Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 2185 din 13.03.2012


DOSAR NR. ....

ROMÂNIA

JUDEC?TORIA SECTORULUI 4 BUCURE?TI

SEC?IA CIVIL?

SENTIN?A CIVIL? NR.

?EDIN?A PUBLIC? DIN DATA DE 13.03.2012

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PRE?EDINTE : ...

GREFIER : ... 

Pe rol se afl? pronun?area asupra cauzei civile privind pe reclamanta .... în contradictoriu cu pârâ?ii ...., ...., .... .... – decedat?, ...., .... ?i .... având ca obiect „Revendicare imobiliar?”.

Dezbaterile ?i cuvântul asupra fondului au avut loc în ?edin?a public? din data de 21.02.2012 fiind consemnate în încheierea de ?edin de la acea dat?, parte integrant? din prezenta hot?râre, când instan?a, având nevoie de timp pentru a delibera ?i pentru a da p?r?ilor posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat succesiv  pronun?area la data de 13.03.2012.

I N S T A N ? A

 Deliberând asupra cauzei civile de fa, re?ine urm?toarele:

 Prin cererea  înregistrat? pe rolul  acestei instan?e sub nr.  .... la data de 08.12.2010,  reclamanta .... a chemat în judecat?  pârâ?ii Statul Român prin Ministerul Finan?elor Publice, Municipiul Bucure?ti – prin Primarul General, .... ?i .... ...., solicitând instan?ei ca prin hot?rârea judec?toreasc? pe care o va pronun?a s?  constate nevalabilitatea titlului statului pentru ap. nr. ... situat în Bucure?ti, str.... ?i s? dispun? obligarea pârâ?ilor .... ?i .... .... la  l?sarea  în deplina  posesie ?i proprietate a imobilului.

 În motivarea ac?iunii, reclamanta a ar?tat c?  imobilul în litigiu a apar?inut bunicului s?u ...., dobândit de acesta prin contractul de vânzare-cump?rare autentificat de Tribunalul Ilfov, sec?ia notariat sub nr. .....

 Precizeaz?  reclamanta c? întregul imobil a trecut în proprietatea statului  în baza Decretului  92/1950,  pozi?ia 3556, decret care nu poate fi considerat titlu valabil de preluare a imobilului având în vedere c? vine în contradic?ie atât cu Constitu?ia în vigoare la cea dat?, cu tratatele interna?ionale la care România era parte, precum ?i cu legisla?ia intern?. Mai mult, arat? reclamanta, posesia statului a fost afectat? de viciul violen?ei, preluarea imobilului f?cându-se abuziv.

 Arat? reclamanta c? prin sentin?a civil? nr. .... pronun?at? în dosarul nr. .... de Judec?toria sector 6 Bucure?ti, definitiv? ?i irevocabil?, s-a constatat calitatea sa de mo?tenitoare a defunctului ...., prin retransmiterea mo?tenirii de la defunctul ...., astfel încât în patrimoniul s?u intr? toate bunurile apar?inând autorului s?u, autorul nepierzând niciodat? proprietatea iar aceasta transmi?ându-se prin mo?tenire.

 În ceeea ce prive?te ac?iunea în revendicare, reclamanta men?ioneaz? c? ulterior prelu?rii, imobilul a fost recompartimentat ?i închiriat, apoi vândut ca uniti locative distincte, apartamentul în litigiu fiind vândut pârâ?ilor .... ?i .... .... în baza contractului de vânzare-cump?rare nr. ....la un pre? derizoriu. Comparând cele dou? titluri, apreciaz? reclamanta c? titlu  s?u este este mai caracterizat, provenind de la adev?ratul proprietar al c?rui drept este preferabil, pe când titlul pârâ?ilor provine de la un neproprietar ?i nu poate constitui titlu valabil. Astfel, arat? reclamanta, eventuala bun?-credin a chiria?ilor cump?r?tori la momentul contract?rii cu unitatea administrativ? local? nu are nicio relevan în aprecierea priv?rii de proprietate a adev?ratului proprietar, implicit a înc?lc?rii art. 1 din Primul Protocol. În acela?i sens, precizeaz? c? din perspectiva jurispruden?ei Cur?ii Europene ?i a dispozi?iilor art. 20 din Constitu?ie nu se poate considera c? pârâ?ii au dobândit un bun în sensul Conven?iei, în considerarea faptului c? vânzarea c?tre stat a bunului altuia c?tre ter?i, chiar dac? sunt de bun? credin ?i chiar dac? este anterioar? confirm?rii în justi?ie în mod definitiv a prelu?rii f?r? titlu valabil a imobilului, este o privare de bun a adev?ratului proprietar. 

 În sus?inerea cererii, întemeiat? în drept pe disp. art. 480 C.civ., art. 644 ?i 645 C.civ., Conven?ia European? a drepturilor Omului, Legea nr. 213/1998, reclamanta a solicitat încuviin?area probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertize de specialitate ?i orice alte probe ce vor rezulta din dezbateri ?i care vor duce la o solu?ionare corect? a cauzei.

 Pârâtul ....  a formulat întâmpinare la data de 10.03.2011(fila 37) prin care a invocat excep?ia inadmisibilitii cererii de revendicare. În sus?inerea acestei excep?ii, pârâtul a invocat faptul c? imobilul revendicat are caracter de bun na?ionalizat în perioada 1945-1989, bun imobil pentru care autorul reclamantei, numitul .... a fost deja desp?gubit în temeiul Legii nr. 112/1995, prin emiterea dispozi?iei nr. .../29.11.2009 a Consiliului General al Municipiului Bucure?ti-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1999. Astfel, arat? pârâtul, reclamanta nu se poate prevala de acest text de lege ca o justificare a introducerii prezentei cereri de revendicare a apartamentului nr. ... întrucât nu îndepline?te cerin?ele stipulate în prevederea art. 20 din Legea nr. 10/2001. Pe de alt? parte, mai arat? pârâtul, din art. 1 al legii nr. 10/2001 reiese c? m?sur?torile reparatorii, indiferent de natura lor, privesc imobilul, astfel încât nu este posibil ca pentru unul ?i acela?i imobil s? beneficieze de m?suri reparatorii prin echivalent o parte din membri unei familii ?i, în acela?i timp, imobilul s? fie restituit în natur? altor membri ai aceleia?i familii, caz în care s-ar acorda o dubl? desp?gubire pentru acela?i bun, f?r? niciun temei.

Totodat?, pârâtul a ar?tat c? reclamanta, dup? apari?ia Legii 10/2001 este obligat? s? urmeze procedurile speciale prev?zute de lege în vederea ob?inerii de desp?gubiri, fiind exclus? posibilitatea formul?rii unei cereri de chemare în judecat?, de revendicare, pe calea dreptului comun, inclusiv prin comprarea de titluri, dreptul de acces la justi?ie nefiind astfel îngr?dit.

 Pe fondul cauzei, pârâtul a sus?inut c? atât timp cât nu se face dovada c? numitul ....-autorul reclamantei-este cel c?ruia i s-a na?ionalizat imobilul din ...., reclamanta nu are calitate procesual? activ? s? solicite nevalabilitatea titlului statului pentru acest imobil. A men?ionat de asemenea faptul c? reclamanta nu indic? motivul pentru care autorul s?u era exceptat de la na?ionalizare ?i f?r? a se produce o dovad? în acest sens.

 În ceea ce prive?te analiza titlurilor de proprietate, pârâtul arat? c? actul de vânzare cump?rare nr. ....a fost încheiat cu bun? credin ?i respectarea prevederilor Legii 112/1995, context în care se invoc? teoria aparen?ei în drept ?i principiul ”error communis facit ius”. Totodat?, se face precizarea c? acest contract de vânzare cump?rare, încheiat în temeiul ?i cu respectarea prevederilor Legii 112/1995, este act autentic ?i constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii lui, conform dispozi?iilor legii nr. 10/2001.

 În dovedirea ap?r?rii, pârâtul a solicitat încuviin?area probei cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei ?i orice alte probe ar rezulta din dezbateri.

 În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ., Legea nr. 1/2009 ?i Legea 112/1995.

 Statul Român prin Ministerul Finan?elor Publice a depus întâmpinare(fila 69), prin care a invocat excep?ia lipsei  calitii procesuale pasive pe cap?tul de cerere privind revendicarea imobiliar?, sus?inând c? nu este proprietarul imobilului aflat în litigiu. Totodat?, a ridicat excep?ia inadmisibilitii ac?iunii întrucât dispozi?iile Legii nr. 10/2001 instituie o procedur? administrativ? prelabil? ?i obligatorie pentru restituirea în natur? sau acordarea de m?suri reparatorii prin echivalent ?i prin urmare, instan?a nu este competent? s? se pronun?e asupra cererii de restituire în natur? a imobilelor, decât dup? solu?ionarea notific?rii pe cale administrativ?.

 Pe cap?tul de cerere prin care reclamanta a solicitat s? se constate navalabilitatea titlului statului, pârâtul a invocat excep?ia lipsei de interes, ar?tând c? atâta timp cât printr-o lege s-a statuat c? toate imobilele din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, instan?a nu mai poate s? constate altceva decât ceea ce prevede legea. În opinia pârâtului, reclamantul nu  justific? interesul în promovarea unei astfel de cap?t de cerere, deoarece Legea nr. 247/2005 arat? în mod clar modalitatea prelu?rii de c?tre stat a apartamentului în litigiu.

