Fara titlu

Sentinţă civilă 3729 din 30.06.2008


DOSAR NR. ………………………

JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ………………

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2008

COMPLETUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:………………………..

GREFIER:………………………

Pe rol se află pronunţarea cererii formulată de reclamanta ……………………. în contradictoriu cu pârâtul …………………… având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile şi cuvântul asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 19.06.2008 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunţarea la data de 30.06.2008.

I N S T A N Ţ A

Deliberând  asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 11823/4/2007 la data de  21.12.2007, reclamanta ………………….  a chemat în judecată pârâtul  ……………………….. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de  2.400 lei  reprezentând împrumut acordat şi nerestituit, la plata dobânzii legale prevăzute de  OG 9/2000,  calculată de la  data introducerii  acţiunii şi până  la data  plăţii întregului  debit restant şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii reclamanta a arătat că  pârâtul a  fost angajat al ………………………….. în perioada 18.06.2003 – 01.10.2006, în baza contractului individual  de muncă nr. 2842. Precizează reclamanta că  ori de câte ori angajaţii  săi  aveau dificultăţi  financiare îi ajuta, împrumutându-le diverse sume de  bani, în condiţii avantajoase pentru angajaţi şi în acelaşi mod a  procedat  şi cu pârâtul. La momentul  când  pârâtul a solicitat ajutor invocând faptul că are numeroase probleme personale şi situaţia financiară nu-i permite să le facă faţă, reprezentantul  legal societăţii a  dispus ca Departamentul contabilitate să-i împrumute pârâtului  sumele de bani solicitate,  convenind cu pârâtul ca  restituirea să se facă în momentul în care solicitarea  reclamantei va fi  expresă în acest  sens.

Astfel, arată  reclamanta, în perioada  octombrie 2004 – septembrie 2006, în baza unor dispoziţii de plată emise de Departamentul contabilitate, i-a împrumutat  pârâtului suma de 3.400 lei,  din care pârâtul i-a restituit  suma de 1.000 lei la data de 29.09.2006, rămânând astfel un debit restant de  2.400 lei.

În luna octombrie 2006, precizează reclamanta, pârâtul a demisionat din funcţia  în care era încadrat la societatea reclamantă, situaţie în care  reclamanta i-a pus  în vedere să restituie suma de bani  împrumutată, deoarece  împrumutul  i-a fost acordat doar pentru faptul că a avut calitatea de angajat al acesteia. 

Urmare acestei situaţii şi având în vedere că pârâtul nu a înţeles să achite obligaţiile financiare faţă de  societate, precizează reclamanta că l-a notificat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea restituirii împrumutului, demersuri care de asemenea, au rămas fără rezultat.

 În drept reclamanta a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 998 – 999 Cod civil, art. 1576 şi art. 1584 Cod civil.

Acţiunea a fost legal timbrată cu  198 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.

La data de 22.01.2008 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că a fost angajat  al  reclamantei până în luna  octombrie  2006, moment la care a demisionat deoarece nu putea să mai lucreze în condiţiile impuse de şeful său. După  plecarea sa din  societate a primit tot felul de înscrisuri prin care  era ameninţat  că va fi trimis în judecată,  că va fi arestat, că va plăti sume ameţitoare  pentru servicii pe cere i le-a făcut societatea. În octombrie 2007,  a fost chemat în judecată, pe calea somaţiei de plată, pentru suma de 3000 RON, cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă. Recunoaşte pârâtul că a fost împrumutat  de către societate, dar la momentul la care  a plecat nu avea nicio datorie. Arată că, pe statul de plată primeau un salariu însă primeau un procent  din valoarea lucrărilor  pe care le efectuau, astfel încât nu  ştiau cu exactitate câţi bani trebuie  să încaseze în fiecare lună. Deoarece şeful lor  pleca din societate în timpul săptămânii, convenţia era ca angajaţii să primească bani de la  contabilă, iar pentru a se  putea face  dovada că au primit aceşti bani, pe formulare (dispoziţii de plată) semnau  pentru suma primită, aşa încât şeful  lor ştia cât  şi când au primit  suma respectivă – însă angajatul nu avea  un duplicat al dispoziţiei de plată, dar recunoştea semnătura şi niciodată nu au existat neînţelegeri. Precizează pârâtul că pe astfel de dispoziţii de  plată s-a completat ulterior, la scopul plăţii,  „împrumut”. Cu primire la aceste dispoziţii de plată  solicită pârâtul să se reţină  următoarele: dispoziţia de plată din  28.10.2004, pentru suma de 15.000.000 ROL nu este semnată de el; dispoziţia de plată din  21.09.2005, pentru suma de 1000 RON  nu este semnată de  el; dispoziţia de plată  din 02.06.2006 pentru suma de 2000 RON nu este semnată de  el. Semnătura sa  apare  pe o singură dispoziţie de plată din data de  12 iulie 2006.

