Grăniţuire

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1443

Şedinţa publică de la 14 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE E F

Grefier I C

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta  D G şi pe pârât I M, pârât I V, chemat în garanţie P V, având ca obiect

grăniţuire +OBLIG. DE A FACE

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 07.02.2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 26.05.2010 sub nr. 9907/280/2010 reclamanta D G a chemat în judecată pe pârâţii I M şi I V, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să de dispună graniţuirea proprietăţilor situate în comuna A, satul M, jud. Argeş, pct. ,,DG”, obligarea pârâţilor să-i respecte dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 3000 mp  ocupat prin construirea unui gard, obligarea pârâţilor să-şi demoleze gardul din lemn construit abuziv pe terenul său iar în caz de refuz să fie împuternicită să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâţilor, suspendarea executării oricăror lucrări de construcţie, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a reconstituit dreptul de proprietate autorului său D B P pentru suprafaţa de 4,2 ha în care este inclusă şi suprafaţa de 5000 mp situată în pct. ,,D G”, s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 64/1997 şi schiţa anexă, terenul având la strada o deschidere de 14 ml , s-a dezbătut succesiunea autorului terenul menţionat fiind atribuit în lotul său însă începând cu luna ianuarie 2008, după ce pârâţii au cumpărat terenul învecinat în suprafaţa de 6000 mp, au ocupat abuziv din terenul de mai sus circa 3000 mp prin construirea unui gard dincolo de linia de hotar, spre proprietatea sa.

A precizat reclamanta că în urma ocupării terenului de către pârâţi acesta are o deschidere la strada de circa 7 ml şi, deşi a i-a somat sa înceteze ocuparea abuzivă aceştia au refuzat.

Reclamanta a arătat că a existat un gard vechi din lemn  pe care pârâţii l-au demolat fără autorizaţie de demolare, neavând autorizaţie de construire nici pentru gardul nou.

Pârâţii au formulat întampinare – fila 20 prin care au solicitat respingerea acţiunii deoarece sunt cumpărători de bună-credinţa, actele vânzătoarei au fost emise cu respectarea dispoziţiilor Lg. nr. 18/1991.

La data de 09.11.2010 pârâţii au depus la dosar cerere prin care au chemat în garanţie pe P V, vânzătoarea terenului solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii ternului în situaţia în care vor fi evinşi.

La fila 32 reclamanţii au depus o cerere precizatoare prin care au precizat pct. 4 al acţiunii în sensul că solicită sistarea lucrărilor de construit.

La fila 29 pârâţii au depus o precizare a cererii de chemare în garanţie prin care au solicitat obligarea chematei în garanţie la plata sumei de 24.495 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţa de 3000 mp revendicat de reclamanţi raportat la preţul pe metru pătrat menţionat în contract.

Au precizat pârâţii că se numeşte chemata în garanţie P întrucât s-a căsătorit şi au solicitat  conceptarea sub  acest nume .

În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu, testimonială în cadrul căreia s-au audiat martorii S M, S C şi N şi expertiza tehnică specialitatea topografie, raportul fiind întocmit de d-nul expert D G .

Din probatoriul administrat instanţa reţine următoarele:

Autorul reclamantei a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1962 cu suprafaţa de 0,5 ha teren , livezi, în pct. ,,D G”  (fil. 163).

A formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 04.03.1991 pentru întreaga suprafaţa de teren  menţionata în registrul agricol  ce a fost preluată de C.A.P., inclusiv pentru terenul în litigiu (fila. 162).

A fost validat autorul reclamantei prin Hotărârea nr. 65/1991 cu întreaga suprafaţa de 4,9 ha teren menţionată în cerere conform anexei 2 poz 38 (fila 164-165).

În anul 1992 s-a emis adeverinţa de rol (fila 8) prin care s-a confirmat situaţia din registrul agricol.

La data de 09.09.1997 autorul reclamantei a fost pus în posesie pe suprafaţa de 5000 mp în pct. ,,D G” prin procesul verbal de punere în posesie nr. 64, teren învecinat cu P F, autorul pârâţilor, V V, moştenitor N S, şi drumul comunal.