 În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001, art. 25 din Decretul nr. 31/1954, art. 3 pct. 56 din HG nr. 208/2005, art. 12 alin. 2 ?i 4 din Legea nr. 213/1998.

 La data de 24.05.2011, instan?a a respins excep?ia lipsei calitii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finan?elor Publice invocat? cu privire la cap?tul doi de cerere, ca r?mas? f?r? obiect, fa de precizarea cadrului procesului pasiv în raport de obiectul cererii ?i în temeiul art. 137 alin. 2 C.pr.civ., a unit cu fondul cauzei excep?ia inadmisibilitii cererii ?i excep?ia lipsei de interes, pentru considerentele re?inute în încheierea de ?edin de la acel termen(fila 102).

 Au fost introdu?i în cauz?, pârâ?ii ...., ....-  în calitate de mo?tenitori de pe urma defunctei  .... .... (decedat? la 02.08.2006)(fila 86).

 În ?edin?a public? din data de 21.06.2011, pârâ?ii au invocat excep?ia lipsei calitii procesuale active a reclamantei, excep?ie care a fost unit? cu fondul cauzei, instan?a apreciind c? pentru solu?ionarea acesteia este necesar? administrarea de probe comune cu cele ce vor fi administrate pe fondul cauzei.

 În cauz? s-a admis ?i administrat proba cu înscrisuri ?i expertiz? în construc?ii pentru reclamant?(fila 188-221, 230).

La solicitarea instan?ei s-au depus la dosarul cauzei situa?ia juridic? a imobilului în litigiu, istoricul de rol fiscal ?i rela?ii privind cererile formulate de reclamant? în temeiul Legii Legii 112/1995 ?i  Legii 10/2001 ?i modul de solu?ionare a acestora, precum ?i ducumenta?ia care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cump?rare nr. .....

 Potrivit dispozi?iilor art.137 C.pr.civ. instan?a este obligat? s? se pronun?e cu prioritate asupra excep?iilor de procedur?, precum ?i asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, astfel c? instan?a se va pronun?a cu prioritate asupra excep?iilor lipsei calitii procesuale active, lipsei de interes pe cap?tul de cerere referitor la constatarea nevalabilitii titlului statului ?i inadmisibilitii ac?iunii.

 Referitor la excep?ia lipsei calitii procesuale active invocat? de pârâtul ....  Ion se re?ine c? pentru a exista calitate procesual? activ? trebuie dovedit? existen?a unei identiti între  persoana  reclamantului ?i cel  care ar fi titular al dreptului afirmat.

Pârâtul contest? calitatea procesual? a reclamantei sus?inând c? na?ionalizarea imobilului din prezentul litigiu s-a f?cut pe numele de ...., iar numele autorului reclamantei este ...., astfel c? nu exist? identitate între persoana autorului reclamantei ?i autorul na?ionaliz?rii.

Se re?ine c? prin sentin?a civil? nr. ...., pronun?at? în dosarul nr. .... de Judec?toria sector 6 Bucure?ti, definitiv? ?i irevocabil?, s-a constatat calitatea reclamantei de mo?tenitoare a defunctului ...., prin retransmiterea mo?tenirii de la defunctul ....(fila 75).

 Se constat? astfel c?  hot?rârea  judec?toreasc?  sus men?ionat?  justific?  în cauz? legitimarea  procesual? a  reclamantei  în  revendicarea  imobilului, identitatea de persoane dintre  .... ?i .... fiind indiscutabil?, în condi?iile în care prin actul de vânzare - cump?rare autentificat de Tribunalul Ilfov – Sec?ia Notariat la nr.... din data de 12 iulie 1945, numitul  .... a dobândit proprietatea imobilului situat în Bucure?ti, ...., înscrierea numelui de „....” în decretul de na?ionalizare fiind o evident? eroare material?.

 Totodat?, faptul c? .... ar fi înscris în decretul de na?ionalizare cu un num?r de patru apartamente, iar în contractul de vânzare cump?rare ce reprezint? titlul reclamantei se specific? faptul c? imobilul este compus din cinci apartamente, de asemnea, nu are relevan sub aspectul cadrului procesual activ, în situa?ia în care ap. nr. 4 a fost vândut de c?tre acesta prin actul nr. .... c?tre ...(dec. Civ. nr. ..., CAB , sec?ia a III-a, dosar nr. ...), de unde  rezult? c? la data na?ionaliz?rii, autorul reclamantei de?inea în proprietate un num?r de patru apartamente.

