Potrivit art.33 din Legea nr.272/2004 copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Minora I.M., născută la 12 noiembrie 1989, după decesul mamei sale a locuit o perioadă la bunica maternă însă fiind prezentă în instanţă a precizat că locuieşte cu tatăl său de aproximativ 6 luni şi are condiţii foarte bune, tatăl manifestând interes pentru creşterea şi educarea ei.
Plasamentul ca măsură de protecţie specială a copilului care a împlinit 14 ani se stabileşte numai cu consimţământul acestuia potrivit art.53 alin.3 din Legea nr.272/2004.
Cum minora şi-a exprimat dorinţa de a rămâne cu tatăl său şi cum acesta îi poate asigura condiţiile necesare creşterii şi educării, instanţa de recurs a apreciat că acţiunea D.G.A.S.P.C. Botoşani de a se institui măsura specială de plasament la bunica maternă este neîntemeiată, aşa încât a admis recursul formulat de pârât, a modificat în totalitate sentinţa şi în rejudecare a respins acţiunea ca nefondată.
S-au avut în vedere dispoziţiile art.54 alin.3 din legea nr.242/2004 potrivit cărora este prioritară reintegrarea copilului în familie atunci când acest lucru este posibil.
(decizia civilă nr.96 din 10 mai 2006)
Curtea de Apel București
Concediere pentru necorespundere profesionala. Evaluarea prealabila a salariatului. Reorganizarea structurilor functionale ale angajatorului. Reintegrarea contestatorului în postul avut anterior concedierii
Tribunalul Iași
Incetare contract individual de munca.
Curtea de Apel Galați
Drepturi băneşti prevăzute în contractele colective de muncă. Obligativitatea acordării acestora
Curtea de Apel Galați
Decizie de sancţionare. Nulitate absolută
Tribunalul Brașov
Menţiuni obligatorii care reprezintă o condiție de valabilitate a deciziei de aplicare a sancțiunii disciplinare, potrivit prevederilor art. 252 din Codul muncii. Nulitatea prevăzută de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind