Chemare în judecată

Sentinţă civilă 3318 din 18.11.2011


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI Dosar nr. 4508/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ nr. 3318

Şedinţa publică de la 18 NOIEMBRIE 2011

PREŞEDINTE PĂTRAŞC-BĂLAN MIHAI-CRISTINEL

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti, sub nr. 4508/260/2011, reclamanta UAT a formulat cerere de chemare în judecată a S.C. solicitând instanţei obligarea pârâtei să pună la dispoziţie listele cu abonaţii din oraşul X la care s-au efectuat branşamente şi racorduri la televiziune, telefonie şi internet în oraşul X din anul 2006 şi până în luna mai 2011, obligarea pârâtei la plata valorii totale a taxei de branşament pentru toţi abonaţii racordaţi din anul 2006 şi până în prezent reprezentând valoarea prejudiciului pe care acesta 1-a produs bugetului oraşului X prin nedeclararea racordurilor efectuate.

In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că societatea nu a plătit taxa de racordare pentru nici un branşament efectuat la abonaţi - persoane fizice sau juridice - din oraşul X din 2006 până în prezent.

Conform art. 267 alin. 11 din Codul Fiscal (actualizat 2011) "Taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările

de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze, termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se stabileşte de consiliul local şi este de până la 11 lei pentru fiecare racord."

Prin Norma Metodologică de punere în aplicare a Legii nr. 271/2003 privind Codul Fiscal la art. 141 alin. 3 se arată faptul că "Furnizorii serviciilor nu pot efectua lucrările de racorduri sau branşamente decât după obţinerea autorizaţiei".

Prin adresele nr. 29640/14.04.2011 şi 26562/02.03.2011 (anexate la prezenta - filele 3-4 ) a solicitat societăţii să ne comunice listele cu branşamentelor efectuate pentru televiziune, internet şi telefon în perioada 2006-2011, dar a primit răspuns prin adresa nr. 100/05/02/02/03/833 din 30.03.2011, prin care se comunică faptul că racordările efectuate in oraşul X"au fost aprobate de factorii in drept după aprobarea autorizaţiei de construire". Se observă clar din textul adresei că lucrările de racordare la reţeaua de telecomunicaţii din oraşul s-au făcut fără aprobarea autorităţii publice locale si fără plata taxei de racordare sau branşament pentru fiecare nou abonat la reţeaua societăţii.

Reclamanta mai arată că în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 - privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, reţelele de transport şi distribuţie de telecomunicaţii fac parte din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale.

în aceste condiţii societatea avea obligaţia ca pentru fiecare lucrare de branşament/racordare, respectiv pentru fiecare abonat nou, potrivit prevederilor Codului fiscal şi Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal actualizat, să solicite eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri/ branşamente la reţea, de la structura de specialitate a autorităţii publice locale.

Ca urmare a faptului că nu a solicitat aceste autorizaţii şi nu a plătit taxa aferentă societatea a cauzat Unităţii Administrativ Teritoriale un prejudiciu care poate fi evaluat când se va stabil numărul de racordări/branşamente la reţeaua de cablu efectuate în perioada 2006-2011 .

în fiecare an s-a stabilit prin hotărâre de către Consiliul Local valoarea exactă a taxei de autorizare pentru branşament/racordare.

Astfel prin Hotărârea Consiliului Local - privind stabilirea impozitelor şi taxelor locale pe anul 2011 s-a stabilit taxa pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice la valoarea de 11 lei pentru fiecare record.

Neplata taxei de autorizare pentru racordare la reţea de către societatea a creat un prejudiciu Unităţii Administrativ Teritoriale şi implicit comunităţii oraşului.

In drept, au fost invocate prevederile Codului Fiscal, codul de procedură civilă şi art. 998-999 Cod Civil.

Reclamanta a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 cod procedură civilă judecarea cauzei şi în lipsă.

în susţinerea cererii reclamanta a depus înscrisuri(fila 4-10 dosar).

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moineşti şi declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sucursalei societăţii, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca nefondată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta UAT a solicitat instanţei în contradictoriu cu S.C. pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să-i pună la dispoziţie listele cu abonaţii din oraşul X la care s-au efectuat branşamente şi racorduri la televiziune, telefonie şi internet din anul 2006 şi până în luna mai 2011 precum şi obligarea pârâtei la plata valorii taxei de branşament pentru toţi aceşti abonaţi.

Potrivit art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 cod procedură civilă, cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că obiectul acesteia îl reprezintă obligarea pârâtei la plata către UAT a valorii taxei de branşament pentru toţi abonaţii racordaţi la televiziune, telefonie şi internet din anul 2006 şi până în prezent.

In aceste condiţii, având în vedere că prin art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se stabileşte o competenţă exclusivă de soluţionare a litigiilor privind taxele, impozitele şi accesorii ale acestora datorate autorităţilor publice locale şi judeţene, precum şi dispoziţiile art. 7 cod procedură civila, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Moineşti şi va declina competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bacău - secţia contencios şi administrativ fiscal.