 Având în vedere aceste aspecte, instan?a va respinge excep?ia lipsei calitii procesuale active, ca neîntemeiat?.

 Asupra excep?iei lipsei de interes referitoare la cap?tul de cerere privitor la constatarea nevalabilitii titlului statului invocat? de pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice instan?a re?ine c? interesul este folosul practic urm?rit de acela care a pus în mi?care ac?iunea civil?, respectiv oricare din formele procedurale ce intra în con?inutul acesteia. Totodat? se retine c? interesul, condi?ie a ac?iunii civile, trebuie s? fie legitim, n?scut ?i actual, personal ?i direct.

 În cauza de fa pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finan?elor Publice invoc? lipsa de interes a primului cap?t de cerere prin raportare la dispozi?iile Legii nr.10/2001 modificat?, care statueaz? c? toate imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv.

 Aceasta sus?inere nu poate fi primit? în prezenta cauza deoarece reclamanta ?i-a întemeiat ac?iunea pe dispozi?iile dreptului comun, art.480 C.civ., investind astfel instan?a cu o ac?iune în revendicare clasic?, ?i nu cu o ac?iune decurgând din Legea nr.10/2001, act normativ care stabile?te c? imobilele preluate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 au fost preluate abuziv.

 Ac?iunea în revendicare presupune compararea titlului reclamantei cu cel prezentat de pârâ?i, astfel c? reclamanta justific? interes în constatarea nevalabilitii titlului statului, adic? în constatarea nevalabilitii titlului autorului pârâ?ilor.

 Interesul reclamantei în promovarea cererii respect? condi?iile impuse de lege, ?i anume este legitim, nefiind contrar niciunei dispozi?ii legale, este n?scut ?i actual, existând la momentul sesiz?rii instan?ei ?i este personal ?i direct în sensul c? folosul practic îi vizeaz? pe reclaman?i.

 Fa de considerentele de fapt ?i de drept re?inute anterior instan?a urmeaz? s? resping? excep?ia lipsei de interes cu privire la cap?tul de cerere referitor la constatarea nevalabilitii titlului statului, ca neîntemeiata.

 În ceea ce prive?te excep?ia inadmisibilitii ac?iunii invocat? de to?i pârâ?ii instan?a constata c? potrivit art. 21 alin.1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicat?, imobilele - terenuri ?i construc?ii - preluate în mod abuziv, indiferent de destina?ie, care sunt de?inute la data intr?rii în vigoare a prezentei legi de o regie autonom?, o societate sau companie na?ional?, o societate comercial? la care statul sau o autoritate a administra?iei publice centrale sau locale este ac?ionar ori asociat majoritar, de o organiza?ie cooperatist? sau de orice alt? persoan? juridic? de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptite, în natur?, prin decizie sau, dup? caz, prin dispozi?ie motivat? a organelor de conducere ale unitii de?in?toare. Potrivit art. 22 alin.1 din aceea?i lege, persoana îndreptit? va notifica în termen de 18 luni de la data intr?rii în vigoare a legii persoana juridic? de?in?toare, solicitând restituirea în natur? a imobilului.

 Rezult? din aceste dispozi?ii legale c? legea a instituit o procedur? administrativ? special? având ca obiect restituirea în natur? a imobilelor de?inute, la data intr?rii în vigoare a legii, de stat, unitile administrativ teritoriale ori de c?tre alte persoane juridice constituite de stat ori la care acesta este asociat ori ac?ionar majoritar.

 Statul ?i-a exercitat prerogativa dispozi?iei cu privire la imobilele preluate în perioada 1945-1989, stabilind pe cale legislativ? c? toate prelu?rile din aceast? perioad?, indiferent dac? au avut loc cu titlu valabil sau f?r?, au caracter abuziv ?i, pe cale de consecin, în m?sura în care respectivele imobile se mai aflau înc? în patrimoniul persoanelor amintite în alineatul precedent, a decis restituirea acestora în natur? persoanelor îndreptite.

 Procedura administrativ? a fost conceput? ca o rezolvare global? ?i accelerat? a tuturor cererilor de restituire în natur? a imobilelor aflate înc? în patrimoniul statului, motiv pentru care, în temeiul art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 ?i art. 109 alin.2 C.pr.civ., cu referire la art. 21 ?i urm. din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat în doctrin? ?i în practica judiciar? c? o cerere în revendicarea imobilului de la stat ori de la alt? persoan? juridic? de?inut? de acesta, întemeiat? pe dreptul comun, nu mai este admisibil? dup? intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

 În prezenta cauz?, imobilul situat în Bucure?ti, ...., nu mai este de?inut de stat ?i nu mai poate face obiectul procedurii administrative de restituire în natur?, fiind vândute pârâ?ilor persoane fizice.

