Starea de recidivă. Criteriu de individualizare a pedepsei, dar şi de revocare a liberării condiţionate

Starea de recidivă. Criteriu de individualizare a pedepsei, dar şi de

revocare a liberării condiţionate.

Art. 37 lit.a) Cod penal

Art. 61 Cod penal

Multiplele antecedente penale ale inculpatului pot fi

avute în vedere de către instanţă nu numai la individualizarea

pedepsei, ci şi sub aspectul aplicării sau nu a prevederilor art.61

din Codul penal privind liberarea condiţionată.

(Decizia penală nr.312/R/29 mai

2008)

Prin sentinţa penală nr.1776 din data de 29.06.2007

pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul pentru

comiterea  infracţiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal, combinat

cu art.209  alin.1  lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal  şi

art.74  lit.b şi c Cod penal şi art. 76 lit.c Cod penal, la pedeapsa  închisorii 

de 6 luni, în condiţiile art.57 Cod penal şi art.71 alin.2 Cod penal.

A fost menţinută  liberarea  condiţionată, în baza art.61  alin.2

Cod penal.

S-a luat act, în baza art.14  şi art.346 Cod pr.penală, că partea

vătămată P.S., nu s-a  constituit parte civilă  în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de  300 RON,  cu 

titlu de  cheltuieli  judiciare către stat, în baza art.191 Cod pr.penală. 

Pentru  a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut

că, la data de 21.02.2006, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său, aflat

pe raza judeţului Dâmboviţa, în municipiul Piteşti. A ajuns în centrul

oraşului şi de aici a pătruns în clădirea Direcţiei Generale a Finanţelor

Publice Argeş şi a urcat la nivelul mezanin 2, cu intenţia de a sustrage

bani sau bunuri de valoare.

Pentru aceasta, inculpatul a început să se plimbe pe unul din

holurile instituţiei arătate şi a observat că uşa de la unul din birouri era

deschisă, iar înăuntru nu se afla nimeni, şi, profitând de acest fapt, a luat

dintr-o geantă un portofel  pe care l-a ascuns în ciorapul de la piciorul

stâng. A încercat să părăsească în grabă instituţia, moment în care a fost

observat de un funcţionar din cadrul instituţiei, care a luat legătura

telefonic cu gardienii care asigură paza instituţiei, relatându-le cele

întâmplate şi determinându-i pe aceştia să procedeze la reţinere lui.

Asupra inculpatului  a fost găsit portofelul părţii vătămate în

care se afla suma de 1.730. 000 Rol şi 3 carduri bancare.

În ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante,

instanţa de fond a considerat că, faptul că inculpatul şi-a recunoscut vina

şi şi-a exprimat regretul, prezentându-se în faţa organelor judiciare în

timpul procesului penal, precum şi că paguba părţii vătămate a fost

recuperată integral şi aproape imediat de acesta, toate acestea pot

constitui astfel de circumstanţe în favoarea sa.

Mai mult, instanţa de fond a considerat că deşi aceste

circumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatului intră în concurs

cu circumstanţa agravantă a recidivei postcondamnatorii, în cauză se

impune, în condiţiile art.80 alin.2 Cod penal, a se da eficienţă

circumstanţelor judiciare atenuante în detrimentul circumstanţei

agravante, coborând, astfel, pedeapsa în conformitate cu art.76 lit.c Cod

penal, sub limita minimă obligatorie prevăzută de lege.

Totodată, prima instanţă a considerat că scopul pedepsei nu

poate fi atins decât  de executarea acestei pedepse în condiţii de detenţie

prev.de art.57 cu aplic art.71 alin.2 Cod penal.

Instanţa a menţinut liberarea condiţionată, în baza art.61

alin.2 Cod penal, considerând că modul de executare al pedepsei şi nu

cuantumul acesteia prin adăugarea unui spor în urma contopirii ca

urmare a concursului  de infracţiuni, îl va determina pe inculpat să nu

mai comită fapte de natură infracţională.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe

lângă Judecătoria Piteşti, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie,

sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante, a greşitei

menţineri a beneficiului liberării condiţionate şi a omisiunii instanţei de

fond de a preciza ce drepturi sunt interzise inculpatului potrivit

disp.art.64 cod penal.

Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.206 din 13 noiembrie

2007, pronunţată în dosarul nr.4981/280/2006, a respins ca nefondat

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus a fi suportat din

fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că apelul, faţă de

situaţia de fapt reţinută în mod corect de către instanţa de fond,  este

nefondat, prima instanţă făcând o justă individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe

lângă Tribunalul Argeş, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi

netemeinicie, susţinând, în esenţă, că în cauză, în mod eronat, au fost

reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de

art.74 lit.b şi c Cod penal, în condiţiile în care inculpatul era recidivist,

potrivit art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat de mai multe ori pentru

infracţiunea de furt calificat, pedeapsa stabilită de numai 6 luni închisoare

neatingându-şi scopul prev. de art.52 Cod penal.

