Cheltuieli de judecată

Cheltuieli de judecata in cadrul contestatiei la executare.Culpa procesuala.Plata benevola a pretentiilor facuta de urmarit  anterior declansarii executarii sale silite.Consecinte.

Conform art.274 alin.1 Cod proc.civ. „partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”. Lasând la o parte caracterul usor arhaic al textului de lege, se observa ca acesta are un continut destul de larg, oferind judecatorului posibilitatea sa discearna, de la caz la caz, care dintre partile procesului poate fi considerata câstigatoare a procesului si care dintre ele se afla în culpa procesuala pentru a putea fi obligata la cheltuieli de judecata catre partea adversa.

Atunci când instanta nu a respins actiunea reclamantului ca neîntemeiata ori nefondata, solutie ce ar fi atras automat constatarea culpei procesuale a acestuia ci ca  lipsita de obiect, ca urmare a executarii benevole de catre pârâta a obligatiei cuprinsa în raportul juridic dedus judecatii ,este necesar a se  determina conduitei careia dintre parti i se datoreaza, în principal, ivirea acestui proces pe rolul instantei, pentru a se putea emite o concluzie asupra partii cazuta în pretentii în sensul art.274 Cod proc.civ.

 (Tribunalul Arad-sectia civila, dosar nr. 4818/55/2011,decizia civila nr.  27 R/ 18 ianuarie 2012)

Prin sentinta civila nr. 9721/5 mai 2011 pronuntata în dosar nr.4818/55/2011, Judecatoria Arad a luat act de renuntarea contestatorului A. N. la judecata contestatiei fata de intimata BRD Groupe Societe Generale SA, Sucursala Arad; a respins contestatia la executare formulata de contestatorul A.N. în contradictoriu cu intimata SC TBI Leasing IFN SA; a obligat contestatorul sa plateasca intimatei cheltuieli de judecata de 3.600 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de leasing nr. 53927/26.06.2007 si în cadrul dosarului executional nr. 320/2008 al BEJ Cârciumaru Gheorghe, intimata-creditor SC TBI Leasing IFN SA a pornit executarea silita împotriva contestatorului-fidejusor, în vederea realizarii unei creante în suma de 9.896,68 lei reprezentând rate restante si cheltuieli de executare silita, sens în care s-au emis somatia de executare si adrese de înfiintare a popririi. Instanta de fond a mai constatat ca Tribunalul Arad, prin decizia comerciala nr. 193/R/25.06.2009 pronuntata în dosarul nr. 13055/55/2008 al Judecatoriei Arad, a admis contestatia la executare formulata de contestator si a anulat formele de executare silita peste ceea ce depaseste suma de 4.247 lei, reprezentând rate restante, în dosarul executional nr. 320/2008 intimata continuând executarea prin poprirea pensiei contestatorului pentru aceasta din urma suma. Suma de 15.720,77 lei, pretinsa de contestator a fi restituita pe calea întoarcerii executarii silite, a fost poprita în baza titlului executoriu contractul de leasing nr. 53929/26.06.2007, fiind într-adevar retinuta în luna noiembrie 2010 din conturile detinute la intimata BRD Groupe Societe Generale, însa a fost restituita contestatorului la data de 14.02.2011. Ca urmare, instanta, în temeiul art. 246 Cod procedura civila, a luat act de renuntarea la judecata fata de intimata BRD Groupe Societe Generale SA si constatând totodata ca suma respectiva a fost restituita contestatorului la data de 14.02.2011, deci înainte de introducerea prezentei contestatii la executare (22.03.2011), nefacând nici obiectul executarii silite pornite în dosarul executional nr. 320/2008 al BEJ Cârciumaru Gheorghe, a respins contestatia formulata ca fiind lipsita de obiect.

De asemenea, în baza art. 274 Cod procedura civila, a obligat contestatorul cazut în prezentii sa plateasca intimatei suma de 3.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocatial si cheltuieli transport.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs contestatorul Alitei Nicolae, solicitând instantei de control judiciar, în urma admiterii caii de atac, modificarea în parte a hotarârii atacate în sensul de a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecata,  iar in subsidiar, reducerea acestora.

În motivele de recurs, a apreciat ca sentinta atacata este nelegala si netemeinica si facând un scurt istoric al starii de fapt, a considerat ca instanta fondului, fata de recunoasterea dreptului pretins de catre pârâta si fata de pozitia procesuala a reclamantului, ar fi trebuit sa pronunte o solutie de compromis fara acordarea cheltuielilor de judecata pentru niciuna dintre parti.