 Este evident c? statul nu mai poate dispune restituirea imobilelor vândute fo?tilor chiria?i, întrucât ar însemna, prin reducere la absurd, s? dispun? de drepturile unor persoane fizice ori juridice de drept privat în beneficiul altora. În consecin, procedura special? administrativ? de restituire în natur? nu este aplicabil? acestor imobile, numai justi?ia fiind competent?, potrivit plenitudinii de jurisdic?ie recunoscute de art. 21 din Constitu?ie, s? se pronun?e asupra cererilor care se refer? la acest gen de situa?ii.

 Cu toate c? Legea nr. 10/2001 se refer? în mod expres ?i la situa?ia în care imobilele au fost înstr?inate unor ter?i, ac?iunile în revendicare, întemeiate pe dispozi?iile art. 480 C.civ., de c?tre persoanele îndreptite care se pretind proprietari, în contradictoriu cu ter?ii dobânditori de la statul pretins neproprietar, nu pot fi considerate inadmisibile, aplicarea legii speciale raporturilor juridice ce intr? sub inciden?a ei reprezentând o chestiune de fond.

 O solu?ionarea sem?n?toare se propune ?i prin Decizia nr.33/2008 pronun?at? de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie în recurs în interesul legii, prin care, de?i se re?ine c?, de principiu, persoanele c?rora le sunt aplicabile dispozi?iile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prev?zut? de acest act normativ ?i aplicarea dreptului comun în materia revendic?rii, respectiv dispozi?iile art. 480 din Codul civil, totu?i se admite c? nu se poate aprecia c? existen?a Legii nr. 10/2001 exclude, în toate situa?iile, posibilitatea de a se recurge la ac?iunea în revendicare, c?ci este posibil ca reclamantul într-o atare ac?iune s? se poat? prevala un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adi?ional ?i trebuie s? i se asigure accesul la justi?ie.

 Fa de considerente expuse anterior instan?a urmeaz? s? resping? excep?ia inadmisibilitii ac?iunii ca neîntemeiat?.

 Pe fondul cauzei, analizând actele si lucr?rile dosarului instan?a re?ine urm?toarea situa?ie de fapt:

 Prin actul de vânzare - cump?rare autentificat de Tribunalul Ilfov – Sec?ia Notariat la nr.35159 din data de 12 iulie 1945, numitul  .... a dobândit de la numitul ... proprietatea imobilului situat în Bucure?ti, ...., fost ..., fost ..., compus din teren ?i construc?ii (fila 11).

Imobilul dobândit în urma încheierii contractului de vânzare – cump?rare men?ionat anterior a fost na?ionalizat prin Decretul nr. 92/1950, la pozi?ia nr. ... din anex?, fiind men?ionat numitul ...., cu ... apartamente în Bucure?ti ... (fila 110).

Ulterior, apartamente din imobilul situat în Bucure?ti, ... au fost vândute de Prim?ria Municipiului Bucure?ti, prin mandatar ...., c?tre chiria?ii care le ocupau la acea dat?. Astfel prin Contractul de vânzare – cump?rare nr. ... din data de 07.11.1996 apartamentul nr. ... de la etajul .. a fost vândut pârâ?ilor .... ?i .... ....(fila 26).

Prin Hot?rârea nr. ... a Consiliului General al Municipiului Bucure?ti- Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, autorului reclamantei i s-au acordat desp?gubiri în sum? de .... lei pentru apartamentele nr. ... situate în imobilul din ...., sector 4 ?i pentru terenul în suprafa de 176 mp. Valoarea desp?gubirilor a fost comunicat? de Prim?ria Municipiului Bucure?ti-DPI-DGAFI-Serviciul Evalu?ri prin tabelul nr. ...., poz.2(fila 245). Conform ordinului de plat? nr. .../23.02.2000, .... a încasat desp?gubiri în suma de ..... lei vechi(fila 156).

 Reclamanta .... este mo?tenitoarea defunctului ...., prin retransmiterea mo?tenirii de la defunctul ...., astfel cum rezult? din sentin?a civil? nr. ...., definitiv? ?i irevocabil?.

Apartamentul revendicat a fost identificat prin raportul de expertiz? întocmit în cauz?,  existând astfel identitatea între imobilul cump?rat de autorul reclamantei ?i cel revendicat în prezent, aspect care de altfel nu a fost contestat în cauz?.

 Referitor la cererea reclamantei de constatare a nevalabilitii titlului statului instan?a constat? c? o asemenea cerere este admisibila ?i recunoscut? în mod expres de art.6 alin.3 din Legea nr.213/199, potrivit c?ruia "instan?ele judec?tore?ti sunt competente s? stabileasc? valabilitatea titlului".

