Opozitie la executare

Sentinţă civilă 173 din 24.01.2012


Prin contestatia la executare înregistrata la Jud . R.d.V. la nr. 4696/292/2011, contestatoarea - debitoare SC S. SRL a solicitat instantei, în contradictoriu cu intimatele SC U si  P.B. ca prin sentinta pe care o va pronunta, sa anuleze titlurile executorii - bilete la ordin precum si  masura înfiintarii popririi, fara somatie, asupra disponibilitatilor sale banesti, dispusa de D. O. executorul bancar al  P.B., în dosarul de executare.

În fapt, debitoarea a aratat ca executarea silita a fost pornita în baza a sapte bilete la ordin emise în favoarea SC U , care au fost girate de aceasta din urma catre P. B. A mai aratat ca desi respectivele bilete la ordin  sunt emise pentru SC S. SRL, nu sunt semnate de administratorul firmei si nu reprezinta creante datorate întrucât nu a primit nici un fel de marfuri de la SC U SRL. Aceste bilete la ordin au ajuns la administratorul SC U, în primavara anului 2009,  când i-a facut propuneri de livrare de bauturi alcoolice la preturi avantajoase, cu plata ulterioara, garantata cu bilete la ordin, ocazie cu care acesta a luat biletele la ordin din biroul firmei, aspect recunoscut de el dupa aproape un an, când a fost contactat de salariati ai P.B.

În sedinta publica din data de 24 ianuarie 2012, instanta a pus în discutie si a calificat cererea formulata de catre debitoare, fata de  cele solicitate si motivarea în fapt, ca fiind opozitie la executare, întemeiata pe dispozitiile Legii nr. 58/1934, modificata, dat fiind ca  se contesta actele de executare întocmite în baza titlurilor executorii -  7 bilete la ordin.

S-a apreciat ca fiind o procedura reglementata de o lege speciala, aceasta se aplica cu prioritate fata de procedura contestatiei la executare de drept comun, reglementata de dispozitiile art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila.

Fata de aceasta calificare a actiunii formulate de catre debitoare, instanta a invocat si pus în discutie exceptia tardivitatii formularii cererii de chemare în judecata. Instanta a admis exceptia tardivitatii în temeiul dispozitiilor art. 62 din Legea 58/1934, modificata, constatând ca cererea a fost introdusa la instanta cu mult peste termenul de 5 zile de la data la care a luat cunostinta de masura înfiintarii popririi, pe care debitoarea a contestat-o ( conform copiei plicului de la fila 56).

Drept urmare, instanta a respins opozitia la executare, ca tardiv formulata.