Contestaţiile la executare vizează un titlu emis în materie comercială şi în calea de atac se păstrează natura comercială a litigiului având ca obiect contestaţia la executare

Decizie 1112/R din 12.11.2009


Prin decizia nr.1/07.07.2009, Tribunalul Comercial Mureş a admis apelul declarat de apelanta  SC C. C. SRL împotriva sentinţei nr.4330/06.11.2007 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ în dosarul nr…. şi în consecinţă, a desfiinţat hotărârea atacată trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe, respectiv Judecătoria Tg.Mureş.

Această instanţă a apreciat că a fost investită cu soluţionarea apelului prin efectul Încheierii nr.667/03.03.2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis cererea de strămutare de la Tribunalul Neamţ la Tribunalul Comercial Mureş cu păstrarea actelor îndeplinite în dosar de Tribunalul Neamţ.

Deşi iniţial împotriva sentinţei civile nr.4330/2007 s-a exercitat calea de atac a recursului, prin încheierea din 29.09.2008 instanţa de control judiciar în temeiul art.401 alin.2  Cod procedură civilă, a recalificat calea de atac împotriva hotărârii din recurs în apel. Prin Încheierea interlocutorie din 23.02.2009 instanţa de apel a soluţionat excepţia vizând necompetenţa materială în sensul respingerii, motivat pe  dispoziţiile Deciziei XV/2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie  prin care s-a statuat că în situaţiile în care contestaţiile la executare vizează un titlu emis în materie comercială şi în calea de atac se păstrează natura comercială a litigiului având ca obiect contestaţia la executare.

Instanţa a avut în vedere faptul că prin contestaţia la executare înregistrată la 13.08.2007 la Judecătoria Piatra Neamţ contestatoarea SC C. C. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata AFP Piatra Neamţ anularea formelor de executare silită declanşată în vederea recuperării creanţelor, executarea silită fiind finalizată, bunurile scoase la licitaţie şi adjudecate intervenientului în interes propriu SC O.SRL.

Prin sentinţa civilă nr.4330/06.11.2007, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia de tardivitate a contestaţiei la executare, prin urmare a respins-o ca tardiv introdusă.

Instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod greşit faptul că în speţă operează sancţiunea decăderii din termenul de a formula contestaţie la executare, motiv pentru care a desfiinţat sentinţa şi a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Tg.Mureş pentru cercetarea fondului.

Împotriva deciziei nr.1/07.07.2009 a declarat recurs AFP Piatra Neamţ  solicitând modificarea în tot în sensul menţinerii sentinţei civile nr.4330/06.11.2007.

Recurenta a criticat modul în care instanţa a analizat şi soluţionat excepţia tardivităţii, dar a şi precizat că recalificarea căii de atac din recurs în apel este nelegală, deoarece contestatoarea are calitate de dobânditor al bunului ipotecat urmărit şi nicidecum calitatea prevăzută de art.401 alin.2 Cod procedură civilă şi anume aceea de terţ care pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului.

Printr-o motivare detaliată, recurenta a susţinut că au fost respectate dispoziţiile procedurale privind formalităţile de organizare a licitaţiei începând cu comunicarea şi afişarea anunţului de vânzare.

Împotriva deciziei nr.1/07.07.2009 a declarat recurs şi  SC O. SRL Piatra Neamţ, care, punctual a invocat textele art.304 pct.3 Cod procedură penală şi art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motivând că, speţa este de competenţa secţiei civile a Tribunalului, invocând în sprijinul acestei susţineri şi Decizia XIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că, în cazul contestaţiilor la executarea silită a creanţelor fiscale, nu se poate considera că legiuitorul ar fi reglementat executarea şi soluţionarea ei în alte condiţii decât cele specifice dreptului comun referitor la contestaţia la executare în materia civilă.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prev. art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursurile sunt fondate, dar pe aspecte legate de aspectele de ordin procedural şi de respectarea normelor de competenţă în soluţionarea căii de atac.

Pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, s-a înregistrat o contestaţie la executare formulată de SC C. C. SRL Piatra Neamţ, în contradictoriu cu AFP Piatra Neamţ, având ca obiect anularea formelor de executare începute de creditoare în vederea recuperării creanţelor datorate de debitoarea SC O. SA Piatra Neamţ.

Instanţa a respins ca tardivă contestaţia la executare, apreciind că a fost depăşit termenul legal imperativ prevăzut de disp. art.169 Cod procedură civilă modificat.

Hotărârea nr.4330/06.11.2007 s-a dat cu calea de atac a recursului.