La data de 14.12.2004 s-a dezbătut succesiunea după autorul D B P, reclamantei revenindu-i în lot suprafaţa de 5200 mp situată în punctul în litigiu.

Terenul ce a aparţinut autorului reclamantei este identificat în schiţa la raportul de expertiza (fila 154) cu contur roşu şi are suprafaţa de 5000 mp.

Pe acest teren au fost plantaţi pomi fructiferi aşa cum rezulta din depoziţia martorului N pe perioada C.A.P.-ului. Aceeaşi destinaţie a avut-o şi terenul învecinat cu terenul lui D P aparţinând moştenitorului lui N S conform aceleaşi declaraţii.

 Pe perioada C.A.P.-ului, aşa cum rezulta din depoziţiile martorilor Sa M şi N, partea din faţa a terenului reclamantei a fost folosita de autorii pârâţilor.

Autorul pârâţilor, P F, a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1959-1962 cu suprafaţa de 0,5 ha teren arabil, în pct. ,,D G”  (fil. 46).

Suprafaţa de 0,10 ha teren pădure din totalul de 0,60 ha nu se regăseşte în punctul în litigiu conform raportului de expertiză.

A formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în anul 1991 pentru întreaga suprafaţa de teren  menţionata în registrul agricol  ce a fost preluată de C.A.P., inclusiv pentru terenul în litigiu.

A fost validat autorul pârâţilor prin Hotărârea nr. 65/1991 cu întreaga suprafaţa de 0,6 ha teren menţionată în cerere conform anexei 2 poz 37-0,5 ha şi conform tabelului nominal poziţia 364– 1000 mp  (filele 41-45).

În anul 2006 s-a emis adeverinţa în temeiul Lg. nr. 1/2000 prin care s-a confirmat situaţia validării autorului reclamantei cu suprafaţa de 0,5 ha + 0,1 ha teren (fila 40).

La data de 15.06.2006 autorul pârâţilor a fost pus în posesie pe suprafaţa de 6000 mp în pct. ,,D G” prin procesul verbal de punere în posesie nr.2224 învecinat cu Drum Comunal, Dumitru, S I şi G F.

S-a întocmit schiţa anexă depusă la fila 155 din dosar.

La data de 04.05.2007 s-a dezbătut succesiunea după autorul P F, s-a constatat că PV este singura moştenitoare iar masa succesorală se compune din terenul anterior descris. 

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3313/2007 P V, chemata în garanţie, a vândut paraţilor suprafaţa de 6000 mp cu preţul de 11500 euro, aceştia intabulându-şi dreptul de proprietate.

Schiţa terenului cumpărat se regăseşte la fila 52 din dosar.

Terenul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare este identificat în schiţa anexa la raportul de expertiza - fila 154- cu contur verde.

La data efectuării punerilor în posesie terenul autorului reclamanţilor avea la strada o deschidere de 14 metri iar terenul autoarei pârâţilor o deschidere de 10 metri liniari.

Punerea în posesie a autorului reclamantei s-a realizat din partea stânga, moştenitori N, spre terenul pârâţilor iar punerea în posesie a pârâţilor s-a realizat din partea dreaptă spre terenul reclamantei fără a se efectua măsurători concrete, situaţie ce a condus la suprapunerea terenurilor din cele doua procese verbale de punere în posesie pe suprafaţa de 2185 mp materializată în schiţa de la fila 154 prin contur galben.

În registrul agricol al autorului reclamantei  se regăseşte întreaga suprafaţa de 5000 mp teren materializata cu contur roşu, în registrul agricola al autorului paraţilor se regăseşte suprafaţa de 5000 mp materializata în schiţa prin punctele 2.3.4.8.9.11.28.17.16.20.14.10.2.3.

La data efectuării punerii în posesie a autorului pârâţilor terenul nu se mai afla integral la dispoziţia comisiei întrucât se efectuase punerea în posesie a autorului reclamantei.

Conform depoziţiei martorului N terenul autorului reclamantei avea categoria de folosinţa livezi iar terenul autorului pârâţilor avea categoria arabil.

Au fost separate terenurile prin gard pe perioada C.A.P.-ului în partea din faţa, gard ce s-a deteriorat.

