Litigiu de muncă. tichete de masă. magistraţi şi personal de specialitate din sistemul autorităţii judecătoreşti. categorie de salariaţi exclusă.

LITIGIU DE MUNCĂ. TICHETE DE MASĂ. MAGISTRAŢI ŞI PERSONAL DE SPECIALITATE DIN

SISTEMUL AUTORITĂŢII JUDECĂTOREŞTI. CATEGORIE DE SALARIAŢI  EXCLUSĂ.

Legea nr.142/1998

Referitor la tichetele de masă se  constată că prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea

acordării tichetelor de masă de către angajatori salariaţilor săi, acestea constituind o alocaţie individuală de

hrană, suportată integral de angajator.

Normele de  aplicare ale Legii nr.142/1998 din 14.01.1999 prevăd la art.1 că angajatorii persoane

juridice sau fizice prevăzute la art.1 din Legea nr.142  stabilesc împreună cu organizaţiile sindicale legal

constituite sau cu reprezentanţii salariaţilor, după caz contractarea achiziţionării tichetelor de masă cu una sau

mai multe unităţi emitente.

În consecinţă, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului şi nu o

obligaţie imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului, care trebuie

să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinaţie.

Faţă de cele de mai sus rezultă că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt

îndreptăţiţi la  primirea tichetelor de masă fiind inexact că aceasta constituie  o  discriminare faţă de  alte

categorii de salariaţi, de vreme ce acesta este atributul angajatorului.

(Decizia civilă nr.450/R-CM/25 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia civilă, pentru

cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)

Angajaţii Curţii de Apel Ploieşti, prin reprezentant  A.V., au chemat  în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei,

Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând să fie obligaţi pârâţii la plata

sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, sume ce nu au fost acordate pe ultimii trei ani, 8.12.2003

– 8.12.2006 reactualizate, acordarea tichetelor de masă în continuare,  plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea

tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă prev. de Legea nr.193/2006, plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite în raport

de indicele de inflaţie, iar indexările semestriale cu indicele preţului de consum înregistrate la mărfurile alimentare.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au susţinut că potrivit art.1 al.1 din Legea nr.142/1998, reclamanţii care sunt

salariaţi în cadrul Curţii de  Apel Ploieşti –instituţie bugetară, erau îndreptăţiţi la acordarea tichetelor de masă, suportate

integral de angajator, drepturi care însă nu le-au fost acordate motivat de lipsa  fondurilor, deşi potrivit art.1 al.2 din lege

sumele se plătesc în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate,  pârâţii având obligaţia să prevadă sumele necesare

acoperirii şi acestor drepturi.

S-a mai susţinut de reclamanţi că, prin faptul că anumite categorii de salariaţi beneficiază de tichete de masă, 

tichete cadou şi tichete de creşă, iar marea majoritate a angajaţilor din sectorul bugetar, printre care şi angajaţii Ministerului

Justiţiei nu beneficiază de prevederile legilor menţionate se crează o  discriminare, încălcându-se  un drept fundamental  al

egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa  legii, ocrotit de Constituţia  României şi art.14 din Convenţia  Europeană a Drepturilor

Omului de la Strasbourg din anul 1950.

Prin cererile de intervenţie în interes propriu V.A.,  T.E.F. şi P. M. au solicitat obligarea pârâţilor, în solidar la

plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor  de masă ce nu au fost acordate pe 3 ani, plata reactualizată  la zi,

având în vedere indicele de inflaţie şi obligarea  Ministerului Finanţelor Publice de a aloca fondurile necesare.

D.G.F.P. Prahova a invocat prin întâmpinarea  depusă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că

Ministerul Finanţelor Publice nu poate fi ordonator principal de credite  pentru alte instituţii sau ministere, care la rândul

lor sunt ordonatori principali de credite şi nu repartizează sume de la bugetul acestora, răspunzând  numai de elaborarea

proiectului bugetului de stat pe baza  proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.

În urma probelor  administrate în cauză, Tribunalul Prahova prin sentinţa  civilă nr.16 din 8 ianuarie 2007 a

respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a admis acţiunea

formulată de reclamanţi,  prin reprezentant A.V., cât şi cererea de intervenţie în  interes propriu.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 8.12.2003

– 8.12.2006, a tichetelor de creşă şi  a tichetelor cadou, pentru aceeaşi perioadă,  sume ce vor fi reactualizate până la data

plăţii efective, precum şi  în continuare.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească intervenienţilor V.A. pe perioada 8.12.2003 -  15.07.2005, T.E.F. pe

perioada 8.12.2003 – 30.06.2005 şi P.M. pe perioada 8.12.2003 – 31.08.2005 sumele de bani reprezentând contravaloarea

tichetelor de masă ce vor fi reactualizate la data plăţii efective.

A fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor să aloce fondurile necesare efectuării plăţilor.

S-a reţinut de instanţa de fond la pronunţarea acestei sentinţe că  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive,

ridicată de Ministerul Finanţelor  Publice este neîntemeiată, deoarece acesta are obligaţia  alocării fondurilor necesare

achitării sumelor de bani care sunt datorate instituţiilor bugetare.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că, reclamanţii sunt salariaţi ai Curţii de Apel Ploieşti –instituţie bugetară – calitate

în care sunt îndreptăţiţi la acordarea tichetelor de  masă, tichetelor cadou şi a celor de creşă, astfel că, în baza art.1 al.1 din

Legea 142/1998 şi art.1 din Legea 193/2006 pretenţiile  lor  sunt întemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea  de Apel Ploieşti, 

Tribunalul Prahova şi  Ministerul Finanţelor Publice.

În recursul declarat de Ministerul Justiţiei s-a criticat sentinţa ca nelegală, faţă de motivele de casare prev.de

art.304 pct. 4, 6, 7 şi  9 Cod procedură civilă.

Se arată în dezvoltarea motivelor de recurs că  instanţa de fond a obligat  pârâţii la plata unor drepturi

neprevăzute de lege.

Nu s-a avut în vedere că judecătorii,  procurorii, cât şi personalul de specialitate şi funcţionarii publici sunt

salarizaţi prin  legi speciale şi pot beneficia şi de alte drepturi prevăzute în mod expres  prin acte normative speciale,

pentru aceste categorii.

Nici Legea nr.142/1998 şi nici Legea nr.193/2006 invocate de  prima instanţă nu au caracterul unor acte

normative speciale în raport cu salariaţii din sistemul  autorităţii  judecătoreşti.

Pe de  altă parte, în Legea  nr.142/1998 nu se fixează în sarcina angajatorului o obligaţie permanentă de plată a

tichetelor de masă, acesta fiind un drept care se poate realiza în condiţiile prevederii în buget a unor sume  cu această

destinaţie.

La art.4 al.2 din legea nr.193/2006 se menţionează că tichetele de creşă  se acordă în limita prevederilor

bugetului de stat, iar la  aliniatul 3 că  tichetele se acordă angajaţilor care nu beneficiază de concediul şi indemnizaţia

acordată pentru creşterea  copilului.

Pe de altă parte, hotărârea nu cuprinde nici un fel de motivare pentru a înlătura apărările  pârâţilor, instanţa

acordând tichete de creşă şi tichete cadou şi  pentru perioada anterioară adoptării Legii nr.193/2006,  încălcând principiul

neretroactivităţii legii.

Faţă de motivele arătate s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea

acţiunii.

În recursul declarat de Curtea  de Apel Ploieşti s-a criticat sentinţa ca nelegală, fiind dată cu aplicarea şi

interpretarea greşită  a legii, motiv de casare prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Nu s-a avut în vedere că art.1 din Legea  nr.142/1998 prevede că salariaţii din sistemul bugetar pot primi o

alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor  de masă, iar alin.2 prevede că  tichetele de masă se acordă în

limita prevederilor bugetului de stat. Rezultă astfel că angajatorul nu are obligaţia de a acorda aceste tichete de masă şi în

cauza de faţă nu există  fonduri alocate în buget pentru astfel de plăţi şi nici o negociere a sindicatului sau reprezentanţilor

salariaţilor cu angajatorul.

De asemenea salarizarea personalului  din cadrul autorităţii judecătoreşti este făcută prin legi speciale care

stabilesc modul de calcul a salariului de bază şi nu este necesară completarea veniturilor cu acordarea tichetelor de masă.

În recursul declarat de Tribunalul Prahova s-a criticat sentinţa  instanţei de fond ca nelegală arătându-se în

esenţă că, faţă de prevederile  art.1 al.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă şi art.1 din Legea

nr.193/2006  angajatorul nu are obligaţia de a acorda tichete de masă şi nici tichete cadou sau tichete de creşă, acordarea

acestora fiind condiţionată de existenţa unor fonduri alocate cu această  destinaţie.

