Contestaţie act administrativ fiscal

Dosar nr. XXXX/40/2012 Contestaţie act administrativ fiscal

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din :

Preşedinte:

Grefier:

Sentinţa  nr. XXXX

La ordine judecarea acţiunii formulată de reclamantul C. C.  în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, se prezintă avocat C. M. pentru reclamant, lipsind reprezentantul pârâtei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care se constată că pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani nu a răspuns relaţiilor solicitate de instanţă.

Avocat C. M. pentru reclamant depune la dosar copie după raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitoarei S.C. X S.R.L. întocmit de lichidator judiciar C.I.I. L. B. şi Sentinţa civilă nr. XXX din xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoşani.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviinţează, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Avocat C. M. pentru reclamant, arată că prezenta contestaţie este formulată în termenul legal, că nu a primit decizia nici până în prezent, iar pe fond solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată în sensul, să se dispună anularea Deciziei nr.  XX din xx.xx.xxxx privind soluţionarea contestaţiei nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani; susţine că prezenta contestaţie este întemeiată întrucât decizia contestată nu este motivată şi nu concordă cu realitatea.

T R I B U N A L U L ,

Asupra contestaţiei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani Secţia a II –a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal  la data de xx.xx.xxxx, având ca obiect „contestaţie act administrativ fiscal”, reclamantul C. C.  a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziei nr.  XX din xx.xx.xxxx privind soluţionarea contestaţiei nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani.

În motivarea contestaţiei reclamantul C. C.  a arătat că, împreună cu numitul C. D. a fost asociat la S.C. X S.R.L. – Botoşani, unde a deţinut funcţia de administrator. La data de xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoşani  a dispus deschiderea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006 cu privire la S.C. X S.R.L. – Botoşani la cererea debitorului (dosarul nr. XXXX/40/2012 fiind înregistrat încă din martie 2012).

Pe parcursul lunii martie 2012 a primit o serie de înscrisuri de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani şi de la OCPI – Botoşani, respectiv: procesul – verbal de sechestru asiguratoriu nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, încheierile OCPI  nr. XXXX,XXXX şi adresele de înfiinţare a popririi asiguratorii către BCR S.A., Banca Comercială Carpatica şi B.R.D. GSG şi procesul – verbal de insolvabilitate – extinderea din xx.xx.xxxx.

În ceea ce priveşte măsurile asiguratorii, contestatorul arată că le-a contestat la Judecători Botoşani  cauza făcând obiectul dosarului nr. XXXX/193/2012 arătând, în principal, că nu a primit decizia de angajare a răspunderii solidare în temeiul art. 27 din O.G. nr. 92/2003, în baza căreia s-au luat măsurile pe care le-a contestat. Mai arată contestatorul că, deşi a formulat o cerere de comunicare a deciziei, la data de xx.xx.xxxx, încă nu a primit decizia, în schimb a primit un răspuns, la data de xx.xx.xxxx, prin care se arăta că decizia i-a fost comunicată încă dinainte de a formula prezenta cerere, anexând totodată fotocopia unei conformări de primire (AR) din data de xx.xx.xxxx,

Contestatorul mai arată că a primit un plic la data de xx.xx.xxxx, de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani care conţinea procesul – verbal nr. XXXXX – extindere de declarare a stării de insolvabilitate /xx.xx.xxxx astfel încât, deşi în cadrul contestaţiei la executare de la Judecătoria Botoşani, s-a făcut vorbire de o comunicare a deciziei, el nu a primit înscrisul amintit.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 207 Cod Procedură Fiscală.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta, legal citată a depus întâmpinare la dosar (f. 13 – 18 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de următoarele:

Prin acţiunea ce formează cadrul legal al contenciosului administrativ, reclamantul C. C. contestă Decizia A.F.P.M. Botoşani nr. XX/xx.xx.xxxx prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă nr. XXXXX/xx.xx.xxxx împotriva Deciziei A.F.P.M. Botoşani nr. XXXXX/xx.xx.xxxx privind atragerea răspunderii solidare cu debitoarea declarată insolvabilă S.C. X S.R.L.. Se arată în întâmpinare că, petentul consideră decizia netemeinică şi nelegală că, în susţinerea cererii, reclamantul prezintă ca motiv de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei în cauză, deschiderea procedurii de insolvenţă a societăţii debitoare, apreciind că în mod abuziv şi nelegal i se imputa datoriile debitoarei.