Solicită pârâtul să se constate că  dispoziţiile de plată nu sunt scrise  de el şi nu cuprind menţiunea „bun şi aprobat”, nu menţionează termenul la care  obligaţia  devine scadentă  nu pot reprezenta  contract de împrumut, au fost „fabricate” ulterior demisiei sale, în scopul de a-l hărţui.

Mai arată pârâtul că art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958 se referă la obligaţiile al căror termen  de executare nu este stabilit, fără a condiţiona  incidenţa dispoziţiei de naştere a dreptului la acţiune, adică situaţiile vizate de art. 1582 – 1583 Cod civil,  ipoteze în care  prescripţia începe să curgă de la  data  încheierii contractului. Prin urmare, solicită să se constate  că dreptul  la acţiune al reclamantei cu privire la  dispoziţia  de plată din  28.10.2004 s-a prescris. 

Prin notele de şedinţă  formulate la  28.02.2008 (filele 27 – 28)  reclamanta a solicitat  să se reţină că  prin întâmpinare pârâtul recunoaşte existenţa împrumuturilor, nu poate face dovada achitării în integralitate  a sumelor de bani  acordate, face o  plată  parţială la data de 29.09.2006 – prin care execută cea  mai  veche datorie (operând astfel imputaţia plăţii) ceea  ce reprezintă o recunoaştere  expresă, neîndoielnică, a obligaţiei de plată. Prin  efectuarea plăţii parţiale,  termenul de prescripţie a fost întrerupt, efectul  executării obligaţiei de plată ducând la  începerea unei alte  prescripţii, pentru restul de  plată neachitat, de 500 RON.

În dovedirea acţiunii reclamanta a solicitat  proba cu înscrisuri,  interogatoriul pârâtului, proba testimonială.

Pârâtul a solicitat  în apărare  admiterea probei cu înscrisuri, luarea interogatoriului reprezentantului  reclamantei şi  proba testimonială.

Instanţa a încuviinţat probele propuse, apreciindu-le sunt utile, pertinente şi concludente cauzei.

În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a depus la dosar în copie:  notificare nr. 10/08.11.2006, adresa nr.  011/08.11.2006 privind situaţia debitelor pârâtului, dispoziţia de plată din 28.10.2004 pentru suma de  15.000.000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţia de plată din  21.09.2005 pentru suma de 1000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţia de plată pentru suma de  02.06.2006  pentru suma de  100 lei reprezentând împrumut,  dispoziţie de plată pentru suma de 12.07.2006 pentru suma de 800 lei reprezentând împrumut, chitanţa nr. 4768535/29.09.2006 pentru suma de  1000 lei  reprezentând restituire împrumut, carte de identitate  seria RD nr. 465085 privind pe pârât notificare  transmisă de reclamantă la data de 15.01.2007,  confirmare de primire, dispoziţii de  încasare, dispoziţii de plată şi chitanţă, cerere de acordare împrumut privind alţi  angajaţi, stat de plată salarii rectificativ pe luna ianuarie 2007, state de plată din anii 2004 - 2007 , factura fiscală nr. 2355868/19.12.2007 şi ordinul de plată privind  onorariul de avocat.

Răspunsurile pârâtului la interogatoriul propus de  reclamantă şi  răspunsurile reprezentantului  reclamantei la interogatoriul propus de pârât  s-au consemnat în scris la dosar.

