Vatamare corporala .Contradictii si neclaritati intre considerentele si dispozitivul sentintei penale sub aspectul laturii penale si civile . Casarea cu trimitere spre rejudecare

Decizie 168 din 10.05.2010


Constată că  Judecătoria Mediaş a condamnat pe inculpatul D I,  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.p., la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pe inculpatul B A Ş,  la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.p.

Prin aceeaşi sentinţă s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.p. pe durata şi în condiţiile art. 71 C.p.

În baza art. 81 C.p., art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor principale şi accesorii aplicate celor doi inculpaţi pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, conform art. 82 C.p.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra prev. art. 83 C.p., iar în baza art. 14, 346 C.p.p., inculpaţii au fost obligaţi la plata a câte 1.000 lei fiecare, către partea vătămată Roşca Lucian cu titlu de daune materiale şi morale.

În baza art. 313 din Lg. nr. 95/2006 inculpaţii au fost obligaţi la plata a câte 315,5 lei fiecare, către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, reprezentând cheltuielile de spitalizare a părţii vătămate, sume ce vor fi actualizate potrivit ratei inflaţiei de la data faptei, până la achitarea efectivă şi la plata a câte 25 lei fiecare către Spitalul Municipal Mediaş reprezentând cheltuielile de examinare medicală a părţii vătămate, sume ce vor fi actualizate potrivit ratei inflaţiei de la data faptei, până la achitarea efectivă.

.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a reţinut că în data de 27.07.2008, în jurul orei 12,30 R L împreună cu martorii  H I D  , D A  si R G D se aflau pe terasa barului Ela din Mediaş şi consumau băuturi  la o masă.

La scurt timp, partea vătămata s-a deplasat la o alimentară din apropiere pentru a-şi cumpăra ceva de mâncare. În bar şi-a făcut apariţia  şi inculpatul  D I, care s-a aşezat pe locul unde stătuse iniţial partea vătămată.

După câteva minute, inculpatul s-a ridicat şi s-a deplasat  spre bar. Întorcându-se de la alimentară, partea vătămată s-a aşezat pe locul ocupat anterior.

La întoarcerea inculpatului, între acesta şi partea vătămată s-a iscat un conflict în legătură cu locul de la masă, în cadrul căruia partea vătămată a adresat inculpatului cuvinte jignitoare. D I l-a împins pe R L cu scaunul, acesta a căzut  la pământ, iar inculpatul l-a lovit cu picioarele în zona coastelor. Partea vătămată  s-a ridicat şi la rândul său a încercat să lovească pe inculpat. Conflictul a avut în totalitatea sa mai multe etape, descrise de martorii audiaţi în moduri relativ diferite, lucru de înteles, având în vedere imposibilitatea reţinerii tuturor amănuntelor în contextul unui asemenea eveniment. Cert este că părţile s-au certat dintr-un motiv de neînteles, mai ales ca sunt rude prin alianţă.  Partea vătămata a avut o atitudine agresivă, a înjurat, a lovit pe inculpat, însă cel care a pornit conflictul de natură fizică a fost acesta din urmă.

Imediat dupa conflict a apărut la faţa locului BA, care, asistând la o convorbire telefonică între martorul H I D si D C( fiul lui D I), a crezut că partea vătămată a lovit pe tatăl său, BS, aflat într-adevar la faţa locului. Fiind în stare de nervozitate, B A S a lovit pe R L cu pumnul în figură, acesta căzând la pământ.

Iniţial, agresiunile celor 2 inculpaţi au provocat părţii vătămate leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri vindecabile, conform certificatului  medico-legal

Ulterior, fiind reexaminat s-a constatat că partea vătămată are o ruptură de menisc ce s-a impus a fi operată, fapt ce s-a şi întamplat. Raportul medico-legal efectuat în faza de urmărire  a concluzionat că între  loviturile inculpaţilor şi leziunile genunchiului a existat legatură de cauzalitate,  majorând numărul de zile de îngrijiri medicale la 22 – 24.

Expertiza efectuată în instanţă  a validat concluziile raportului, cu precizarea clară că, deşi partea vatamata avea leziuni anterioare la genunchiul piciorului drept, agresiunile inculpaţilor au fost în măsură să-i agraveze starea. Expertiza a arătat ca până la data conflictului, afecţiunea genunchiului nu a evoluat cu vreo complicaţie care să necesite intervenţie chirurgicală deşi, între timp, ar fi putut conduce spre aceasta.

