Chemare in judecata

ROMÂNIA JUDECĂTORIA MOINEŞTI

Dosar nr. 292/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3045

Şedinţa publică de la 15.12.2010

INSTANŢA -Delibeând-

Asupra acţiunii civile de faţă,

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 292/260/2010 la 18.01.2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanta P. E. cu domiciliul in com. Agăş, satul Peste Vale, jud. Bacău a chemat în judecată pe pârâţii M. M. şi M. C, ambii cu domiciliul in satul Sulta, com. Agăş, jud. Bacău, solicitând desfiinţarea actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 119/1996.

Acţiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în valoare de 790 lei şi timbru judiciar in valoare de 0,3 lei şi in motivare arată că actul de vânzare-cumpărare nr. 119/1996 a avut la bază documente neconforme cu realitatea, contestând valabilitea lor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Constată că reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/12.11.1996, încheiat intre I.M., vânzătoare si M. C. şi M.M. cumpărători, respectiv pârâţii din prezenta cauză, cu privire la suprafaţa de 2.168 mp situat in intravilanul com. Agăş.

Reclamanta a solicitat in acţiune desfiinţarea acestui act, instanţa apreciind că este vorba de o nulitate. Reclamanta nu a arătat însă tipul de nulitate pe care ii invocă, absolută sau relativă.

Reclamanta a timbrat corespunzător acţiunea şi a solicitat instanţei să fie asistat de un apărător din oficiu, cerere admisă de către instanţă.

Apărătorul din oficiu, av. P.R., a solicitat instanţei faţă de acţiunea reclamantei si actele depuse de către aceasta la dosarul cauzei, o serie de aspecte precum contravaloarea folosinţei terenului utilizat de către pârâţi ca servitute de trecere şi nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/12.11.1996.

Reclamanta nu a fost de acord cu solicitările apărătorului din oficiu de la fila 68 dosar, insistând asupra celor solicitate de către aceasta in acţiune, respectiv desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/1996.

Din actele dosarului, instanţa constată că reclamanta este proprietara unui teren de 5.370 mp, situat in intravilanul com. Agăş, obţinut prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1664/29.05.1972, teren megieş cu al pârâţilor din prezenta cauză.

Reclamanta şi pârâţii din prezenta cauză, s-au judecat in dosarul nr. 61 '2005, in care prin decizia civilă nr. 172/A/2007, s-a stabilit o servitute de

trecere in favoarea terenului numiţilor M.M.li M.C. pârâţii din prezenta cauză, pe terenul numitei P. E., reclamanta din prezenta cauză, servitute pe o lăţime de 5 m, lungimea fiind pe intreg planul de situaţii, conform expertizei tehnice a expertului M.M.

Decizia civilă nr. 172/2007 este definitivă si irevocabilă.

Din expertiza tehnică se poate observa că terenul familiei M. nu are o ieşire la drumul public decât pe terenul numitei Pădureanu Elena.

Acţiunea de faţă a fost promovată ca urmare a nemulţumirii reclamantei că pârâţii folosesc periodic aceasta servitute de trecere pentru a ajunge la terenul lor.

în considerente deciziei civile 172/2007, se arată că la pronunţarea soluţiei s-a avut in vedere coniventa părţilor in ce priveşte stabilirea servitutii de trecere şi a zonei pe care aceasta o ocupă in terenul numitei P. Numita P.E. a condiţionat cu acea ocazie incheierea unei convenţii de vânzare-cumpărare privind suprafaţa de teren pe care numiţii M.să poată ajunge la terenul lor.

Faţă de acţiunea de faţă, reclamanta a solicitat „desfiinţarea,, contractului nr. 112/1996, instanţa apreciind că această desfiinţare reprezintă o nulitate absolută, acţiune care este imprescriptibilă si poate fi invocată si de către o persoană care nu a fost parte in contractul de vânzare-cumpărare.

Reclamanta nu a propus alte probe in afară de actele dosarului, arătând doar că aceştia au încheiat un act de vânzare-cumpărare in fals cu numita I. M.din corn. Agas.

Din cuprinsul acţiunii şi din memoriile depuse de către reclamantă la dosar, se poate aprecia că reclamanta nu contesta valablitatea actului de proprietate al pârâţilor, ci in special faptul că pârâţii au obţinut o hotărâre prin care ea a fost obligată să asigure servitutea de trecere pe terenul său.

Instanţa apreciază că nulitatea absolută calificată ca fiind obiectul prezentei acţiuni nu poate fi reţinută, intrucât actul de vânzare-cumpărare nr. 119/1996, a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale privind capacitatea, consimţământul, obiectul cauzei şi lipsa fraudării legii de către părţile contractante.

Prin acest act, nu s-au adus atingere intereselor directe ale megieşilor, interesul reclamantei fiind unul colateral, legat de faptul ca terenul pârâţilor nu are ieşire la calea publică.

Intre părţi de-a lungul timpului, conform precizărilor din prezenta cauză, au avut loc mai multe dispute, agresiuni, fapt ce determină si atiutudinea intransigentă a reclamantei faţă de dreptul de servitute al pârâţilor stabilit prin decizia civilă nr. 172/2007.

Prin întâmpinare, pârâţii au invocat excepţia netimbrarii acţiunii acoperită in cursul procesului de către reclamantă şi excepţia lipsei de interes a reclamantei pe care instanţa o va respinge întrucât acţiunea in nulitate absolută este imprescriptibilă şi poate fi cerută de către orice parte care intr-un fel sau altul, direct sau incindental are de suferit datorită actului incheiat de către terţe persoane, aspect ce este reţinut şi din speţa de faţă.

Faţă de acţiunea in nulitate absolută, instanţa apreciază că aceasta acţiune este ne fondată in sensul că la incheirea contractului de vânzare-cumpărare nr. 119/1996, s-au respectat cerinţele legale, vânzatoarea a înstrăinat un teren pe care 1-a primit drept înzestrare de la părinţii săi, aspect necontestat de către reclamantă şi că nu s-a dovedit in mod expres de către reclamantă că părţile nu ar fi îndeplinit la incheierea actului, condiţiile referitoare la capacitatea de a

incheia actul, consimţământul obiect-cauză, plata preţului sau vreo alta cauză care să poată fi caracterizată drept fraudă la lege.

In cursul judecării procesului, reclamanta a beneficiat de onorar apărător din oficiu in suma de 300 lei, care va fi achitat pentru av. Pintilie Raluca din fondurile MJ.

Raportat la art. 19 pct.l din OG 51/2008, reclamantei căreia i s-a respins acţiunea se poate aprecia că a căzut in pretenţii intrucât a formulat o acţiune nefondată si a beneficiat din partea statului de plata unor drepturi băneşti, manifestând şi o atitudine lipsită de justificare faţă de îndrumările date de apărătorul din oficiu şi de solicitările acestuia la prezenta cauză formulate la fila 78 dosar.

Instanţa, plecând de la prevederile art. 19. pct.l din OG 51/2008, va obliga pe reclamantă la plata cheltuielilor reprezentând onorariu apărător oficiu in sumă de 300 lei, conform delegaţiei la dosar depusă de av. Pintilie Raluca.

Domenii speta

Spete similare