 La propunerea reclamantei a fost audiat martorul  …………………. iar la propunerea  pârâtului au fost audiaţi martorii  …………………… ale căror declaraţii au fost consemnate în scris la dosar (filele 121 – 124).

Martorul  ……………….., angajat în cadrul societăţii reclamante şi fost ucenic al pârâtului,  audiat la propunerea  reclamantei, a declarat că există practica  în  cadrul societăţii  reclamante să se acorde angajaţilor, împrumuturi fără dobândă, cu acordul patronului, pe baza unei  dispoziţii de  plată întocmită de casierie. La  restituirea sumei  împrumutate se emite de  la casierie  chitanţă în două exemplare, dintre care unul pentru  împrumutat. Angajaţii primesc salariul în ziua de 15 a fiecărei luni.  De asemenea, la cerere,  angajaţilor  li se dau  sume de bani  în avans faţă de data de plată a  salariului, până la limita salariului negociat. Martorul cunoaşte că sunt identice sumele de bani  înscrise în statele de plată şi  sumele de bani  încasate efectiv cu titlu de salariu de către angajaţii reclamantei. Martorul a relatat că în anul 2006 pârâtul i-a spus personal că  intenţionează să  ia  un  împrumut de la societate pentru  concediu.

Martorul ………………..,  audiat la propunerea pârâtului, a declarat că a fost angajat al societăţii reclamante pentru o durată  de 8 luni de  zile, în perioada aprilie 2005 – decembrie 2005 când  drepturile salariale se  achitau lunar  în două tranşe, avans şi lichidare, însă  se  întocmea stat pentru salariilor o singură dată  pe lună, la lichidare. În statul de plată se menţiona  întotdeauna  salariul negociat însă  în realitate  angajaţii primeau sume mai mari în fiecare lună, sub formă de bonusuri, prime. Avansul din salariu reprezenta cam jumătate din salariul lunar,  era înmânat întotdeauna de contabila societăţii, doamna……………, care scria de mână o chitanţă, într-un singur exemplar, pe care o semna salariatul. Martorul a constatat că în primele două luni, pe chitanţele pentru plata avansului nu era menţionat ce  reprezintă suma  pentru care semna, iar după  sesizarea  acestui aspect contabile în lunile următoare a menţionat că reprezintă  avans pe luna în curs.

Martorul  …………………, fost angajat al societăţii  reclamante,  audiat la propunerea pârâtului,  a relatat că  în perioada cât a fost angajat al reclamantei primea salariul  în două chenzine. Plata avansului se  efectua pe baza unor  formulare  tipizate completate  de  contabilă pentru fiecare salariat, într-un singur exemplar,  pe care angajatul scria  data, semnătura şi menţiona „am primit suma”. La lichidare se  întocmea  stat de plată a salariilor care se semna o dată  la câteva luni.  A precizat martorul că era nemulţumit  de faptul că erau neconcordanţe între  sumele menţionate în statul de plată şi  sumele încasate efectiv iar chitanţele pentru plata avansului se  întocmeau într-un singur exemplar. Martorul  a declarat că de la data încetării  contractului său de muncă cu societatea nu i s-a pretins nicio sumă de bani.

Prin  răspunsurile la interogatoriul propus de reclamantă pârâtul  a recunoscut  că a împrumutat de la reclamantă numai suma de 24.000.000 ROL,  fără  stabilirea vreunui termen de restituire şi fără dobândă, nu s-a încheiat nici un act între părţi la momentul acordării împrumutului. Pârâtul  susţine că  dispoziţiile de plată pe care se bazează cererea reclamantei  au fost completate pe verso-ul formularului după data demisiei.  A  restituit  10.000.000 ROL la data  depunerii demisiei, pentru care i s-a eliberat  chitanţă iar 14.000.000 ROL  reprezentau salariul său pe luna septembrie 2006- sumă care a fost încasată de  patronul  societăţii. 