Din aceeaşi depoziţie rezulta ca după preluarea terenurilor de către C.A.P. autorul pârâţilor a stăpânit şi terenul autorului reclamantei în partea din faţa ca lot ajutător, acesta închizând şi terenul ce a aparţinut lui D pe perioada C.A.P.-ului, gard retras după revoluţie şi deteriorat complet ulterior astfel încât cele doua terenuri nu mai erau delimitate prin semne de hotar. Martorul a precizat că pârâţii au închis terenul cu gard.

Martorul S C se învecinează cu terenul pârâţilor pe latura opusă celei pe care se învecinează cu terenul reclamantei. Pârâţii au construit gard între cele doua proprietăţi. Între părţi nu au existat discuţii până la construirea gardului. În perioada construirii gardului reclamanta nu a cerut pârâţilor să sisteze lucrarea. Terenurile părţilor erau separate prin urme lăsate prin lucrarea terenurilor. Terenul pârâţilor s-a măsurat de la terenul său spre terenul reclamantei. Martorul a precizat că nu a constatat în mod direct prezenţa membrilor comisiei în vederea efectuării măsurătorilor. Din aceeaşi depoziţie rezulta faptul că părinţii martorului au primit de la C.A.P.  teren în acel punct, teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate, respectiv 2400 mp teren.

Martora S M a precizat faptul că în partea din faţă terenurile părţilor erau separate prin resturi de la un gard, aspect constatat după revoluţie, autoarea pârâţilor folosind şi terenul autorului reclamantei.

Niciunul din martori nu a putut preciza cu exactitate dacă prin construirea gardului s-a ocupat sau nu din terenul reclamantei de către pârâţi.

Conform răspunsului  reclamantei la interogatoriu, la momentul cumpărării terenului de către pârâţi, cele doua terenuri erau separate în partea faţa prin gard vechi, aspect confirmat şi de chemata în garanţie.

În perioada 2008-2009 pârâţii au construit un gard între cele doua proprietăţi.

Din nicio proba nu rezultă faptul că pe perioada edificării gardului  cu excepţia ultimilor 4 m liniari , reclamanta a adus la cunoştinţa pârâţilor viciile titlului lor.

Pârâţii au construit gardul conform contractului de vânzare-cumpărare şi documentaţiei cadastrale anexă.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la doar, răspunsurile la  interogatoriu,  depoziţiile martorilor S M, S C şi N şi concluziile raportului de expertiza tehnică întocmit de d-nul expert D G .

Constată că ajutorul public judiciar conform disp art.6 literele b, d din OUG nr. 51/2008 poate consta în  scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită sau  în  plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar.

Constată că potrivit disp. art.8 al. 1, 2, 3 din OUG nr. 51/2008 beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporţie de 50%. Ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România.

În raport de înscrisurile depuse la dosar de reclamant din care rezultă cuantumul veniturilor lunare realizate, 398 lei, constată întemeiată cererea de ajutor public judiciar constând în scutirea de la plata taxei de timbru în cuantum de 299 lei şi a sumei de 300 lei reprezentând onorariu expert  topo  D I , onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiţiei alocate de stat, urmând a o admite.

Potrivit dispoziţiilor art. 480 C.civ. acţiunea în revendicare este acea acţiune reala prin care proprietarul care  a pierdut  posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar.

În cadrul acţiunii în revendicare reclamantul are obligaţia să dovedească dreptul său de proprietate asupra bunului revendicat şi, în cauză faptul ocupării terenului de către pârât.

De menţionat faptul că pârâţii ocupă din terenul revendicat de reclamantă, 3000 mp, doar suprafaţa de 2185 mp.

Prin probele administrate reclamanta a dovedit faptul că pârâţii ocupă suprafaţa  de  2185  mp teren ce formează obiectul acţiunii în revendicare din totalul de 5000 mp teren.

De asemenea, reclamanta a dovedit dreptul său de proprietate asupra terenului  prin proces-verbal de punere în posesie, schiţa anexă, Hotărâre  de validare fundamentate pe registrul agricol al autorului din anul 1962.

Din probele administrate rezulta cu certitudine faptul că terenul în suprafaţa de 5000 mp din punctul în litigiu a fost atribuit în lotul reclamantei în urma dezbaterii succesiunii autorului Dumitru, teren cultivat cu pomi fructiferi pe perioada C.A.P.-ului.

Însă, pe suprafaţa de 2185 mp teren s-a reconstituit drept de proprietate şi autorului pârâţilor.

Deci, ambele părţi deţin titluri de proprietate pe terenul în suprafaţa de 2185 mp în punctul în litigiu  fundamentate pe acte de reconstituire a dreptului de proprietate emise în baza Lg. nr. 18/1991.

În aceasta situaţie se impune compararea titlurilor de proprietate.

În cauză terenul în suprafaţa de 2185 mp revendicat de reclamantă a aparţinut anterior cooperativizării autorului său, a fost înscris în registrul agricol al acestuia la data preluării de CAP, la data formulării cererii de reconstituire, 1991, terenul era liber nefiind reconstituit dreptul de proprietate altor persoane, a fost validat D cu întreaga suprafaţa deţinută în punctul în litigiu prin Hotărârea nr. 65/1991 însă, s-a întocmit proces verbal de punere în posesie în anul 1996 iar titlul de proprietate s-a emis în anul 1997.

Faptul că terenul a aparţinut lui D rezultă din depoziţiile martorilor coroborate cu concluziile raportului de expertiza şi adeverinţa emisă de Comisia Locală de Fond Funciar, probe ce au fost analizate pe larg în cadrul situaţiei de fapt expusă anterior.

Autorul pârâţilor, P, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6000 mp în 1991 şi a fost validat în acelaşi an, prin aceeaşi hotărâre.

I s-a reconstituit drept de proprietate pentru întreaga suprafaţa de teren, 6000 mp, în pct. ,,D G”, deşi autorul a deţinut în acest punct doar suprafaţa de 5000 mp şi s-a întocmit proces verbal de punere în posesie în anul 2006.

Actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise autorilor părţilor s-au suprapus pe suprafaţa de 2185  mp teren.

 Suprapunerea actelor de reconstituire pentru suprafaţa de 1000 mp este rezultatul faptului că autorul pârâţilor nu a deţinut în punctul în litigiu decât suprafaţa de 5000 mp iar nu de 6000 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Comparând drepturile autorilor de la care provin titlurile invocate de parţi în dovedirea dreptului de proprietate în raport de considerentele expuse, instanţa apreciază că dreptul de proprietate al autorului reclamantei este preferabil.

În situaţia în care ambele părţi deţin titluri de proprietate emise în baza legilor funciar pentru aceeaşi suprafaţa de teren , iar niciuna dintre părţi nu a cerut nulitatea titlului de proprietate aparţinând celeilalte părţi  atunci instanţa va realiza o comparare a titlurilor de proprietate, urmând a da câştig de cauza părţii care are un drept preferabil determinat pe baza criteriilor de reconstituire a dreptului de proprietate  prevăzut de Lg. nr. 18/1991, astfel încât titlul de proprietate, privit ca act administrativ care, prin conţinut, nu este conform legii fondului funciar este socotit ineficient.

Prin urmare va avea câştig de cauza în revendicare partea al cărui titlu de proprietate concordă legii, adică este eficient.

Potrivit dispoziţiilor Lg. nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se poate face pe baza actelor primare depuse de părţi dar şi pe baza înscrierilor din registrul agricol.

Astfel, pentru suprafaţa de 1000 mp autorul pârâţilor nu a prezentat act primar de proprietate şi nu a figurat înscris cu acest teren în registrul agricol anterior cooperativizării, în punctul în litigiu.

Autorul reclamantei a figurat înscris în registrul agricol cu suprafaţa de 5000 mp anterior cooperativizării în punctul în litigiu.

Comparând dreptul de proprietate al autorilor părţilor strict pentru suprafaţa  de 1000 mp instanţa reţine că este preferabil dreptul autorului reclamantei, autor ce a figurat cu acest teren înscris în registrul agricol.

Mai mult decât atât, punerea în posesie a autorului pârâţilor s-a realizat pe un teren cu o deschidere la strada de 10 metri ce corespunde terenului identificat în raportul de expertiză prin punctele : 2.3.28.17.2. iar nu pe o deschidere de 16 m cât ocupă în prezent pârâţii.