Totodată petentul afirma că a luat cunoştinţă despre măsura atragerii răspunderii solidare, din întâmpinarea A.F.P.M. Botoşani depusă în cauza nr. XXXX/193/2012.

Pârâta arată în întâmpinare că, susţinerile reclamantului, atât cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal, cât şi invocarea deschiderii insolvenţei nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei.

În acest sens, cu privire la invocarea intrării în insolvenţă, se arată în întâmpinare, că legea insolvenţei reglementează o procedura colectiva, prin care la masa credală, vine ca şi creditor, printre alţii şi statul. Mai mult decât atât, Legea nr. 85/2006 vizează persoana juridica ca entitate, nu persoana fizică, iar Codul de Procedura Fiscala instituie prin art. 27 o răspundere solidară ca modalitate de recuperare a creanţelor bugetare, aici acţionând doar statul, nu şi alţi creditori. Astfel,  deschiderea procedurii de insolvenţă nu reprezintă un motiv care să ducă la inaplicabilitatea art. 27 Cod Procedură Fiscală, întrucât dispoziţiile legii insolvenţei nu exclud posibilitatea atragerii răspunderii solidare specifică creanţelor fiscale de la debitorul declarat insolvabil. De altfel, nici prevederile Legii nr. 31/1990 în cazul lichidării, nu exclud această posibilitate, statul fiind privilegiat astfel prin această pârghie specială în recuperarea creanţelor bugetare.

Codul de procedură fiscală instituie răspunderea solidară conform art. 27 ca modalitate de recuperare numai a creanţelor bugetare. Legea nr. 85/2006 si Codul de procedură fiscală nu conţin dispoziţii exprese referitoare la aplicarea cu prioritate a unora sau altora din normele pe care le edictează cu incidenţa în ce priveşte recuperarea creanţelor bugetare.

Rezultă că instituirea răspunderii solidare de organul fiscal este posibilă în baza prevederilor Codului de procedură fiscală şi această răspundere face parte din procedura generală privind raportul de drept material fiscal care impune reglementari fiscale separate şi că atragerea răspunderii solidare este determinată de necesitatea de a evita nerespectarea obligaţiilor ce decurg din legislaţia fiscală…”.

Concluzionând, menţionează pârâta că  faptul că societatea debitoare S.C. X S.R.L. a intrat în procedura insolvenţei, nu afectează antrenarea răspunderii întemeiată pe dispoziţiile art. 27 Cod Procedură Fiscală, întrucât legiuitorul a prevăzut mai multe modalităţi de recuperare a obligaţiilor fiscale scadente ale societăţilor comerciale declarate insolvabile.

Mai mult, după cum se poate observa, debitoarea şi-a cerut intrarea în insolvenţă odată cu demararea procedurilor de atragere a răspunderii solidare şi instituire a masurilor asigurătorii.

Legat de necomunicarea actului administrativ fiscal, cu trimiterea la cauza nr. XXXX/193/2012, pârâta a precizat în întâmpinare că în apărările depuse în cauză au menţionat că: decizia de atragere a răspunderii solidare nu a fost contestată administrativ, petentul fiind decăzut din termenul legal de 30 de zile în conformitate cu art. 207 Cod Procedură Fiscală, fiind astfel lipsit de posibilitatea atacării în contencios a deciziei în speţă, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004; în luna august 2012, petentul a înţeles să conteste Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx prin contestaţia înregistrata la A.F.P.M. Botoşani sub nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, contestaţie respinsă prin Decizia de soluţionare nr. XX/xx.xx.xxxx ca depusă peste termenul legal.

Prin Sentinţa civila nr. XXXX/xx.xx.xxxx dată în cauza nr. XXXX/193/2012, Judecătoria Botoşani  a respins ca neîntemeiată cererea contestatarului.