În răspunsurile la interogatoriul propus de pârât, reprezentantul reclamantei, …………………… a declarat că  în  mod curent acordă  împrumuturi angajaţilor, în principiu angajaţilor de bază. Restituirea sumelor  împrumutate se face de regulă la  primirea salariului, la contabilitate, unde li se eliberează chitanţă care se înregistrează în registrul de  casă. A precizat că sumele înscrise în statul de plată sunt aceleaşi cu sumele primite efectiv de angajaţi. Recunoaşte  că a  ridicat suma de bani  care i se cuvenea  pârâtului pentru luna septembrie 2006 (circa 4 milioane) şi a semnat  statul de plată în locul pârâtului  pentru recuperarea unui împrumut mai  vechi, de 1000 euro pe care  i l-a acordat personal pârâtului pentru a suporta  cheltuielile unui accident de circulaţie în care  a fost implicat. 

Din statul de plată pe luna septembrie 2006 rezultă că pârâtul a avut un venit net de  298 RON, sumă încasată de  reprezentantul  reclamantei care a semnat (fila 84).

Analizând probele administrate instanţa reţine următoarea situaţie:

Pârâtul a  fost angajat al …………………………… în perioada 18.06.2003 – 01.10.2006, în baza contractului individual  de muncă nr. 2842.

În perioada  octombrie 2004 – septembrie 2006, pârâtul, în calitate de angajat, a primit cu titlu de împrumut din contabilitatea societăţii reclamante mai multe sume de bani, în baza dispoziţiei de plată din 28.10.2004 pentru suma de  15.000.000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţiei de plată din  21.09.2005 pentru suma de 1000 ROL reprezentând împrumut, dispoziţiei de plată pentru suma de  02.06.2006  pentru suma de  100 lei reprezentând împrumut,  dispoziţiei de plată pentru suma de 12.07.2006 pentru suma de 800 lei reprezentând împrumut  emise de Departamentul contabilitate, împrumuturi în sumă totală de 3.400 lei.

 Din suma totală împrumutată conform acestor dispoziţii de plată, pârâtul i-a restituit reclamantei  suma de 1.000 lei la data de 29.09.2006, rămânând astfel un debit restant de  2.400 lei.

În luna octombrie 2006 pârâtul a demisionat din funcţia  în care era încadrat la societatea reclamantă, situaţie în care  reclamanta i-a pus  în vedere să restituie suma de bani  împrumutată, deoarece  împrumutul  i-a fost acordat doar pentru faptul că a avut calitatea de angajat al acesteia.  Reclamanta  l-a notificat pe pârât prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în vederea restituirii împrumutului, demersuri care de asemenea, au rămas fără rezultat.

Rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea ambelor părţi şi din înscrisurile depuse la dosar la filele 42 - 45 că există practica  în cadrul  societăţii  de acordare a  unor împrumuturi  fără dobândă şi fără stabilirea unui termen  de restituire,  către angajaţi, pe baza unor dispoziţii de plată întocmite într-un singur exemplar care se păstrează la reclamantă. La restituirea sumei împrumutate  reclamanta  întocmeşte o chitanţă în două exemplare dintre care unul se înmânează  angajatului  împrumutat. 

  Drepturile salariale ale angajaţilor se  achitau lunar  în două tranşe, avans şi lichidare, însă  se  întocmea stat pentru plata salariilor o singură dată  pe lună, la lichidare. Avansul din salariu reprezenta cam jumătate din salariul lunar,  era înmânat întotdeauna de contabila societăţii, care scria de mână o chitanţă (fiţuică, formular tipizat potrivit declaraţiilor martorilor) într-un singur exemplar, pe care angajatul scria  data, semnătura şi menţiona „am primit suma” ca avans  pentru luna în curs.

Pârâtul nu recunoaşte  existenţa vreunui debit faţă de reclamantă.  Apărările  pârâtului în sensul că sumele menţionate în dispoziţiile de  plată pe care se  întemeiază cererea reclamantei reprezintă drepturi salariale  achitate în avans, se apreciază neîntemeiate  având în vedere declaraţiile martorilor audiaţi din care  rezultă că la plata avansului  nu se  întocmesc dispoziţii de plată.