Mergând mai departe instanţa reţine că  la data emiterii procesului verbal de punere în posesie autorului pârâţilor, 2006, terenul în suprafaţa de 2185 mp nu se mai afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar A întrucât în anul 1997 a fost pus în posesie autorul reclamantei pe acest teren conform procesului verbal depus la fila 9.

Procesul verbal de punere în posesie are drept efect intrarea în mod efectiv în patrimoniul persoanei căreia i s-a recunoscut îndreptăţirea, a însuşi terenului în individualitatea sa şi, pe cale de consecinţa, ieşirea de sub sfera de dispoziţie a comisiei locale.

Comisia Locală nu mai era îndreptăţită să facă acte de atribuire asupra unui teren ce nu se mai afla la dispoziţia sa, punerea în posesie a autorului pârâţilor ulterior punerii în posesie a autorului reclamantei săvârşindu-se  cu încălcarea legii , cauzând prejudicii reclamantei.

Comisia Locală de Fond Funciar avea obligaţia să efectueze măsurători în teren şi să efectueze puneri în posesie doar pe terenurile ce se mai aflau la dispoziţia sa.

În raport de aceste aspecte, instanţa apreciază că procesul verbal de punere în posesie.  invocat de reclamantă ca titlu în dovedirea dreptului de proprietate este eficient şi mai bine caracterizat faţa de procesul verbal de punere în posesie invocat de pârâţi emis autorului lor.

Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 480 C.civ. instanţa va admite în parte cererea având ca obiect revendicare şi va obliga pe pârâţi  să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantei suprafaţa de 2185 mp. teren situată în comuna A, sat M, judeţul Argeş, punctul D G, ce se învecinează la N cu N I, la E cu vâlcea, la S cu P F, la V cu drumul comunal, teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnul expert D I prin  punctele 3.4.27.18.19.21.13.12.7.5.1.3 - fila 154, schiţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Gardul actual edificat de pârâţi nu este situat pe lina de hotar

Faţă de aceasta situaţie, în baza dispoziţiilor art. 584 C.civ. instanţa va stabili linia de hotar pe aliniamentul dat de punctele 3.4.27.18 în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnul expert D I-fila 154.

Conform dispoziţiilor art.  494 c.civ. dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri şi lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului.

Potrivit art.  486 C.civ. posesorul este de bună-credinţă când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute.

Conform art 487 C.civ. el încetează de a fi cu bună-credinţă din momentul când aceste viciuri îi sunt cunoscute.

În cauză, prin construirea gardului pârâţii au îngrădit terenul menţionat în titlul lor de proprietate, respectiv în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu chemata în garanţie.

Din nicio probă nu rezulta faptul că la momentul construirii gardului  pârâţii au cunoscut viciile titlului lor.

Gardul a fost edificat în baza autorizaţiei de construire fundamentată pe contractul de vânzare-cumpărare.

Faţă de aceasta situaţie instanţa apreciază că au fost constructori de buna credinţa drept pentru care va respinge cererea prin care se solicită obligarea pârâţilor la desfiinţarea gardului şi respectiv cererea având ca obiect autorizarea reclamantei să demoleze gardul.

Întrucât în prezent nu se efectuează nicio lucrare pe terenul revendicat de reclamantă instanţa va respinge  cerere prin care se solicită sistarea oricăror lucrări executate de pârâţi.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată şi va obliga pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 891,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu expert şi taxă de timbru.

De asemenea, instanţa va obliga pe pârâţi să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând diferenţă onorariu expert  topo  D I şi suma de 299 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru, sume pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.

Se va avea în vedere faptul că la dosar nu s-a depus dovada achitării onorariului de avocat, faptul că raportul de expertiza specialitatea construcţii  nu a fost util soluţionării cauzei în raport de soluţia pronunţată, faptul  că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar atât pentru taxa de timbru cât şi pe onorariu avocat parţial.

În acelaşi timp instanţa va obliga pe reclamantă să plătească pârâţilor suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat având în vedere faptul că acţiunea sa a fost admisă în parte precum şi complexitatea cererilor admise raportat la complexitatea cererilor respinse.