 Prin intrarea în vigoare a modific?rilor aduse Legii nr.10/2001 nu s-a suprimat competenta instan?elor judec?tore?ti de a se pronun?a asupra valabilitii titlului statului. Art.1 din Legea nr.10/2001 modificat? determin? domeniul de aplicare al acestei legi ca fiind dat de imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce nu exclude competenta instan?elor de a stabili daca preluarea s-a f?cut cu sau f?r? titlu valabil, având în vedere ca no?iunea de "preluare abuziva" cu care opereaz? Legea nr.10/2001 include atât preluarea cu titlu valabil, cât ?i preluarea f?r? titlu valabil, conform art.2 alin.1 lit. g ?i h din aceasta lege.

 Distinc?ia între prelu?rile cu titlu ?i cele f?r? titlu valabil are consecin?e în aplicarea Legii nr.10/2001, astfel cum rezult? din întreaga economie a acestei legi, care se întrege?te cu prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 sub aspectul criteriilor de determinare a legalitii titlului statului ?i a autoritii competente s? decid? asupra acestei chestiuni.

 Prevederile art.6 din Legea nr.213/1998 r?mânând aplicabile ?i dup? intrarea în vigoare ?i modificarea Legii nr.10/2001, înseamn? c? instan?ele de judecata î?i p?streaz? competen?a de a verifica legalitatea titlului statului, cu consecin?a c? din acest punct de vedere nu se poate re?ine inadmisibilitatea unei cereri în justi?ie având un asemenea obiect.

 Potrivit dispozi?iilor art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitilor administrativ-teritoriale ?i bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dac? au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitu?iei, a tratatelor interna?ionale la care România era parte ?i a legilor în vigoare la data prelu?rii lor de c?tre stat”.

 Astfel, pentru a fi analizat? valabilitatea actului de preluare a bunului se impune a se verifica dac? acesta era în concordan cu prevederile Constitu?iei, a tratatelor interna?ionale la care România era parte - Declara?ia Universala a Drepturilor Omului ?i a legilor interne.

În ceea ce prive?te concordan Decretului nr.92/1950 cu dispozi?iile constitu?ionale se re?ine c? potrivit art. 8 din legea fundamental?, „proprietatea particular? ?i dreptul de mo?tenire sunt recunoscute ?i garantate prin lege”, iar „proprietatea particular?, agonisit? prin munc? ?i economisire, se bucur? de o protec?ie special?”.

Prin derogare de la aceasta regul?, erau instituite dou? modaliti de privare a particularilor de dreptul lor de proprietate privat?: exproprierea pentru cauz? de utilitate public? pe baza unei legi ?i cu o dreapt? desp?gubire stabilit? de justi?ie (art.10) ?i posibilitatea trecerii în proprietatea statului a mijloacelor de produc?ie, b?ncilor ?i societilor de asigurare, care sunt proprietate particular? a persoanelor fizice sau juridice, în condi?iunile prev?zute de lege (art.11) - na?ionalizarea.

Aceasta ultim? modalitate de privare a persoanelor de bunuri nu presupunea acordarea vreunei desp?gubiri ?i era limitat? numai la anumite bunuri: „mijloacele de produc?ie, b?ncile ?i societile de asigurare, care sunt proprietate particular? a persoanelor fizice sau juridice”.

În cauza de fa obiectul na?ionaliz?rii l-a constituit un imobil, situat în Bucure?ti, str. ...., bun ce nu poate fi inclus în categoria mijloacelor de produc?ie.

No?iunea de „mijloace de produc?ie” vizeaz? bunurile afectate unor activiti comerciale ?i nu poate fi extins? ?i la imobile aflate în proprietatea particular? a persoanelor fizice decât cu înc?lcarea prevederilor legale.

Fa de acestea instan?a constat? c? solu?ia legal? pentru trecere în proprietatea statului a imobilelor cu destina?ia de locuin, indiferent dac? acestea erau ocupate de proprietari ori închiriate era exproprierea, ce presupunea acordarea unei juste ?i prealabile desp?gubiri, ?i, în consecin?a, Decretul nr. 92/1950 este, în integralitatea sa, contrar dispozi?iilor art.8, 10 ?i 11 ale Constitu?iei din anul 1948 ?i nu poate constitui un titlu valabil de preluare a imobilului revendicat în proprietatea statului.

Re?inând nelegalitatea Decretului nr.92/1950 prin raportare la dispozi?iile Constitu?ionale, instan?a constat? c? nu se mai impune a analiza dac? m?sura na?ionaliz?rii a avut loc cu respectarea dispozi?iilor tratatelor interna?ionale la care România era parte sau a legilor interne.