Susţinerile pârâtului din întâmpinare, în sensul  că  primea  în realitate ca salariu  o sumă mai mare  decât aceea înscrisă în statul de plată,  respectiv un  procent din valoarea lucrărilor pe care le efectua şi încasa bani din contabilitate, pe  bază de  dispoziţii de plată întocmite într-un singur exemplar, semna  că  a primit suma respectivă iar  dispoziţiile de plată pe care se bazează cererea reclamantei au fost întocmite în  astfel de ocazii şi apoi completate după demisia sa, pe verso, cu menţiunea „împrumut”, se apreciază  neîntemeiate  nefiind în concordanţă nici cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu (întrebarea nr. 12) când recunoaşte că  drepturile  salariale nu au fost acordate niciodată în baza unor dispoziţii de plată şi contradictorii  faţă de declaraţiile martorilor privind  modul de plată a drepturilor salariale.

De asemenea, pârâtul recunoaşte prin întâmpinare numai  semnătura de pe dispoziţia de plată din 12.07.2006 ca fiind a sa şi  susţine că dispoziţiile de  plată din  28.10.2004 (pentru  1500 RON), din 21.09.2005 (pentru  1000 RON) nu sunt semnate de el. Prin concluziile scrise formulate susţine că dispoziţia de plată din  2004 nu putea fi completată de contabila societăţii deoarece aceasta  a fost angajată în 2005, din suma totală  solicitată  de reclamantă, de 2.400 lei, a  restituit 1000 lei la data demisiei  iar restul de 1400  reprezintă salariul său pe luna septembrie – încasat de către ……………………………...

Având în vedere  dispoziţiile art. 1169 Cod civil cât şi restituirea de către pârât la data de 29.09.2006  a sumei de  1000 RON pentru care i s-a eliberat chitanţă, reprezentând o parte  din sumele împrumutate de la reclamantă instanţa  constată că apărările  pârâtului  formulate în acest  sens sunt simple afirmaţii  care nu sunt  susţinute de dovezi.

 Din statul de plată pe luna septembrie 2006 rezultă că pârâtul a avut un venit net de  298 RON, sumă încasată de  reprezentantul  reclamantei care a semnat  la primirea banilor(fila 84) astfel cum recunoaşte şi în răspunsul la interogatoriu, pentru o datorie mai veche a pârâtului faţă de acesta – astfel încât sunt fără temei afirmaţiile pârâtului în  sensul că suma de 1400 lei pe care o  datora  reclamantei cu titlu de împrumut a  fost  restituită prin faptul că nu a încasat salariul pe luna septembrie 2006. 

Cu privire la  dovada  contractelor de împrumut  se reţine că dispoziţiile de plată - ca  înscrisuri doveditoare ale contractelor de împrumut,  sunt încheiate fără  respectarea formalităţilor prevăzute de art. 1180 Cod  civil, nu au forţa probantă a  înscrisului sub semnătură privată  deoarece nu sunt scrise în întregime de către pârât şi nu cuprind la final  cuvintele „bun şi aprobat” ori o formulă echivalentă ci valorează numai  ca început de dovadă scrisă care sunt completate  cu declaraţiile martorilor şi răspunsurile la interogatoriu  cât şi prin executarea parţială  voluntară  a obligaţiei de restituire de către pârâtul împrumutat apreciată ca  o  recunoaştere  a obligaţiilor de  restituire a împrumuturilor care rezultă din folosirea de către pârât a chitanţei de plată parţială eliberată de creditor.

Instanţa apreciază suficientă  redactarea înscrisurilor  (dispoziţiilor de plată) într-un singur exemplar (pentru împrumutător) având  în vedere că cerinţa multiplului exemplar (art. 1179 Cod civil) este prevăzută numai pentru contractele sinalagmatice iar  nu şi pentru  cele  unilaterale  cum este împrumutul.

Constatând existenţa obligaţiei  pârâtului de a restitui  sumele  împrumutate, referitor la data scadenţei  obligaţiei de restituire,  în lipsa stipulării în contracte  a unor termene de restituire a împrumuturilor, acestea se vor determina ţinând seama de  împrejurările  concrete ale speţei, în condiţiile  art. 1582 Cod civil.