Totodată, parchetul a susţinut că instanţa, având în vedere că

inculpatul se liberase condiţionat din executarea unei pedepse de 2 ani şi

6 luni închisoare, aplicată anterior, se impunea revocarea beneficiului

liberării condiţionate pentru restul de 325 zile, şi nu menţinerea liberării

condiţionate, aşa cum s-a dispus în cauză, urmată de contopirea acestui

rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.

Prin decizia penală nr.312/R/29 mai 2008, Curtea de Apel 

Piteşti a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Argeş, a casat în parte decizia, precum şi sentinţa penală nr.1776 din 29

iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarul

nr.4981/280/2006, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 luni

la 3 ani închisoare, a înlăturat dispoziţia privind menţinerea liberării

condiţionate şi, în baza art.61 alin.1 Cod penal, a revocat beneficiul

liberării condiţionate pentru restul de 325 de zile şi a contopit acest rest

cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art.57 Cod penal.

În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatului

drepturile  prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.

S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârilor recurate.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că în cauză sunt

incidente prevederile art.385/9 pct.14 Cod pr.penală referitoare la greşita

individualizare a pedepsei.

Astfel, în mod netemeinic, a apreciat Curtea, instanţa de fond

a condamnat pe inculpat numai la pedeapsa închisorii de 6 luni, reţinând

circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.b şi c din Codul penal - ce au

în vedere stăruinţa depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită

şi atitudinea infractorului rezultând din comportarea sinceră în cursul

procesului - în condiţiile în care, pe de o parte, aceste circumstanţe nu se

regăsesc în cauza de faţă întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant cu

bunul, ceea ce nu denotă un comportament stăruitor vizând repararea

pagubei sau o atitudine de recunoaştere a faptei, aşa cum pretinde textul

legal menţionat, întrucât surprinderea în flagrant cu obiectul sustras

determină, implicit, recuperarea pagubei şi recunoaşterea faptei,

circumstanţe care, altfel, nu pot fi circumscrise unui comportament sau

atitudini care să fie caracterizat ca şi circumstanţe atenuante, aşa cum s-a

menţionat.

Mai mult, inculpatul a desfăşurat o atare activitate

infracţională, în condiţiile stării de recidivă, situaţie ce nu atrăgea, în mod

obligatoriu, potrivit art.80 Cod penal, efectul circumstanţelor atenuante,

prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aşa cum a

procedat instanţa de fond, soluţie menţinută şi de tribunal.

Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, Curtea

a apreciat că acestea trebuie avute în vedere atât sub aspectul

individualizării pedepsei, dar şi sub aspectul aplicării prevederilor art.61

din Codul penal privind efectele liberării condiţionate.

Astfel, sub acest aspect, curtea a reţinut că în cauză se

impunea nu menţinerea liberării condiţionate ci revocarea restului de

pedeapsă rămas neexecutat, textul de lege menţionat precizând prin

formula „poate” facultatea instanţei de a decide în acest sens, ţinându-se

seama de „gravitatea” infracţiunii care, în opinia curţii, nu poate fi

disociată de modul în care a comis-o – în plină zi, în loc public într-unul

din birourile instituţiei a cărei uşă era deschisă – şi nici de persoana

inculpatului caracterizată ca un infractor recidivist cu numeroase

antecedente.

Astfel, curtea a apreciat că numai majorând pedeapsa aplicată

inculpatului către limita minimă prevăzută de textul penal incriminator al

prevederilor art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e Cod penal, prin

înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b şi c din

Codul penal şi revocând, totodată, beneficiul liberării condiţionate -

înlăturând astfel menţinerea acesteia, aşa cum au dispus instanţele

anterioare - se poate aplica o pedeapsă care să corespundă scopului

acesteia prev. de art.52 Cod penal, care nu este numai un scop de

prevenţie dar, în egală măsură, şi o măsură de constrângere şi un mijloc

de reeducare, pentru ca astfel de fapte, pe viitor, să nu mai fie săvârşite

de către inculpat.

Totodată, Curtea a apreciat, cu privire la ultima critică formulată, că în

cauză, în mod greşit, a fost aplicată pedeapsa accesorie, potrivit art.71

alin.2 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64

lit.a-c Cod penal, aşa cum se precizează în hotărârile pronunţate, prin

referirea la textul art.71 alin.2, în cauză impunându-se interzicerea numai

a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, nu şi a celui

prevăzut la art.64 lit.c Cod penal, ce nu are incidenţă în această cauză.

Domenii speta

Spete similare