Raportat la înscrisurile depuse în dovedire şi

prevederile legale incidente, respectiv art. 7, 11 din Legea nr. 554/2004 coroborate

cu art. 205, 207 si 218 Cod procedură fiscală, pârâta invocă, prin întâmpinare  inadmisibilitatea prezentei cereri ca tardiv introdusă. Astfel, conform art. 205 şi 207 Cod Procedură Fiscală, împotriva actelor administrative fiscale se poate formula contestaţie administrativă, termenul de depunere fiind de 30 de zile de la data comunicării sub sancţiunea decăderii. În acelaşi timp, art. 7 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedura prealabila cu privire la aceste acte administrative, persoana ce se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În aceeaşi ordine de idei,  pârâta precizează în întâmpinare că, în conformitate cu prevederile art. 218 Cod Procedură Fiscală, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ, în condiţiile legii. În data de xx.xx.xxxx a fost emisă pe numele reclamatului Decizia de răspundere solidară nr. XXXXX. Decizia în speţă a fost comunicată reclamantului în conformitate cu prevederile art. 44 Cod Procedură Fiscală, fiind însuşită sub semnătura în data de xx.xx.xxxx.  În data de xx.xx.xxxx, petentul a formulat contestaţie administrativă împotriva deciziei de răspundere solidară, contestaţie înregistrată sub nr. XXXXX. Contestaţia a fost soluţionată de A.F.P.M. Botoşani prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, soluţia fiind de respingere ca depusă peste termenul prevăzut de lege. Decizia de soluţionare a fost însuşită de petent în xx.xx.xxxx, conform probelor depuse.

Mai arată pârâta în întâmpinare că, prin procesul – verbal nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, având în vedere creanţa fiscală restantă în sumă de 39465 lei şi a situaţiei patrimoniale a debitoarei S.C. X S.R.L. Botoşani, în temeiul legii speciale, respectiv art. 176 din Codul de Procedura Fiscala, A.F.P.M. Botoşani constată starea de insolvabilitate a acesteia.

Procesul-verbal de insolvabilitate a fost însuşit de către debitoare în data de xx.xx.xxxx prin semnarea confirmării de primire, în data de xx.xx.xxxx debitoarea însuşindu-şi şi extinderea nr. XXXXX/xx.xx.xxxx la procesul-verbal de insolvabilitate. În procesul-verbal de insolvabilitate (anexat), organul fiscal detaliază conform legii situaţia de fapt. Astfel, din conţinutul procesului-verbal de insolvabilitate rezultă că valoarea activelor debitoarei nu acoperă valoarea datoriei către bugetul de stat, dar şi faptul că înaintea declarării stării de insolvabilitate au fost puse în aplicare faţă de debitoare toate procedurile în vederea recuperării creanţei prin înfiinţarea de somaţii şi popriri (aceasta deţinând in patrimoniu ca bunuri doar obiecte de inventar), masuri rămase însa fără finalitate.

Mai arată pârâta în întâmpinare că, insolvabilitatea reprezintă o stare constatată de organul de executare fiscal ca urmare a imposibilităţii efectuării executării silite împotriva societăţii ca subiect de drept procedural fiscal, iar debitoarea nu poate să contrazică această stare decât prin dovada existenţei unor elemente de activ care să prezinte o garanţie pentru organul fiscal în sensul acoperirii creanţei, sau să efectueze plata care să ducă la stingerea creanţei bugetare.

În acest context, au fost nesocotite implicit prevederile art. 22 Cod Procedură Fiscală, respectiv obligaţia debitoarei de a-şi plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi majorările datorate bugetului general consolidat.

Ulterior Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a

răspunderii solidare nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, prin Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, A.F.P.M. Botoşani, în temeiul art. 27 din legea specială, respectiv O.G. nr. 92/2003, decide angajarea răspunderii solidare a reclamantului pentru obligaţii fiscale restante în sumă de 39839 lei.

Decizia îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond prevăzute de legea fiscală, constituind titlu de creanţa şi totodată act administrativ fiscal, cu toate consecinţele ce decurg din această noţiune, inclusiv căi de atac. La scadenţă, decizia de atragere a răspunderii solidare, se transformă în titlu executoriu, situaţie ce determină în cazul neplăţii, declanşarea procedurii de executare silita împotriva debitorului persoana fizică.

