Investire cu formula executorie a unui billet la ordin.Recurs inadmisibil

Investire cu formula executorie a unui billet la ordin.Recurs inadmisibil

Potrivit art.3733 alin.11 Cod procedura civila încheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotarârii judecatoresti sau a altui înscris în cazurile prevazute de lege nu este supusa nici unei cai de atac.

Este adevarat ca  potrivit art.61 alin.4 din Legea cambiei si biletului la ordin nr.58/1934 (astfel cum a fost modificata si completata prin O.G. nr.11/1993) aplicabil conform art.106 si biletului la ordin, încheierea  de investire nu este supusa apelului, însa trebuie avut în vedere ca în perioada 1948 – 1993 apelul a disparut din sistemul cailor de atac reglementat de legislatia româneasca, fiind reintrodus abia prin Legea nr.59/1993.

Revigorarea dispozitiilor  referitoare la imposibilitatea atacarii cu apel a încheierii de investire, realizata prin O.G. nr.11/1993, trebuie înteleasa în lumina reglementarilor de ansamblu ale cailor de atac, cuprinse în Codul de procedura  civila.

Astfel, desi ar reiesi potrivit art.299 alin.1 din Codul de procedura civila ca hotarârile date fara  drept de apel sunt supuse recursului, aceasta  dispozitie legala priveste regimul general al recursului, iar nu regimul juridic derogator instituit de legiuitor în anumite situatii, în speta fiind  vorba despre o procedura din faza procesuala a  executarii silite, pentru care legiuitorul a înteles în mod expres sa suprime  orice cale de atac.

 (Tribunalul Arad ,sectia civila, decizia civila  nr. 1211 R /06  octombrie 2011,dosar nr. 11712/55/2011)

Prin încheierea  civila nr.7698 din 21.07.2011, pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.11712/55/2011 a fost admisa cererea formulata de petenta S.C. V. C. SRL si, pe cale de consecinta s-a dispus  investirea cu formula executorie a biletului la ordin RZBR3AE seria 0146152 emis în data de 30.03.2011 de A.M. pentru suma de  112.874 Euro.

Pentru a hotarî astfel prima instanta, examinând  biletul la ordin  a constatat ca acesta a fost emis de A. M. pentru suma de 112.874 Euro în data de 31.03.2011 în  favoarea petentei.

Petenta a depus la  banca respectivul bilet la ordin pentru încasare dar a fost refuzat pentru lipsa disponibil.

Având în vedere neplata la scadenta a sumei înscrisa în biletul la ordin, instanta va admite cererea de investire cu formula executorie a acestuia în baza art. 106 raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A.M. solicitând admiterea recursului, si modificarea hotarârii instantei de fond în sensul respingerii cererii de investire cu formula executorie.

În motivarea recursului, petenta a aratat faptul ca  instanta de fond în mod eronat a admis cererea de investire cu formula executorie a biletului la ordin, întrucât suma prevazuta în acesta reprezinta  o garantie si nu o obligatie de a efectua o plata  la un anumit termen. Conform clauzelor contractuale creanta petentei  intimate nu este exigibila (aceasta fiind exigibila la 60 zile de la terminarea lucrarilor), iar biletul la ordin reprezinta un accesoriu obligatiei principale, aceea de a efectua plata, emis pentru a garanta cazul de neefectuare a platii, situatie în care acesta nu poate fi onorat, câta vreme serviciile nu au fost finalizate si banii de la APIA nu au intrat în contul societatii recurente.

Recursul petentei a fost apreciat ca  inadmisibil  respins  ca atare de catre tribunal, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art.3733 alin.11 Cod procedura civila încheierea prin care presedintele instantei admite cererea de investire cu formula executorie a hotarârii judecatoresti sau a altui înscris în cazurile prevazute de lege nu este supusa nici unei cai de atac.

Este adevarat ca  potrivit art.61 alin.4 din Legea cambiei si biletului la ordin nr.58/1934 (astfel cum a fost modificata si completata prin O.G. nr.11/1993) aplicabil conform art.106 si biletului la ordin, încheierea  de investire nu este supusa apelului, însa trebuie avut în vedere ca în perioada 1948 – 1993 apelul a disparut din sistemul cailor de atac reglementat de legislatia româneasca, fiind reintrodus abia prin Legea nr.59/1993.

Revigorarea dispozitiilor  referitoare la imposibilitatea atacarii cu apel a încheierii de investire, realizata prin O.G. nr.11/1993, trebuie înteleasa în lumina reglementarilor de ansamblu ale cailor de atac, cuprinse în Codul de procedura  civila.

Astfel, desi ar reiesi potrivit art.299 alin.1 din Codul de procedura civila ca hotarârile date fara  drept de apel sunt supuse recursului, aceasta  dispozitie legala priveste regimul general al recursului, iar nu regimul juridic derogator instituit de legiuitor în anumite situatii, în speta fiind  vorba despre o procedura din faza procesuala a  executarii silite, pentru care legiuitorul a înteles în mod expres sa suprime  orice cale de atac.

În mod evident, admiterea existentei în materie a unei cai de atac la dispozitia debitorului intra în contradictie cu celeritatea reclamata de executarea silita, cu atât mai mult  cu cât legiuitorul  a oferit un remediu procesual pentru situatia nelegalitatii investirii cu formula  executorie, dispunând la art.399 alin.21 Cod proc.civila ca  pe calea contestatiei la executare se poate solicita anularea  încheierii  prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara  îndeplinirea  conditiilor legale.

În fine, chiar admitând ca dreptul  cambial are un caracter derogatoriu si special fata de dreptul comun, ramâne de observat ca potrivit chiar regulilor  sale exclusiviste, investirea cu formula executorie a biletului la ordin, nefiind supusa caii de atac a apelului, ramâne faptic fara o alta cale de atac.

Domenii speta

Spete similare