Rezult? c? dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucure?ti, sector 4, ...., nu a ie?it din patrimoniul autorului reclamantei, prin efectul legisla?iei adoptate de statul comunist ?i al actelor de aplicare a acestei legisla?ii.

Pe cale de consecin, având în vedere c? statul nu a devenit niciodat? proprietar, rezult? c? prin Contractul de vânzare-cump?rare nr.....Prim?ria Municipiului Bucure?ti a vândut pârâtului .... ?i autoarei pârâ?ilor .... ?i .... bunuri care nu îi apar?ineau (vânzarea bunului altuia).

Fa de aceast? concluzie, compararea titlurilor de proprietate, potrivit regulilor de drept comun aplicabile ac?iunii în revendicare, ar duce la concluzia c? titlul reclaman?ilor este preferabil, întrucât ace?tia nu puteau fi lipsi?i de dreptul de proprietate prin singurul efect al contractelor de vânzare-cump?rare încheiate între statul neproprietar ?i pârâ?i.

Din analiza dispozi?iilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificat?, rezult? c? legiuitorul a în?eles s? dea alt? reglementare de drept material, derogatorie de la dreptul comun, situa?iei în care statul care a preluat imobilul f?r? titlu valabil ?i a vândut imobilului unei ter?e persoane, ceea ce echivaleaz? cu vânzarea bunului altuia.

 Potrivit dreptului comun, într-o asemenea situa?ie, adev?ratul proprietar are la dispozi?ie ac?iunea în revendicare, aceasta urmând a fi admis? pe fond, sub rezerva ap?r?rilor întemeiate pe uzucapiunea scurt?, ori pe regulile specifice din materia c?r?ii funciare.

Dimpotriv?, potrivit Legii nr.10/2001, într-o astfel de situa?ie, persoana îndreptit? la m?suri reparatorii poate solicita doar restituirea prin echivalent, ?i anume, prin raportare la valoarea de circula?ie a imobilului, îns? numai dac? a formulat notificare în termenele ?i condi?iile prev?zute de legea special?.

 Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, precum ?i din sus?inerile p?r?ilor, se constat? c? autorul reclamantei a solicitat ?i ob?inut desp?gubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, f?r? a mai urma procedura de restituire în natur?/acordare de m?suri reparatorii, prev?zut? de Legea nr.10/2001 pentru apartamentul nr. 4 din .... (fila 147).

 În ceast? situa?ie, chiar dac? Legea nr. 112/1995 îi îngr?dea dreptul de a fi desp?gubit în natur?, autorul reclamantei nu a urmat calea administrativ? prev?zut? de Legea nr. 10/2001, cererea privind acordarea de desp?gubiri pentru imobilul preluat abuziv fiind solu?ionat? prin Hot?rârea nr. ... a Consiliului General al Municipiului Bucure?ti-Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, împotriva c?reia nu a fost formulat? contesta?ie.

 Se re?ine astfel c? în condi?iile în care reclamanta nu a cerut în termenul prev?zut de art. 45 din Legea nr. 10/2001, constatarea nulitii titlului de proprietate al pârâ?ilor, în cadrul c?reia putea încerca s? demonstreze c? ace?tia au fost de rea-credin la încheierea contractului, prezum?ia de valabilitate a devenit incontestabil?. Instan?a apreciaz? astfel fa de atitudinea pasiv? a reclamantei, c? pârâ?ii care se afl? în posesia bunului sunt persoanele cele mai îndreptite s? r?mân? cu bunul în natur?, reclamanta acceptând prin atitudinea sa desp?gubirile pentru pierderea bunului.  Criteriile de comparare a dou? titluri  de proprietate care provin de la proprietari diferi?i create de doctrin? nu î?i g?sesc aplicarea în spe, atâta timp cât imobilul în cauz? face parte dintr-o categorie special? cu o reglementare special?.

 În aceste condi?ii instan?a apreciaz?, fa de situa?ia de fapt re?inut?, c? reclamanta nu are un bun apt de a fi protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adi?ional la Conven?ia European? a Drepturilor Omului ?i Libertilor Fundamentale ale Omului.

 Pentru a exista o astfel de protec?ie, care s? impun? prevalen?a dreptului subiectiv afirmat de reclamant? este necesar, potrivit jurispruden?ei Conven?iei Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru statele semnatare ale Conven?iei, în egal? m?sur? ca ?i normele acesteia), s? fie vorba de un bun actual al acesteia (aflat în patrimoniul s?u), calitatea de titular al dreptului s?-i fie recunoscut? printr-o hot?râre judec?toreasc? sau pe calea unor m?suri legislative de restituire, concretizând în patrimoniul p?r?ii existen?a unei speran?e legitime, de redobândire a bunului în materialitatea sa.