Mai arată pârâta în întâmpinare că, raportul juridic de drept material fiscal creat în condiţiile administrării de către reclamant a S.C. X S.R.L, nu s-a finalizat cu îndeplinirea obligaţiei societăţii debitoare în privinţa achitării către bugetul statului a creanţei datorate urmare a activităţii desfăşurate, obligaţia de plată în condiţiile legii, pentru perioada de mandat asumată ca administrator al debitoarei insolvabilă, revenind astfel în sarcina contestatorului.

În Referatul nr. XXXXX/2012 privind propunerea atragerii răspunderii solidare la plată a fostului administrator cu debitoarea declarată insolvabilă, organul fiscal reţine printre altele: faptul că petentul nu cooperează cu organele fiscale; obligaţia de plată în suma de 39839 lei neplătită la termenele scadente în conformitate cu prevederile art. 22 Cod procedură fiscală; ascunderea bunurilor şi provocarea insolvabilităţii firmei; sustragerea cu rea-credinţă de la plata datoriilor către bugetul consolidat al statului.

Pârâta arată în întâmpinare că Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. XXXXX/2010, este întemeiată în fapt şi în drept, fiind temeinică şi legală, comunicată petentului cu respectarea procedurii fiscale.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, emisă de pârâtă, s-a stabilit răspunderea solidară a reclamantului C. C.  în calitate de administrator al S.C. X S.R.L.  pentru obligaţiile fiscale restante în sumă 39839 lei ale debitoarei S.C. X S.R.L..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 27 pct. 2 lit. c şi d  din OG nr. 92/2003, iar în fapt s-a menţionat că insolvabilitatea persoanei juridice a fost provocată de faptul că în perioada exercitării mandatului de administrator, reclamantul, cu rea credinţă, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei pentru obligaţiile fiscale neachitate la data declarării stării de insolvabilitate şi nici nu le-a achitat în totalitate.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie în procedura administrativă, aceasta fiind soluţionată prin Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx, emisă de  pârâtă, prin care contestaţia a fost respinsă ca fiind depusă peste termenul prevăzut de lege.

Referitor la termenul în care a fost contestată Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, tribunalul apreciază că termenul legal de 30 zile nu era împlinit la data de xx.xx.xxxx(data la care s-a formulat contestaţie în procedura administrativă), întrucât pârâta nu a probat comunicarea titlului de creanţă la data de xx.xx.xxxx.

Din probele administrate în cauză instanţa reţine ca fiind dovedite susţinerile reclamantului referitoare la faptul că la data de xx.xx.xxxx i s-au comunicat alte înscrisuri, respectiv o somaţie şi un titlu executoriu. Deşi s-a solicitat pârâtei în mod repetat să facă dovada conţinutului corespondenţei cu reclamantul, singurul înscris depus la dosar a fost copia faţă verso a unei confirmări e primire.

După comunicarea dată în soluţionarea contestaţiei reclamantul a adresat prezenta cerere instanţei de contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea celor două acte administrativ fiscale cu motivarea că  nu există nici un element care să ateste reaua sa credinţă în administrarea S.C. X S.R.L., că în calitate de administrator al acestei societăţi a dispus efectuarea de plăţi către bugetul de stat şi nu a efectuat nici un fel de acte frauduloase  care să fundamenteze emiterea unei atare decizii.

Apreciind că procedura de contestare a Deciziei  nr. XXXXX/xx.xx.xxxx s-a efectuat cu respectarea termenelor legale, instanţa urmează a analiza pe fond legalitatea celor două acte administrativ fiscale , reţinând următoarele:

Analizând legalitatea celor două acte administrativ fiscale în raport de susţinerile reclamantului, de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine că pentru contribuabilii aflaţi în stare de insolvenţă, legiuitorul a stabilit mai multe modalităţi de recuperare a creanţelor fiscale, printre care şi cea prevăzută de dispoziţiile art. 27 din O.G. 92/2003, privind posibilitatea atragerii răspunderii solidare a diferitelor persoane, alături de debitorul aflat în insolvenţă, dar numai cu îndeplinirea tuturor condiţiilor legale prevăzute de acest text de lege, având ca scop sancţionarea în acest fel a unor fapte culpabile întreprinse de aceste persoane prin care s-a provocat insolvabilitatea debitorului.