Contestatoarea a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.4330/06.11.2007 formându-se dosarul nr….. al Tribunalului Neamţ – secţia civilă iar această instanţă , prin încheierea din 11.03.2008 a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia secţiei comerciale şi de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Neamţ, motivând că titlul executoriu contestat este emis de AFP Piatra Neamţ în scopul executării unei creanţe bugetare, prin urmare avea natură comercială invocând decizia nr.15/2007 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei Comerciale şi de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamţ, formându-se dosarul nr…... În acel dosar, contestatoarea a solicitat recalificarea căii de atac din recurs în apel, pe considerentul că ar fi terţ ce pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunurilor urmărite, astfel că hotărârea dată în astfel de situaţie ar fi supusă apelului. Cererea de recalificare a căii de atac a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, AFP  Piatra Neamţ, opunându-se acestei solicitări, deoarece contestatorul recurent are calitatea de dobânditor al bunului ipotecat urmărit şi nu cel prevăzut de art.401 alin.2 Cod procedură civilă.

Instanţa investită cu judecarea recursului prin Încheierea din 29.09.2008 (f.197 dosar nr….. a Tribunalului Neamţ) a constatat că sunt incidente prev. art.401 alin.2 Cod procedură civilă şi a procedat la recalificarea căii de atac din recurs în apel.

În acelaşi dosar nr….. al Tribunalului Neamţ – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, prin încheierea din 23.02.2009, instanţa a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de SC O. SRL, invocându-se decizia nr.15/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Prin urmare, anterior soluţionării cereri de strămutare formulată de intimata SC O. SRL, instanţa a stabilit că se impune recalificarea căii de atac şi că este competentă din punct de vedere material să judece apelul.

Este adevărat că prin Încheierea nr.667 din 03.03.2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare şi pe adresa de la fila 242 se face menţiunea că se păstrează actele îndeplinite, dar aceasta nu înseamnă că în calea de atac a recursului instanţa de control judiciar nu mai poate verifica şi legalitatea recalificării căii de atac şi respectarea competenţei materiale a instanţei care a pronunţat hotărârea supusă recursului.

Trebuie avut în vedere faptul că SC C. C. SRL a contestat vânzarea la licitaţie a unui imobil aflat în proprietatea sa, pentru datoriile unei societăţi debitoare aflată în patrimoniul SC C. SA Piatra Neamţ. După cum rezultă şi din extrasul de CF aflat la dosarul nr….. al Judecătoriei Piatra Neamţ, imobilul cu privire la care contestatoarea are constituit şi înscris în CF dreptul de proprietate era deja grevat de sarcini, fiind înscris ipotecar în favoarea B. şi AFP Piatra Neamţ, chiar şi interdicţie în favoarea AFP Piatra Neamţ. Dreptul de ipotecă a fost înscris anterior înscrierii dreptului de proprietate în favoarea SC C.C. SRL, iar potrivit legii, creditorul ipotecar are drept de urmărire a imobilului în mâna oricui s-ar afla, inclusiv în mâna noului dobânditor, în cazul în speţă, contestatoarea recurentă. Contestatoarea din litigiul dedus judecăţii nu se încadrează în situaţia reglementată de art.401 alin.2 Cod procedură civilă. Procedura de executare silită a fost derulară în condiţiile în care se ştia clar obiectul licitaţiei şi proprietarul bunului, acest drept rezultând şi din anunţul de licitaţie publicat în publicaţiile naţionale şi locale (f.28 şi 29 dosar nr…. a Tribunalului Neamţ), astfel că, în calitatea sa de dobânditor  al unui bun ipotecat şi urmărit în vederea recuperării creanţelor, contestatorul nu poate pretinde că este un terţ care pretinde că are un drept de proprietate, în sensul conferit de art.401 alin.2 Cod procedură civilă. Aceasta fie şi pentru faptul că obiectul contestaţiei nu este legat de faptul că SC C. C. SRL  pretinde că este titular al dreptului de proprietate, deoarece acest aspect a fost calificat inclusiv prin hotărârea judecătorească anterioară, ci  că s-a procedat la executarea silită asupra bunului ipotecat, contestatoarea, dobânditor ulterior al bunului, invocând faptul că, odată deschisă procedura falimentului împotriva  SC C. SA nu mai exista posibilitatea ca bunurile să fie valorificate direct de creditoare.

În contextul celor arătate, în mod corect contestatoarea a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, chiar dacă ulterior a solicitat recalificarea în apel, situaţie care, în condiţiile în care soluţia s-a dat în complet de apel urmare a unei greşite recalificări, se invocă existenţa motivului de casare prev. de art.304 pct.1 şi 3 Cod procedură civilă. În consecinţă instanţa va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Mureş - Secţia Comercială ca instanţă de recurs. Aceasta, urmează ca în complet legal constituit de 3 judecători să pună în discuţie şi competenţa materială în raport de obiectul cauzei dedus judecăţii, ţinând cont şi de cadrul juridic în care s-a desfăşurat procedura execuţională contestată, de reglementările legale care guvernează respectiva procedură de executare silită, excepţie invocată de recurenta SC O. SRL şi care se impune a fi soluţionată de instanţă în calea de atac a recursului, nu a apelului.