Referitor la legatura de cauzalitate între leziunea genunchiului şi loviturile aplicate instanţa a realizat o serie de precizări suplimentare.

Martorii audiaţi nu au văzut ca vreunul din inculpaţi să lovească  partea vătămată peste genunchi. Insă, fiind vorba despre o articulaţie ce susţine mare parte din greutatea corporală şi  pe fondul afecţiunii anterioare, s-a considerat a fi evident că simplul fapt al căderii şi implicarea în altercaţie au fost în măsură să producă o agravare a stării genunchiului.  Relevante au fost şi  declaraţiile martorilor VCF D , I L care au văzut pe partea vătămată  acuzând dureri la picior imediat după conflict.

Referitor la situaţia de fapt s-a precizat că a doua zi după conflict, R L împreună cu SA s-a deplasat la Stadionul Municipal  pentru a discuta cu B S. S-a întalnit în schimb cu D I pe care l-a lovit cu pumnul în  arcadă, după care părţile au stat de vorbă, lăsând impresia unei posibile împăcări. D I  a  formulat plângere penală împotriva părţii vătămate, după care şi-a retras-o.

In ce priveste precizările martorilor B S , S A  , T A  , potrivit cărora partea vatamata si-a reluat ameninţările după conflict fără a acuza dureri la picior, instanţa nu a contestat veridicitatea declaraţiilor, în acelasi timp însă nu a putut face abstracţie de faptul că existenţa leziunii la o articulaţie ca genunchiul şi a legăturii de cauzalitate cu faptele inculpaţilor nu presupune neaparat o durere insuportabilă sau imposibilitatea de deplasare.

In drept, s-a arătat că faptele inculpaţilor de a aplica  lovituri părtii vătămate R L  în data de 27.07.2008, cauzându-i leziuni  corporale ce au necesitat pentru vindecare  22-24 zile de îngrijiri medicale întruneste elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală  prev. şi ped. de art. 181 alin.1 Cod penal.

Prin urmare, instanţa a condamnat  inculpaţii la pedeapsa închisorii al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere lipsa antecedentelor penale şi conjunctura comiterii faptelor. Pentru D I instanta a reţinut şi atitudinea oarecum agresivă a părtii vătămate, iar în ce priveşte pe B  A S s-a avut în vedere eroarea în care s-a aflat acesta, crezând că tatăl său a fost bătut de partea vătămată.

S-a aplicat inculpaţilor pedepasa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza a II-a şi b C.penal (dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat), pe durata şi în condiţiile art. 71 C.penal.

Din aceleaşi considerente reţinute la individualizarera pedepsei, instanta a apreciat că scopul acesteia poate fi atins si fără executarea efectivă, astfel  că în baza art.81 Cod penal  a dispus suspendarea condiţionată pe durata unui termen de încercare, aşa cum prevede art.82 Cod penal.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art.83 Cod penal şi anume dacă în interiorul termenului  de încercare vor comite o nouă infracţiune, se va revoca suspendarea conditionată.

In ce priveste latura civilă a cauzei, partea vătămată a solicitat obligarea inculpaţilor la plata urmatoarelor sume:

-  2500 lei cheltuieli medicale efectuate pentru control medical, deplasă ri la

 Târgu Mures şi medicamente

-  7500 lei daune morale

-  10.000 lei beneficial nerealizat, respectiv salariul nerealizat de la data săvarsirii

faptei şi până în prezent , ca urmare  a leziunilor suferite.

Referitor la daunele materiale cuantumul  solicitat s-a apreciat a fi exagerat faţă de cheltuiala efectivă. La dosar nu a fost depusă nici o dovadă privind suportarea unor cheltuieli de către partea vatamata. Singurele acte depuse au fost un bilet de trimitere şi o foaie de consultaţie . Referitor la operaţia genunchiului, a cheltuielilor de internare  acestea au fost suportate de Spitalul Clinic Judetean Targu Mures si Spitalul Municipal Medias. Este adevărat că, potrivit uzanţelor, internarea şi operaţia presupun o cheltuială suplimentară, motiv pentru care instanta a acordat daune materiale în sumă totală de 1000 lei, apreciată ca rezonabilă în speţă. Această sumă a rămas în sarcina  inculpaţilor în proporţii egale, fără a exista solidaritate, deoarece fapta de vatamare  nu a fost comisă împreună de aceştia.