 Or, în spe, nu numai c? reclamantei nu i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului printr-o hot?râre judec?toreasc?, ci acest drept apar?ine patrimoniului pârâ?ilor atâta timp cât reclamanta nu a solicitat anularea contractului de vânzare-cump?rare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, nici pe calea prezentei ac?iuni, nici într-un litigiu anterior.

 În plus, este de re?inut c? dispozi?iile art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteaz? dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autoritile statelor înainte de intrarea în vigoare a Conven?iei cu privire la statul în cauz?, decât în m?sura în care acest stat ?i-a asumat o asemenea obliga?ie concretizat? cel pu?in într-o „speran legitim?" de redobândire a bunului.

 Cât? vreme reclamanta nu a ob?inut o hot?râre judec?toreasc? de natura celei prev?zute de art.2 din Legea nr.10/2001, nu se poate re?ine c? aceasta are un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1.

 Dimpotriv?, pârâ?ii sunt cei care, la data introducerii ac?iunii în revendicare au un bun în sensul Conven?iei deoarece titlul lor de proprietate nu a f?cut obiectul unei hot?râri judec?tore?ti prin care s? se constate nevalabilitatea contractului de vânzare – cump?rare.

 De asemenea, reclamanta nu poate pretinde existen?a unei „speran?e legitime” de redobândire a bunului în materialitatea lui, ca urmare a m?surilor legislative de restituire adoptate de stat, raportat la situa?ia de fapt concret?.

 Potrivit art.18 alin.1 lit. c din Legea nr.10/2001 (republicat?) m?surile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, atunci când imobilul a fost înstr?inat cu respectarea dispozi?iilor legale.

 A considera c? indiferent de circumstan?ele concrete, dobânditorul imobilului trebuie deposedat de bun pentru ca acesta s? poat? fi restituit în natur? fostului proprietar ar însemna s? se accepte c? diminuarea vechilor atingeri ale proprietii s? creeze noi prejudicii dispropor?ionate, în sarcina dobânditorului actual.

 În acest sens, în jurispruden?a Conven?iei Europene a Drepturilor Omului s-a statuat (cauza Raicu C. României) c? persoanele care ?i-au dobândit bunurile cu bun? - credin nu trebuie s? fie aduse în situa?ia de a suporta ponderea responsabilitii statului care a confiscat în trecut aceste bunuri.

 Altminteri, s-ar înc?lca criteriul propor?ionalitii, dobânditorul bunului neavând la îndemân? o ac?iune care s? duc? la acordarea unei compensa?ii, cu o valoare apropiat?, în mod rezonabil, de valoarea imobilului.

 In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, in baza art. 274 Cod procedura civila, instanta constat? c? de?i p?r?ile au sus?inut c? au f?cut anumite cheltuieli cu reprezentarea ?i asisten?a juridic? acordat? de avoca?i, acestea  nu ?i-au dovedit preten?iile prin niciun mijloc de prob?. Astfel c? în temeiul principiul idem est non esse et non probare precum ?i actor incumbit probatio reiterat prin dispozi?ia art.1169 Cod Civ. din 1864, aplicabil? în temeiul art.230 lit.a) din Legea nr.71/2011, observând c? nu au fost depuse la dosar dovezi prin efectuarea plilor necesitate de procesul civil ?i având în vedere solu?ia pronun?at? pe fondul cauzei, instan?a va respinge cererile reclamantei ?i a pârâ?ilor .... de acordare a cheltuielilor de judecat? constând în onorariu de avocat ?i onorariul de expertiz?, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge excep?ia lipsei calitii procesuale active, ca neîntemeiat?.

Respinge excep?ia lipsei de interes, ca neîntemeiat?.

Respinge excep?ia inadmisibilitii cererii, ca neîntemeiat?.

Admite în parte ac?iunea formulat? de reclamanta ...., cu domiciliul ales în Bucure?ti, .... în contradictoriu cu pârâ?ii ...., cu sediul ales în Bucure?ti, ...., ...., cu sediul în Bucure?ti, ...., ...., cu domiciliul în Bucure?ti, str. ...., ...., cu domiciliul în Bucure?ti, str. ....?i ...., cu domiciliul în Bucure?ti, str. ....

Constat? nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilul – apartament nr. ... situat în Bucure?ti, str. .....

Respinge cap?tul de cerere având ca obiect revendicare, ca neîntemeiat.

Respinge cererile privind plata cheltuielilor de judecat?, ca neîntemeiate.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronun?at? în ?edin public? ast?zi, 13.03.2012.

PRE?EDINTE, GREFIER,

1