Conform dispoziţiilor art. 60 C.pr.civ. partea poate să cheme în garanţei o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.

Obligaţia de garanţie există dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicţiunii să fie anterioară vânzării şi cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.

Având în vedere situaţia de fapt anterior expusă, instanţa reţine că sunt îndeplinite aceste condiţii.

Chematul în garanţie este obligat să despăgubească pe cumpărătorul evins inclusiv cu contravaloarea cheltuielilor de judecată efectuate în procesul din care a rezultat evicţiunea.

Prin admiterea acţiunii în revendicare pârâţii au fost evinşi.

În aceste condiţii chemata în garanţie are obligaţia să despăgubească pe pârâţi cu contravaloarea terenului pe care aceştia sunt obligaţi să-l lase în deplină proprietate reclamantei raportat la valoarea din contract.

Astfel, valoarea unui metru pătrat , conform contractului este d e1,91 euro iar valoarea celor 2185 mp este de 4173,35 euro , respectiv 17945,40 lei la cursul actual al euro.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. raportat la art. 60 C.pr.civ. instanţa va obliga pe chemata în garanţie P V să plătească pârâţilor I M  şi I V suma de 4181 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli la plata cărora vor fi obligaţi să le plătească reclamantei şi statului (1490,3 lei), taxa de timbru aferentă cererii de chemare în garanţie 1190,71 lei şi diferenţa onorariu avocat 1500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite de ajutor public judiciar formulată de reclamanta D P. G constând în plată diferenţă onorariu expert şi diferenţă taxă de timbru.

Acordă ajutor public judiciar reclamantei D P. G pentru suma de 300 lei reprezentând onorariu expert  topo  D I , onorariu ce se va achita din fondurile Ministerului Justiţiei alocate de stat, sens în care se va emite adresă Tribunalului Argeş – Biroul Local de Expertize şi compartimentului contabilitate şi pentru suma de 299 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru.

Se atrage atenţia reclamantei  asupra disp. art. 14 al.2 din OUG 51/2008

Admite în parte cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta D G, domiciliata în mun. Piteşti, str. F G, bl. , sc. , ap. , jud. Argeş în contradictoriu cu pârâţii I M şi I V, ambii domiciliaţi în mun. Piteşti, str. I M, bl., sc., ap., jud. Argeş, chemat în garanţie fiind P V domiciliată în com. M, B, jud. Argeş.

Obligă pe pârâţi să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantei suprafaţa de 2185 mp. teren situată în comuna A, sat M, judeţul Argeş, punctul D G, ce se învecinează la N cu N I, la E cu vâlcea, la S cu P F, la V cu drumul comunal, teren identificat în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnul expert D I prin  punctele 3.4.27.18.19.21.13.12.7.5.1.3 - fila 154, schiţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Stabileşte linia de hotar pe aliniamentul dat de punctele 3.4.27.18 în schiţa anexă la raportul de expertiză întocmit de domnul expert D I-fila 154.

Respinge capetele de cerere având ca obiect demolare construcţie ( gard), autorizare demolare  şi sistare lucrări.

Obligă pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 891,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu expert şi taxă de timbru.

Obligă pe pârâţi să plătească în favoarea statului suma de 300 lei reprezentând diferenţă onorariu expert  topo  D I şi suma de 299 lei reprezentând diferenţă taxă de timbru, sume pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.

Admite în parte cererea de acordare  a cheltuielilor de judecată formulată de pârâţi.

Obligă pe reclamantă să plătească pârâţilor cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 lei onorariu avocat.

Admite în parte cererea de chemare în garanţie.

Obligă pe chemata în garanţie P V să plătească pârâţilor I M  şi I V suma de 17945,40 lei reprezentând contravaloarea a 2185 mp teren .

Obligă pe chemata în garanţie P V să plătească pârâţilor I M  şi I V suma de 4181 lei reprezentând cheltuieli de judecată

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Februarie 2012

Preşedinte,

E F

Grefier,

I C

Red. EF

Tehn. L.B. 16 Februarie 2012

6 ex

Domenii speta

Spete similare