În ceea ce priveşte beneficial nerealizat, partea vătămată nu a demonstrat  că desfăşoară o activitate autorizată oficială şi în urma căreia plateşte impozit pentru profitul obţinut. Martorii audiaţi au arătat într-adevăr că R L a efectuat lucrări chiar la barul în care a avut loc conflictul, însă nu a depus  nici o dovadă asupra sumelor încasate, sau  natura muncii prestate. 

Privitor la daunele morale, s-a reţinut că fapta inculpaţilor, caracterul public al acesteia, consecintele  produse, au fost în măsură să producă părţii vătămate un prejudiciu de natură psihică ce se impune a fi recuperat prin echivalent bănesc, însă  nu în cuantumul solicitat, disproporţionat de mare faţă de  valoarea efectivă a pagubei. Instanţa a avut in vedere si atitudinea partii vatamate  care s-a complacut intr-un conflict pornit pentru un motiv pueril, a injurat pe inculpatul D I si l-a lovit in mai multe etape ale conflictului. De asemenea a considerat oportun sa se razbune intr-un  stil personal, lovind pe acelasi inculpat, a doua zi, cu pumnul in figura.  In sfarsit, nu a putut fi ignorata incercarea  de a influenta pe martorul I L  oferindu-i suma de 500 lei pentru a-l determina sa prezinte situatia de fapt intr-un anumit fel. Toate aceste aspecte au determint instanţa să privească rezervat  suferinţa psihică  a părţii vătămate, reducând astfel daunele morale care, în mod normal, raportat la consecinţele concrete ale agresiunii ar fi fost mai mari.

Referitor la acţiunea civilă a  Spitalului Clinic Judetean Targu-Mures, instanţa a admis-o in totalitate, instituţia medicală făcând dovada cu documente asupra cheltuielilor cu internarea şi operaţia părţii vătămate

De asemenea, a fost admisă actiunea civilă a Spitalului Municipal Mediaş privind cheltuielile de examinare medicală a părţii vătămate în cuantum de 50 lei.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate, inculpaţii D I şi B A Ş au declarat  în termenul legal, apeluri. Căile de atac promovate nu au fost motivate în scris, însă la susţinerea orală, inculpatul D I a solicitat să se reţină în favoarea sa circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b C.p., art. 76 C.p., precum şi să se acorde daune proporţional cu gradul de culpă a părţii vătămate.

Inculpatul B A S a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.p.p., întrucât fapta de vătămare corporală nu a  comis-o .

La termenul de judecată din 10 mai 2010, Tribunalul a calificat calea de atac exercitată ca fiind recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a C.p.p., art. 3851 alin. 1 lit. d1 C.p.p.

Examinând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, Tribunalul  a apreciat că recursurile declarate sunt fondate însă pentru considerentele urmatoare:

Verificând hotărârea atacată, tribunalul a constatat existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul sentinţei pronunţate.

Astfel, în considerentele hotărârii pe care a dat-o instanţa de fond a menţionat că va acorda daune materiale în sumă totală de 1.000 lei, cu toate că în dispozitiv, suma de 1.000 lei la care a fost obligat inculpatul s-a precizat că ar reprezenta atât daune materiale cât şi daune morale.

Aşa fiind, s-a constatat  că sentinţa este imprecisă şi neclară cu privire la natura şi cuantumul daunelor pe care judecătorul fondului le-a acordat. De altfel întreaga motivare a sentinţei nu a fost suficient de clară, având în vedere că deşi sub aspectul laturii penale  instanţa de fond nu a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării, sub aspectul laturii civile au fost reduse daunele morale acordate, ca urmare a atitudinii părţii vătămate şi prin urmare din hotărâre nu a  rezultat  tranşant dacă s-a reţinut sau nu provocarea .

Faţă de toate aceste contradicţii şi neclarităţi, constatându-se ivit cazul de casare reglementat de art. 3859 pct. 9 C.p.p., văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., tribunalul a admis recursurile declarate de inculpaţii D I şi B A Ş, a casat  în parte sentinţa penală  a Judecătoriei Mediaş sub aspectul laturii civile şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Cu ocazia rejudecării s-a dispus  analizarea  şi a  motivelor de recurs invocate în cauză, în limitele sus relevate.