Actiune în despagubiri respinsa ca inadmisibila

SECTIA CIVILA MIXTA

MATERIE: PROCEDURA CIVILA.

ACTIUNE ÎN DESPAGUBIRI RESPINSA CA INADMISIBILA

ÎNTRUCÂT A FOST GRESIT ÎNTEMEIATA PE DISPOZITIILE

ART. 998 SI 999 COD CIVIL SI NU PE CELE ALE RASPUNDERII

CIVILE CONTRACTUALE.

OBLIGATIA INSTANTEI DE A PUNE ÎN DISCUTIA PARTILOR

TEMEIUL JURIDIC AL CERERII.

Potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedura civila, judecatorii sunt tinuti doar de obiectul cererii dedus judecatii. Acestia au însa obligatia de a pune în discutia partilor orice împrejurari de fapt sau de drept chiar nementionate în cererile de sesizare ale instantei, daca acestea sunt de natura sa lamureasca pricina si contribuie la aflarea adevarului.

Temei de drept: ( Decizia civila nr. 213/12 februarie 2008)

Curtea de Apel Oradea

dosar nr. 390/111/2007

Prin sentinta civila nr. 1958/2007 pronuntata de Judecatoria Beius s-a admis actiunea reclamantei SC C.D. SRL Beius împotriva paratelor S.M. si SC V. si V. SRL si in consecinta a obligat in solidar paratele la plata sumei de 237.535 lei despagubiri reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit si contravaloarea folosului de care reclamanta a fost lipsita.

In considerentele acestei sentinte s-a retinut ca in noaptea de 11.05.2002 s-a produs un incendiu la gaterul firmei SC C.D. SRL care era închiriat paratei rd.2, incendiu care s-a extins si la atelierul de tâmplarie, fiind cauzat reclamantei un prejudiciu al carui cuantum se ridica la 156.957 lei conform raportului de expertiza efectuat in cauza.

Instanta de fond a retinut ca incendiul s-a produs din culpa paratei rd.1 care, in calitate de administrator, nu a luat masurile necesare pentru ca, in seara zilei de 10 mai 2002, dupa terminarea lucrului sa întrerupa curentul electric de la tabloul general care se afla in hala gaterului, instalatia electrica ramânând astfel sub tensiune pe timp ce noapte, astfel ca aceasta raspunde pentru paguba creata reclamantei. Având calitatea de prepus, aceasta va raspunde in solidar cu parata rd.2,in calitate de comitent, in temeiul art.1000 alin.3 Cod civil, atât pentru distrugerea bunului cat si pentru folosul de care a fost lipsita reclamanta.

Impotriva acestei sentinta in termen legal au formulat apel paratele S.M. si SC V. si V. SRL solicitand admiterea acesteia si modificare in totalitate a hotararii atacate, in sensul respingerii actiunii ca inadmisibila.

Prin decizia civila nr. 397/A din 25 aprilie 2007 pronuntata de Tribunalul Bihor Oradea în dosar nr. 390/111/2007 a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelantii S.M. si SC. V. & V. SRL în contradictoriu cu intimata SC. C. D.  SRL împotriva sentintei civile nr.1058 din  22 septembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Beius, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul ca :

A fost respinsa cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta SC. C.D. SRL împotriva pârâtelor S.M. si SC. V.& V. SRL .

Au fost obligati intimatii SC. C.D. SRL la cheltuieli de judecata în suma de 5088,26 lei în favoarea apelantilor S.M.si SC. V.& V.  SRL.

Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut ca, prin contractul nr. 17 din data de 20.08.2000 SC C.D. SRL - in calitate de locator- a inchiriat paratei apelante SC V.siV. SRL, in calitate de locatar,  gaterul situat in Tarcaia.

Potrivit art. V din contractul amintit mai sus, locatorul se obliga sa exploateze si sa intretina gaterul corespunzator, degradarea culpabila a acestuia atragand raspunderea sa.

Totodata, prin art. VII partile au prevazut ca " neindeplinirea obligatiilor asumate prin prezentul contract, de catre una din parti, da dreptul celeilalte parti sa ceara si sa primeasca dezdaunari pentru pagubele suferite"

In aceste conditii, degradarea gaterului in urma izbucnirii incendiului se incadreaza in situatia prevazuta in art.V pct.2 din contractul incheiat intre parti, analiza rapunderii civile a paratilor trebuind asadar circumscrisa rapunderii civile contractuale, si nu a celei delictuale.