Întrucât în cauza de faţă nu există fonduri alocate în buget pentru astfel de plăţi, cererea reclamanţilor este

neîntemeiată şi trebuia respinsă.

În recursul declarat de D.G.F.P.  Prahova s-a  criticat sentinţa instanţei de fond ca nelegală, întrucât în mod

greşit Ministerul Finanţelor Publice  a fost obligat la  alocarea  fondurilor necesare plăţii sumelor în  litigiu, acesta

răspunzând numai de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai

acestui buget.

Faptul  că ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiţiei, nu a colectat indemnizaţiile cuvenite

reclamanţilor  nu poate duce la obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor

raporturi de muncă.

La data de 20 iulie  2007, Curtea de Apel Ploieşti a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o la Curtea  de Apel

Piteşti,  spre competentă soluţionare, urmare a încheierii nr.4895 din 14 iunie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie, prin care s-a dispus  strămutarea soluţionării acesteia.

Recursurile declarate de pârâţi au fost privite ca întemeiate, pentru următoarele considerente:

Astfel, pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel  Ploieşti şi Tribunalul Prahova au criticat sentinţa instanţei de

fond pentru greşita acordare a tichetelor de masă, tichetelor cadou şi tichetelor  de creşă, faţă de prevederile Legii

nr.142/1998 art.1 al.2,  cât şi ale Legii nr.193/17.05.2006  art.4 al.2.

Referitor la tichetele de masă s-a constatat că prin Legea nr.142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării

tichetelor de masă de către angajatori salariaţilor săi, acestea constituind o alocaţie individuală de hrană, suportată integral

de angajator.

Potrivit art.1 alin.2, tichetele de masă se acordă însă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale

bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate pentru celelalte

categorii de angajatori.

Normele de  aplicare ale Legii nr.142/1998 din 14.01.1999 prevăd la art.1 că angajatorii persoane juridice sau

fizice prevăzute la art.1 din Legea nr.142 stabilesc împreună cu organizaţiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanţii

salariaţilor, după caz contractarea achiziţionării tichetelor de masă cu una sau mai multe unităţi emitente.

Tichetele se acordă în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre

angajatori şi organizaţiile sindicale, iar potrivit art.2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă

numărul salariaţilor din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoare nominală a tichetului, numărul de zile

lucrătoare din lună pentru care se distribuie, criteriile de selecţie pentru cei care le primesc.

În consecinţă, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului şi nu o obligaţie

imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului, care trebuie să aibă prevăzut în

bugetele de stat sumele cu această destinaţie.

În al doilea rând, acordarea tichetelor de masă se face după o anumită metodologie care prevede numărul

salariaţilor îndreptăţiţi, valoarea nominală a tichetului, criteriile de selecţie etc., de unde se deduce că nu toţi salariaţii

beneficiază de ele.

Deosebit, tichetele se acordă în condiţiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre

angajatori şi sindicate sau reprezentanţii acestora, după caz.

Aceeaşi este situaţia şi în cazul tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă întrucât Legea nr.193/17.05.2006

prevede la art.1 că instituţiile din sectorul bugetar care încadrează personal pe bază de contract individual de  muncă pot

utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă.

Articolul 2 din aceeaşi lege stipulează că tichetele cadou se  pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul

pieţei, promovarea  pe pieţele existente sau noi, pentru  protocol, cheltuieli de reclamă şi publicitate şi pentru cheltuieli

sociale, iar angajaţii care beneficiază de tichete cadou pot beneficia şi de  tichetele de creşă,  iar în speţă nu ne aflăm în

niciuna din aceste ipoteze.

Faţă de cele de mai sus rezultă că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la 

primirea tichetelor de masă fiind inexact că aceasta constituie  o  discriminare faţă de  alte categorii de salariaţi, de vreme

ce acesta este atributul angajatorului.

Referitor la recursul  Ministerului Economiei  şi Finanţelor, s-a constatat că urmare admiterii recursurilor

celorlalţi pârâţi se impune respingerea acţiunii formulate de reclamanţi,  situaţie în care obligarea pârâtului la asigurarea

fondurilor necesare plăţilor a rămas fără  obiect, urmând  de asemenea a fi respinsă.

Faţă de cele arătate, în baza art.312 al.2 Cod  procedură civilă au fost admise recursurile formulate şi

modificată sentinţa civilă  atacată, în sensul  respingerii acţiunii formulată de reclamanţi împotriva pârâţilor.

Domenii speta

Spete similare