Răspundere civilă delictuală

Reclamantul solicită repararea unui prejudiciu ce are doar un caracter eventual şi nu unul cert. Or, răspunderea delictuală prevăzută de art. 998 Cod civil, poate fi angajată doar în cazul în care se probează existenţă unui prejudiciu cert. (sentinţa civilă nr. 7862/12 octombrie 2007)

Reclamantul I.N. prin mandatar Comisariatul pentru Societatea Civila, conform mandatului autentic de reprezentare depus la dosarul cauzei (f.20) a solicitat obligarea pârâtei Administratia Nationala a Penitenciarelor la plata drepturilor băneşti cu titlu de drepturi salariale reactualizate de care nu a beneficiat ca urmare a discriminării cauzate cu prilejul încercării de a se reîncadra ca agent în sistemul penitenciar începând cu 31.07.2001, când a fost trecut în rezervă, prin emiterea de către Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul MAI a Certificatului de Decizie Medico-Militară nr.948/2001 prin care a fost declarat „inapt pe timp de pace, apt limitat pe timp de război”.

Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, indicând valoarea despăgubirilor cu titlu de daune materiale la suma de 100.000 RON.

Printr-o nouă precizare, reclamantul a indicat suma de 65.450 RON, reprezentând cuantumul despăgubirilor solicitate.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că dorind să se înscrie la concursul organizat pentru ocuparea unor posturi vacante de „agent de penitenciare” la Penitenciarul Prahova, în perioada 11-13.05.2005 i s-a solicitat  derogare de la limita de vârstă de 35 de ani  stabilită prin regulamentul de organizare a acestui concurs. Cererea făcută în acest sens la Administraţia Naţională a Penitenciarelor i-a fost respinsă reclamantului, astfel încât acesta nu s-a mai putut înscrie la concursul respectiv, reclamantul sesizând în acest sens şi Ministerul Justiţiei. De asemenea, reclamantul arată că discriminarea sa pe criteriu de vârstă cu prilejul solicitării de a participa la concursul menţionat este constatată şi prin Hotărârea nr. 125/11.05.2006 a C.N.C.D. pronunţată ca urmare a petiţiei depuse de acesta la C.N.C.D.

În dovedirea acţiunii  sale, reclamantul a solicitat  înscrisuri,  interogatoriu, martori, expertiza.

 În drept au fost invocate prevederile art.1 alin. 1, art. 2 alin.1, 2 şi 3, art.5 şi art. 7 alin.1 şi 2 , art. 16 şi 41 din Constituţia României, O.G. 137/2000.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca nefondată şi obligarea reclamantului la plata de cheltuieli de judecată.

Pârâta a arătat în esenţă că limita de vârstă stabilită de ANP pentru candidaţii la concursul organizat pentru ocuparea unor posturi vacante de „agent de penitenciare” la Penitenciarul Prahova, în perioada 11-13.05.2005 a fost stabilită în conformitate cu legislaţia în vigoare în materie la data respectivă. Cerinţa vârstei maxime de 35 de ani se justifica faţă de mai multe criterii printre care faptul că postul respectiv presupunea o solicitare fizică, agilitate, antrenament permanent în tragerile cu arma.

Potrivit pârâtei limita de vârstă se impunea şi  prin raportare la Legea nr. 164/2001privind pensiile militare de stat care stabileşte la art. 12 că au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă persoanele care au acumulat  o vechime efectivă minimă de 15 ani ca militar. De asemenea, cerinţa de vârstă este considerată a fi nediscriminatorie de pârâtă întrucât regimul juridic creat prin legislaţia care reglementează sistemul penitenciar constituie o excepţie de la cadrul legal general stabilit în materie de admitere în profesie.

Instanţa a pus în discuţia părţilor, din oficiu, în temeiul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 137/2000, introducerea în cauză a Consiliului Naţional privind Discrimimnarea, în calitate de intervenient forţat.

Fiind introdus în cauză în calitate de intervenient forţat, C.N.C.D. a depus concluzii scrise, prin care s-au reiterat considerentele arătate în  Hotărârea nr. 125/11.05.2006 a C.N.C.D. cu privire la caracterul discriminatoriu al condiţiei de limită de vârstă ( 35 de ani) de participare la concursul organizat pentru ocuparea unor posturi vacante de „agent de penitenciare” la Penitenciarul Prahova, în perioada 11-13.05.2005. Concluziilor scrise a fost anexată de intervenientă şi copie după hotărârea menţionată.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi expertiză financiar contabilă.

Instanţa a apreciat acţiunea ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În primul rând, pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a pârâtei  potrivit art. 998 şi 999 Cod civil, trebuie să fie îndeplinite câteva condiţii : existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, o legătură de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi existenţa unei vinovăţii în ce priveşte săvârşirea faptei.

În ce priveşte existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei pârâtei, aceste două condiţii sunt întrunite aşa cum rezultă din  Hotărârea nr. 125/11.05.2006 a C.N.C.D, prin care se cerinţa referitoare la vârstă pentru participanţii la concursul respectiv organizat de Penitenciarul Prahova este discriminatorie şi nu se poate justifica obiectiv de un scop legitim. Prin urmare fapta ilicită este reprezentată de impunerea unei condiţii discriminatorii, referitoare la vârsta candidaţilor, în ce priveşte înscrierea la un concurs, fiind afectată egalitatea de şanse protejată de O.G nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Condiţia vinovăţiei pârâtei este  de asemenea îndeplinită, fiind prezumată. Pârâta,  Autoritatea Naţională a Penitenciarelor, nu a invocat nici o cauză de înlăturare a vinovăţiei astfel încât nu a fost răsturnate considerentele hotărârii sus-menţionate a CNCD care stabilesc care stabilesc în sarcina pârâtei  fapta de discriminare în  ce-l priveşte pe reclamant.

Referitor la prejudiciul suferit de reclamant prin discriminarea sa pe criteriul vârstei de câtre pârâtă şi punerea în imposibilitate de a candida pentru un post în cadrul ANP, acesta reprezintă o condiţie esenţială pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei.

Prin cererea sa reclamantul a solicitat pentru perioada august 2001 – mai 2007, suma de 65.450 RON drept diferenţa dintre pensia încasată  în acest interval de timp, ca urmare a trecerii în rezervă, şi salariul pe care reclamantul l-ar luat în cazul în care, în urma participării la concursul respectiv, ar fi obţinut în mod efectiv acel post. Prin expertiza financiar-contabilă administrată în cauză veniturile solicitate de reclamant au fost apreciate la  suma de 36.828 RON.

Astfel, drepturile salariale invocate de reclamant nu ar fi fost obţinute în mod obligatoriu prin aprobarea de către ANP a derogării de la criteriul de vârstă şi participarea la concurs, ci doar în cazul în care reclamantul ar fi câştigat acel concurs şi ar fi obţinut postul.

Prin urmare, reclamantul solicită repararea unui prejudiciu ce are doar un caracter eventual şi nu unul cert. Or, răspunderea delictuală prevăzută de art. 998 Cod civil, poate fi angajată doar în cazul în care se probează existenţă unui prejudiciu cert.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei cât şi în privinţa posibilităţilor de evaluare. Dacă în cauză există posibilitatea de evaluare a prejudiciului, existenţa sa este doar una ipotetică, condiţionată de eventualitatea câştigării concursului respectiv de către reclamant .

În consecinţă, condiţia existenţei unui prejudiciu pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtei potrivit art. 998, 999 Cod civil nu este îndeplinită, fiind imposibilă şi analiza unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat.

Domenii speta

Spete similare