Contestatie la executare

DOSAR NR.  8159/299/2009

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ CU NR. 1524 R

Şedinţa publică  de la 03.06.2011

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: 

JUDECĂTOR: 

JUDECĂTOR: 

GREFIER:

Pe rol fiind pronunţarea cererii de recurs formulată de către recurentul D. M., împotriva sentinţei civile cu nr. 16630/19.08.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 8159/299/2009, în contradictoriu cu intimata contestatoare SC O.  P. SA cu intimata terţ poprit R. B., având ca obiect  „contestaţie la executare„.

Procedura de citare legal îndeplinită.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă intimata contestatoare reprezentată de apărător care depune delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează tribunalului faptul că recurentul depune la dosarul cauzei, prin intermediul serviciului registratură, la data de 20.05.2011 concluzii scrise şi înscrisuri.

Apărătorul intimatei contestatoare depune la dosarul cauzei dovada schimbării de sediu, înscrisuri şi întâmpinare.

Tribunalul ia act de schimbarea sediului intimatei contestatoare şi acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Apărătorul intimatei contestatoare solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei.

După deliberare, în temeiul art. 305 C.p.c. tribunalul va încuviinţa recurentei şi intimatei proba cu înscrisuri şi o constată administrată la prezentul termen de judecată.

Tribunalul va ţine seama de concluziile scrise depuse de către recurentă la dosarul cauzei doar în măsura în care acestea fac referire la motivele de recurs formulate în termen.

Tribunalul acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Apărătorul intimatei contestatoare solicită  respingerea recursului, menţinerea sentinţei pronunţate în cauză ca fiind temeinică şi legală, sens în care invocă prevederile art. 453 C.p.c. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, pe cale separată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

În majoritate:

Constată că prin sentinţa civilă nr.16630/2010, Judecătoria Sectorului 1 a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC O. P. SA în contradictoriu cu intimatul D. M. şi terţul poprit R. B. SA şi a anulat executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 44/ 2009 al BEJ I. M.., dispunând restabilirea situaţiei anterioare.

A fost avută în cedere necompetenţa teritorială a executorului judecătoresc în raport de dispoziţiile art 453 C.pr.civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând lipsa caracterului „dispozitiv” (recurentul are în vedere, în realitate, lipsa caracterului imperativ) al dispoziţiilor invocate de prima instanţă, neprejudicierea debitoarei prin efectuare unor acte de către un executor din altă rază de competenţă, faptul că actele emise de executor nu erau acte de executare, ci acte premergătoare, astfel că nu pot fi anulate, de vreme ce nu sunt acte de executare.

Intimata a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată nefondat recursul formulat.

Tribunalul apreciază că actele întocmite de executor nu sunt „acte premergătoare”, cum le numeşte recurentul (categorie juridică neconsacrată de Codul de procedură civilă), ci acte de executare, respectiv înfiinţare poprire şi altele; de altfel, executarea s-a finalizat prin realizarea obligaţiei, conform procesului-verbal din 11.05.2009 (f. 55 dosar primă instanţă), astfel că e greu de considerat că toate actele executării nu ar fi acte de executare, ci „premergătoare”.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte nevătămarea debitoarei prin efectuarea executării de către un executor necompetent şi caracterul relativ al normei de competenţă în materie, tribunalul observă următoarele:

În materia popririi, art.453 al.1 Cod pr.civ. prevede că poprirea se înfiinţează de executorul judecătoresc de la domiciliul/sediul debitorului sau al terţului poprit.

Nerespectarea regulilor de competenţă stabilite de art.453 al.1 Cod pr.civ. atrage nulitatea necondiţionată a întregii executări silite.

Această concluzie se fondează pe faptul că nulitatea de drept comun, condiţionată de vătămarea părţii, reglementată de art.105 al.2 Cod pr.civ., este aplicabilă doar cu privire la condiţiile proprii actelor de procedură referitoare la forma şi la conţinutul acestora (nulităţile intrinseci).

Cerinţa vătămării nu e însă aplicabilă condiţiilor exterioare actului procedural, adică a celor extrinseci (cum sunt publicitatea şedinţei de judecată, compunerea completului, competenţa instanţei sau a executorului - acesta din urmă nefiind funcţionar în sensul art.105 al.2 Cod pr.civ., ci un liber profesionist o dată cu reglementarea profesiei prin Legea 188/2000).

Prin urmare, nerespectarea art.453 al.1 Cod pr.civ. privind competenţa teritorială a executorului judecătoresc în materia popririi atrage nulitatea executării silite indiferent de existenţa sau nu a unei vătămări.

În plus, chiar dacă s-ar aplica regimul nulităţii de drept comun, conform art.105 al.2 Cod pr.civ., vătămarea procesuală a contestatoarei-debitoare e evidentă, în condiţiile în care, pentru a se apăra împotriva executării unor bunuri/conturi aflate în aceeaşi rază de competenţă în care se află sediul său ori al terţului poprit pe care ea însăşi l-a ales, ar fi nevoită să facă eforturi substanţial mai mari în ipoteza în care ar trebui să îşi asigure accesul la dosare de executare aflate la executori din alte zone ale ţării.