Având în vedere că  împrumuturile  i-au  fost acordate pârâtului numai în considerarea calităţii  de angajat al  reclamantei,  convenţia  părţilor fiind să  restituie sumele împrumutate după posibilităţi ori la cererea expresă a reclamantei  faptul că  sumele  încasate cu titlu de  drepturi salariale lunare  erau sub limita  împrumuturilor, cât şi răspunsul pârâtului la întrebarea 15 din interogatoriu – în sensul că  la data demisiei  avea obligaţia de a restitui sumele  împrumutate,  se apreciază ca dată scadentă a împrumuturilor data demisiei, respectiv 01.10.2006.

Cât priveşte  excepţia prescripţiei dreptului  la acţiune invocată de  pârât,  se reţine referitor la acţiune în restituirea împrumutului că este supusă dispoziţiilor  art. 7 alin. 2 din Decretul 167/1958 care prevede  că,  în obligaţiile „al căror termen  de executare nu este stabilit, prescripţia începe  să curgă de la data  naşterii  raportului de drept”.

 În speţă,  există una dintre ipotezele prevăzute de art. 1582 Cod  civil, caz în care prescripţia începe să curgă de la data  încheierii fiecărui contract.

Pârâtul  a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune  pentru împrumutul  acordat la 28.10.2004 faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată la  21.12.2007.

Se reţine că pârâtul are  mai multe datorii faţă de  reclamantă şi  a efectuat o plată parţială  la data de  29.09.2006 în sumă de 1000 RON  referitor la care reclamanta,  în calitate de creditoare, nu a precizat în chitanţa liberatorie de obligaţie, ce datorie a stins, însă invocă în acest proces imputaţia plăţii, aceasta se  va face  după principiile  înscrise în art. 1113 Cod civil şi anume,  asupra datoriei mai vechi. Prin urmare,  plata parţială efectuată de pârât echivalează cu o recunoaştere a dreptului  reclamantei  şi a întrerupt termenul de  prescripţie, de la acea dată începând să curgă un nou termen  de  prescripţie de 3 ani, care nu e împlinit la data cererii de chemare  în judecată.

Pentru considerentele arătate instanţa apreciază neîntemeiată şi urmează să  respingă

excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât.

În temeiul dispoziţiilor art. 1584 Cod civil instanţa va admite cererea formulată de reclamanta ………………… în contradictoriu cu pârâtul ……………………….  urmând să oblige pârâtul să achite reclamantei 2400 RON reprezentând împrumuturi nerestituite.

Art. 3) din OG  9/2000 (modificată) stabileşte  „Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României.(…)

În toate celelalte cazuri dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, diminuat cu 20% .

Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, în funcţie de care se stabileşte dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs, şi cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs.

Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României se calculează ca medie, ponderată cu volumul tranzacţiilor, între dobânda la depozitele atrase de Banca Naţională a României şi vânzările reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta în luna anterioară celei pentru care se face anunţul.

Nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României.”

În temeiul dispoziţiilor art. 1088 Cod civil şi art. 3 alin. 3  din OG 9/2000 (modificată prin Legea 356/2002) instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei  dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, 21.12.2007 şi până la data plăţii întregului debit restant.

În temeiul dispoziţiilor  art. 274 Cod de procedură civilă şi având în vedere că pârâtul a căzut în pretenţiile reclamantului instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei 1391 lei cheltuieli de judecată  reprezentând taxa de timbru şi onorariu de avocat achitate  de reclamantă în acest proces.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de reclamanta …………………….. cu sediul în Bucureşti, sector 1, .......................... cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Bucureşti, sector 1, str. ……………………. în contradictoriu cu pârâtul ………………… cu domiciliul în Bucureşti, sector 4, ……………………………..

Obligă pârâtul să achite reclamantei 2400 RON reprezentând împrumut nerestituit, plus dobânda legală calculată de la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei, 21.12.2007 şi până la data plăţii întregului debit restant.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei 1391 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30.06.2008.

PREŞEDINTE GREFIER

.

.

1