Revizuire

Sentinţa penală nr. 28/20.01.2012 Cod 177

I.D.C- C 17

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti la data de 06.09.2011, petentul M. D., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 89 din data de 4.02.2010 , pronunţată în dosarul nr. 3187/260/2007 a Judecătoriei Moineşti.

În motivarea cererii, revizuientul a arătat că solicită revizuirea pentru faptul că ulterior pronunţării hotărârii au fost descoperite fapte şi împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii.

Un prim motiv invocat de către revizuient este acela că , ordinul de plată din data de 23.11.2004 cu care S.C. K. S. SRL C. achita datoriile la zi nu a fost pus la dispoziţia inspectorilor Curţii de Conturi, a organelor de cercetare penală precum şi expertei din faza de judecată, acesta fiind ascuns de către conducerea Primăriei C.  timp de aproximativ 4 ani în scopul de a obţine condamnarea revizuientului.

Un alt motiv invocat de către revizuient este acela că declaraţiile martorilor au fost interpretate în favoarea Primăriei şi nu s-a ţinut cont de declaraţiile martorei B. M., C. M. , I. M..

Ultimul motiv , pe care a înţeles să il invoce este acele că deşi a formulat obiecţiuni la expertiza  şi suplimentul la expertiză efectuată în cauză , instanţa nu a luat în considerare aceste obiecţiuni , judecând cauza pe fond.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept în baza art. 293, 394 lit. a, c, al. 2,4, art. 396 lit. a, art. 397 al.1, art. 398 alin.1 Cod procedură penală.

 Potrivit art. 399 Cod procedură penală, în cauză au fost efectuate cercetări de către procuror, care a întocmit referatul nr. 637/III/6/2011 din data de 02.11.2011, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile prevăzute în mod expres de art. 394 alin.1 lit. a-e Cod procedură penală.

Prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul  Judecătoriei Moineşti sub numărul 8650/260/2011.

La prezentul dosar au fost ataşate dosarul  2299/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, dosarul nr. 3187/2007 a Judecătoriei Moineşti, dosarul nr. 3187/260/2007 a Tribunalului Bacău şi dosarul nr. 3187/260/2007 a Curţii de Apel Bacău.

 La termenul din data de 20.01.2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 403 Cod procedură penală , instanţa a analizat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Analizând cererea de revizuire sub aspectul admisibilităţii în principiu instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 487 din data de 06.11.2008 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în dosarul nr. 3187/2007, în baza art. 289 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare şi în baza art. 291 Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Împotriva sentinţei menţionate, au formulat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti cât şi inculpatul M. D., fiind admis doar apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti prin decizia penală nr.279/A/2009  a Tribunalului Bacău,  cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală .

Prin decizia penală nr.89 din data de 4.02.2010 Curtea de Apel Bacău, a casat în parte decizia penală nr. 279/A/16.06.2009 pronunţată de Tribunalul Bacău şi în totalitate sentinţa penală nr. 487/6.11.2008 pronunţată de Judecătoria Moineşti, şi în urma reţinerii spre rejudecare  a condamnat inculpatul M. D. în baza art. 248 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în dauna intereselor publice,  în baza art. 289 Cod penal, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, precum şi la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals faptă prevăzută de art. 291 Cod penal.

Instanţa reţine că din economia dispoziţiilor art. 393 şi art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

            Din aceleaşi dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita judecătoreşte pe cei condamnaţi pe nedrept.

            Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

            Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalităţii şi netemeiniciei acesteia.

Astfel, potrivit art.394 alin.1 din C.p.p., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti  definitive nu se pot concilia;

Cu privire la primul motiv invocat de către revizuient , că ordinul de plată din data de 23.11.2004 cu care S.C. K. S. SRL C. a achitat datoriile la zi, nu au fost pus la dispoziţia inspectorilor Curţii de Conturi, a organelor de cercetare penală, precum şi în faza de judecată , fiind ascuns de către conducerea Primăriei C. timp de aproximativ patru ani cu scopul de a abţine condamnarea revizuientului, instanţa apreciază că nu poate constitui motiv de revizuire pentru considerentele ce vor fi expuse.

Din analiza dispoziţiilor art. 394 Cod procedură penală rezultă că motivul de revizuire întemeiat pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiţionată în sensul că, trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi că acestea să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.

Instanţa apreciază că nu poate fi considerată o probă nouă, în sensul cerut de lege deoarece din lecturarea hotărârii a cărei revizuire se solicită reiese că la soluţionarea cauzei instanţa a avut în vedere Ordinul de plată din data de 23.11.2004, astfel încât cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere de către instanţă este inadmisibilă.

Cu privire la cel de-al doilea motiv , că declaraţiile martorilor au fost interpretate în favoarea Primăriei şi nu s-a ţinut cont de adevărul declarat de martora B.  M., C. M. şi I. M. , instanţa apreciază că nu poate constitui motiv de revizuire , deoarece după cum se observă din analiza acestui motiv invocat de revizuient, aceasta solicită, de fapt, o reanalizare a probelor avute în vedere de către instanţa la pronunţarea soluţiei atacate, criticând hotărârea respectivă pentru nelegalitate şi temeinicie.

Aspectele ce ţin de legalitatea şi de temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond au fost avute în vedere de către instanţele de control judiciar – respectiv, instanţa de apel şi cea de recurs – prin exercitarea de către revizuent a căilor ordinare de atac. În revizuire nu pot fi avute în vedere motivele ce ţin de temeinicia hotărârii şi aprecierea probelor făcută de către instanţa de fond. Eventualele critici ale hotărârii pronunţate de către prima instanţă au putut fi examinate în căile ordinare de atac. 

Ca atare, prin invocarea acestui motiv, revizuientul nu învederează împrejurări noi, necunoscute instanţei de fond, ci aceleaşi împrejurări, pentru care încearcă să obţină o reanalizare a materialului probator pe calea revizuirii, aspect ce nu poate fi primit de instanţă.

Instanţa nu poate reţine nici cel de-al treilea motiv invocat de către revizuient cu privire la criticele aduse procurorului, în sensul că nu au fost avute în vedere obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, deoarece modul de soluţionare a cererilor formulate de părţi în faza de urmărire penală, nu pot fi criticate prin intermediul dispoziţiilor prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, atât timp cât acest text de lege prevede în mod foarte clar domeniul său de aplicare.

In consecinţă, constatând ca nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existentei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală în temeiul art. 403 al. 3 C.p.p. raportat la art. 394 al. 1 C.p.p., instanţa urmează sa respingă ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de revizuientul M. D..

Reţinând culpa procesuala a revizuientului, în baza art. 192 al. 2 C.p.p. acesta va fi obligat sa plătească cheltuielile judiciare către stat.

2

Domenii speta

Spete similare