Raspunderea civila delictuala este raspunderea de drept comun in materie civila, iar cea contractula este raspunderea speciala. Asadar, raspunderea delictuala poate fi angajata doar in conditiile in care aceasta nu deriva din nerespectarea vreunor clauze contractuale de catre parti, deoarece in acest ultim caz spatiul apartine exclusiv raspunderii contractuale.Partea nu are asadar un drept de optiune intre cele doua cai, incheierea unui contract obligand-o sa isi intemeieze toate pretentiile pe nerespectarea clauzelor din acesta, caracterul special al raspunderii contractuale fiind imperativ.

Aceasta concluzie se impune cu deosebire deoarece, prin acordul lor, partile au inteles sa delimiteze sfera raspunderii ce le revine, fie in sensul exinderii, fie in sensul restrangerii sale fata de normele obisnuite. Or, potrivit art. 969 Cod civil, conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante astfel incat acestea, odata creat un prejudiciu ca urmare a nerespectarii sale, existenta acestuia nu poate fi ignorata, angajarea raspunderii partii trebuind a fi facuta in mod imperativ pe taramul raspunderii contractuale.

Singura situatie in care partea ar avea un drept de optiune intre raspunderea delictuala si cea contractuala este aceea in care neindeplinirea unei obligatii contractuale constituie in acelasi timp si o infractiune.

Aceasta situatie nu se regaseste insa in cauza de fata, prin rezolutia nr. 491/VIII/2003 a Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor dispunandu-se respingerea ca neintemeiata a plangerii formulate de SC C.D. SRL, fapta paratei S.M. neintrunind elemetele constitutive ale vreunei infractiuni.

Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanta SC C.D. SRL Beius, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei si mentinerea sentintei Judecatoriei Beius ca fiind legala si temeinica.

Recurenta a criticat decizie instantei de apel, invocând c temeiul juridic al cererii de chemare în judecata îl stabileste instanta chiar daca a fost indicat gresit de parti, astfel ca solutia tribunalului de respingere ca inadmisibila a actiunii este vadit nelegala si netemeinica.

Intimata s-a opus admiterii recursului.

Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate si din oficiu, Curtea constata ca sunt fondate criticile recurentei reclamante.

În mod gresit instanta de apel a respins ca inadmisibila actiunea invocând ca,m reclamanta trebuia sa îsi întemeieze cererea pe raspunderea civila contractuala si nu pe dispozitiile art. 998 si 999 cum gresit a procedat aceasta.

Reclamanta a chemat în judecata pe pârâta în calitate de administrator al SC V. si V. SRL si a solicitat obligarea acesteia la plata unor despagubiri rezultând din pagube materiale pricinuite reclamantei.

Potrivit art. 129 alin. 6 cod pr. civila, judecatorii sunt tinuti doar de obiectul cererii deduse judecatii. Acelasi articol în alineatele ce preced obliga instantele sa puna în discutia partilor orice împrejurari de fapt si de drept chiar nementionate în cererile de sesizare ale instantei, daca acestea sunt de natura sa lamureasca pricina. Fata de aceste dispozitii este evident ca instantele pot schimba temeiul juridic al cererii formulate de reclamant, scopul procesului fiind aflarea adevarului si aplicarea corecta a legii pentru a se pronunta o hotarâre legala si temeinica.

Tribunalul Bihor, neprocedând la judecarea în fond a apelului, în speta sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 cod pr. civila, Curtea urmeaza sa admita recursul reclamantei, sa caseze decizia cu trimitere spre rejudecare la instanta de apel.

Curtea apreciaza ca în cauza se impune si suplimentarea probatiunii, eventual completarea raportului de expertiza, ori efectuarea unei contraxpertize fiind esential se afla care din partile din proces este culpabila pentru declansarea incendiului, concluziile raportului de expertiza fiind contradictorii si necoroborate cu declaratiile martorilor audiati în faza de urmarire penala.

Pentru aceste considerente, urmare a casarii deciziei, se va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, cheltuielile de judecata se vor avea în vedere la rejudecare.

Domenii speta

Spete similare