În speţă, a fost reţinută aplicarea disp. art. 27 alin. 2 lit. c şi d din O.G. 92/2003 care prevede că pentru obligaţiile de plată restante a debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta administratorii sau orice alte persoane care,  în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate (lit. c), precum şi cei care  cu rea-credinţă au determinat nedeclararea sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale( lit. d).

Din interpretarea juridică a acestui text, rezultă aşadar că persoanele anterior enumerate pot fi trase la răspundere doar atunci când se dovedeşte că faptele anterior menţionate au fost săvârşite cu intenţia de a provoca insolvabilitatea debitoarei, obligaţia motivării deciziei rezultând în mod direct din dispoziţiile art. 28 alin. 2 din O.G. 92/2003.

Analizând legalitatea Deciziei contestate  nr. XXXXX/xx.xx.xxxx emisă de pârâtă, instanţa reţine că acesta nu conţine nici un fel de motivaţie în fapt din care să rezulte reaua-credinţă a administratorului pentru îndeplinirea mandatului său, care să conducă la starea de insolvabilitate a firmei pe care o administrează.

Instanţa constată astfel că, obligaţia motivării unui act administrativ este prevăzută ca regulă generală prin dispoziţiile art. 43 din O.G. 92/2003, iar cea a motivării dispoziţiilor privind atragerea răspunderii în baza disp. art. 27 este prevăzută expres prin art. 28 alin. 2 – nerespectarea acestei obligaţii atrăgând întotdeauna sancţiunea nulităţii actului, aşa cum se arată prin prevederile art. 46 din O.G. 92/2003.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1819/13.04.2010, care a arătat că susţinerile organului fiscal referitoare la faptul că administratorul se face vinovat de ajungerea în stare de insolvabilitate a firmei reprezintă doar simple supoziţii nesusţinute de probe care să dovedească fără echivoc că administratorul a acţionat în acest sens, iar simplul fapt că acesta era administrator al societăţii comerciale, într-o perioadă în care debitele au cauzat insolvabilitatea societăţii comerciale nu dovedeşte reaua-credinţă în exercitarea funcţiei administrative.

Astfel, instanţa apreciază că, pentru reţinerea relei-credinţe sunt necesare dovezi concludente, întrucât potrivit unui principiu general prevăzut de art. 1899 din Codul Civil, „doar buna-credinţă se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invocă reaua-credinţă”.

Faţă de cele reţinute , se apreciază că organul fiscal nu a motivat în fapt care este justificarea pentru care a înţeles să atragă răspunderea solidară a administratorului.

În consecinţă, instanţa constată că atragerea răspunderii solidare în temeiul disp. art. 27 din O.G. nr. 92/2003 poate fi dispusă de către organul fiscal doar cu îndeplinirea tuturor cerinţelor prevăzute expres de acest text de lege, trebuind a fi probată reaua-credinţă a persoanei, cu dovezi certe produse de către emitentul deciziei – ceea ce nu este cazul în speţă.

Cu privire la dispoziţiile art. 27 alin. 2 lit. c din O.G. nr. 92/2003, pe care, de asemenea se întemeiază Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, instanţa reţine că, anterior emiterii respectivei decizii, reclamantul, în calitatea sa de administrator al S.C. X S.R.L. şi îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, cererea sa făcând obiectul dosarului nr. XXXX/40F/2012 al Tribunalului Botoşani. Instanţa mai reţine că la data de xx.xx.xxxx, Tribunalul Botoşani  a dispus deschiderea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006 cu privire la S.C. X S.R.L. – Botoşani la cererea debitorului.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că Decizia nr.  Decizia nr. XXXXX/xx.xx.xxxx este nelegală şi netemeinică, şi în consecinţă, în temeiul art. 218 Cod procedură fiscală,va  admite contestaţia, în sensul anulării acestei decizii, dar  şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative, emisă sub nr. XX/xx.xx.xxxx.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Admite  acţiunea formulată de reclamantul C. C. domiciliat în Botoşani , str. X, nr. Y, bl. Z, sc. T, U, ap. V în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Judeţeană Botoşani.

Anulează Decizia nr. XX/xx.xx.xxxx dată în soluţionarea contestaţiei administrative şi pe cale de consecinţă şi Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare