs dovezi sub acest aspect.

Nu în ultimul rând, susţinerile creditoarei recurente referitoare la faptul că nu este relevantă în speţa dedusă judecăţii, atâta timp cât legea nu face referire expresă la aceasta, legătura de cauzalitate între activitatea administratorului şi starea de insolvenţă, nu pot fi primite întrucât răspunderea organelor de conducere reglementată de prevederile art. 137 din legea enunţată este în mod vădit o specie a răspunderii delictuale, astfel că pentru a fi în prezenţa acesteia trebuie să fie întrunite cumulativ toate condiţiile  acestei răspunderi, inclusiv cea referitoare la existenţa  raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Domenii speta

Spete similare