Cum, în speţă, poprirea a fost înfiinţată de către un executor judecătoresc din mun. Craiova, jud. Dolj (BEJ I. M.), asupra conturilor deţinute de debitoare la terţul poprit R. B. cu sediul în B.(chiar dacă adresa de înfiinţare a popririi a fost trimisă R.B.C., conturile poprite sunt deschise la Agenţia Bucureşti a băncii), iar debitoarea are, de asemenea, sediul în Bucureşti, sectorul 1, rezultă că normele privind competenţa executorului au fost, în cauză, încălcate, cu consecinţa, potrivit considerentelor precedente, a nulităţii executării silite.

Constatând că prima instanţă a analizat judicios dispoziţiile legale în materie, tribunalul va respinge ca nefondat recursul..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul  declarat de recurentul D. M., domiciliat în com. C.. împotriva sentinţei civile cu nr. 16630/19.08.2010, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. 8159/299/2009, în contradictoriu cu intimata contestatoare SC O.  P.SA cu sediul în B.şi cu intimata terţ poprit R. B. SA  cu sediul în B.. ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.06.2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

.

.

Opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării sentinţei recurate şi respingerii contestaţiei.

JUDECĂTOR

.

Motivarea opiniei separate.

Soluţia de admitere a recursului se întemeiază pe dispoziţiile art. 105 c.pr.civ.  referitoare la nulitatea actelor  de procedură pe deplin aplicabile în speţa de faţă.

Astfel, potrivit art.105 alin.1 c.pr.civ. actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule, iar potrivit alin.2 actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

În primul rând se impune a se menţiona că, executarea silită fiind ultima fază a procesului civil, actele îndeplinite în această fază de executorul judecătoresc au natura juridică a unor acte de procedură în sensul art.105 c.pr.civ.

În al doilea rând şi executorul judecătoresc are calitatea de funcţionar în sensul  dispoziţiilor mai sus enunţate şi după intrarea în vigoare a Legii 188/00 având în vedere că, în îndeplinirea  atribuţiilor,  exercită autoritatea de stat conferită  prin lege.

Pe de altă parte art.105 alin.2 c.pr.civ. vorbeşte în mod expres de funcţionarul necompetent, astfel că distincţia că, de fapt, competenţa executorului este o condiţie exterioară actului de procedură nu influenţează aplicabilitatea în cauză a art.105 alin.2 c.pr.civ.

Fiind aplicabile dispoziţiile art.105 alin.2 c.pr.civ. pronunţarea nulităţii este condiţionată de dovedirea unei vătămări, iar această vătămare trebuie să fie determinată exclusiv de  faptul că executorul era necompetent, simpla  efectuare a plăţii  nefiind suficientă pentru a se constata existenţa unei vătămări, în condiţiile în care respectiva plata se putea efectua în aceleaşi condiţii ca urmare a actelor de executare silită îndeplinite de un executor competent.

Problema nu este aceia dacă creditorul are dreptul de a alege executorul judecătoresc,  ci dacă în lipsa dovedirii unei vătămări se poate declara nulitatea actelor de executarea, doar ca urmare a constatării necompetenţei executorului judecătoresc.

 Chiar dacă am aprecia că ne situăm în condiţiile ultimei teze a art.105 alin.2 prin prisma art.399 alin.2 din actele dosarului nu rezultă că s-ar fi produs vreo vătămare care să decurgă exclusiv din necompetenţa executorului, astfel că prezumţia instituită este răsturnată.

Fie că este vorba de o vătămare patrimonială, fie că este vorba de una de ordin procesual, această vătămare trebuie să fie una concretă şi nu doar teoretică, presupusă a exista de plano atunci când executorul judecătoresc şi terţul poprit sunt din circumscripţii diferite. Mai mult existenţa unei vătămări nu poate fi dedusă din voinţa legiuitorului  ca executarea să se facă de executorul judecătoresc de la locul plăţii, deoarece nerespectarea dispoziţie legale, deci nerespectarea voinţei legiuitorului este sancţionată cu o nulitate ce presupune dovedirea unei vătămări .

Argumentul greutăţii accesului la dosarul de executare este oricum unul parţial şi acoperă doar situaţia în care sediul debitorului şi cel al terţului poprit ar fi în aceeaşi circumscripţie putând exista suficiente situaţii în care să nu se regăsească această corespondenţă şi de a aceea se impune analiza în concret în ce măsură contestatoarea nu a avut acces la dosarul de executare şi nu s-a putut apăra eficient din moment ce actele e executare i-au fost comunicate şi cu atât mai mult cu cât o astfel de apărare a fost formulată la modul general.

Având în vedere cele reţinute mai sus şi faţă de art.312 raportat la art.304 pct.9 c.pr.civ. c.pr.civ., în opinia separată, se constată că se impune admiterea a recursului recursului, modificării sentinţei recurate şi respingerii contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

JUDECĂTOR

Domenii speta

Spete similare