Criticile recurentului vizeaza obligatia sa la plata cheltuielilor de judecata care, în opinia sa sunt total nejustificate, pe de-o parte, si total neîntemeiate, pe de alta parte, întrucât ambele parti au fost în culpa fata de necunoasterea situatiei reale la data introducerii actiunii.

Invocând disp. art. 274 alin.(3) C.pr.civ., recurentul a considerat ca instanta de fond nu ar fi trebuit sa acorde suma de 3.600 lei solicitata cu titlul de cheltuieli de judecata, aceasta suma nefiind justificata. În opinia recurentului, la aprecierea cuantumului onorariului, instanta fondului trebuia sa aiba în vedere atât valoarea pricinii cât si proportionalitatea onorariului raportat la volumul de munca presupus de pregatirea apararii în cauza, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului. Astfel, s-ar fi impus într-un mod justificat respingerea cheltuielilor de judecata solicitate. Mai mult, aparatorul a reprezentat-o pe intimata parata doar la un singur termen de judecata, pe întreg parcursul procesului depunând la dosarul cauzei doar doua înscrisuri - întâmpinare si note de sedinta, care prin continutul lor nu justifica suma de bani solicitata cu titlul de onorariu.

În drept a invocat 274 alin.(3); art. 304 punctul 9 coroborat cu art. 304 ind. 1 Cod procedura civila.

Prin notele scrise, intimata SC TBI Leasing IFN SA a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În esenta, recursul priveste cheltuielile de judecata, care în opinia intimatei sunt pe deplin justificate, iar hotarârea instantei  este corecta. A apreciat ca acele cheltuieli de deplasare au fost în mod just acordate de catre instanta fondului, fiind un cost suportat efectiv de catre TBI Leasing cu desfasurarea acestui dosar. In ceea ce priveste culpa procesuala, intimata a apreciat ca nu are nicio culpa în faptul ca recurentul a facut o confuzie între doua executari silite si nu a urmarit propriile încasari din contul ce-i apartine. O minima diligenta din partea acestuia ar fi condus la concluzia ca suma pretinsa a fost returnata cu mult înainte de formularea actiunii. Cuantumul onorariului, în opinia intimatei, este proportional cu munca depusa constând în redactarea întâmpinarii, deplasarea în fata Judecatoriei Arad la termenul din 18 mai 2011, analiza documentelor depuse ulterior, redactarea de note scrise.

Intimata BRD Group Societe Generale S.A nu a  formulat aparari scrise si nu a  avut reprezentant în instanta.

Analizând sentinta atacata din prisma criticilor formulate prin motivele de recurs si ale dispozitiilor art.304 si art.3041 Cod proc.civ., tribunalul a apreciat ca recursul este fondat, solutia judecatoriei fiind consecinta unei gresite interpretari si aplicari ale dispozitiilor art.274 Cod proc.civ.

Conform art.274 alin.1 Cod proc.civ. „partea care cade în pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”. Lasând la o parte caracterul usor arhaic al textului de lege, se observa ca acesta are un continut destul de larg, oferind judecatorului posibilitatea sa discearna, de la caz la caz, care dintre partile procesului poate fi considerata câstigatoare a procesului si care dintre ele se afla în culpa procesuala pentru a putea fi obligata la cheltuieli de judecata catre partea adversa.

Se poate constata ca judecatoria nu a respins actiunea reclamantului ca neîntemeiata ori nefondata, solutie ce ar fi atras automat constatarea culpei procesuale a acestuia. Cererea formulata în contradictoriu cu intimata TBI Leasing IFN S.A. a fost respinsa ca lipsita de obiect, ca urmare a executarii benevole de catre pârâta a obligatiei cuprinsa în raportul juridic dedus judecatii. Altfel spus, instanta de fond a constatat existenta dreptului reclamantului în cadrul raportului juridic dedus judecatii, dar în acelasi timp a constatat satisfacerea acestui drept prin executarea benevola a obligatiei corelative.

Problema în cauza este a determina conduitei careia dintre parti i se datoreaza, în principal, ivirea acestui proces pe rolul instantei, pentru a se putea emite o concluzie asupra partii cazuta în pretentii în sensul art.274 Cod proc.civ. Din aceasta perspectiva, este indubitabil ca un caracter determinant pentru nasterea acestui litigiu l-a avut conduita pârâtei-intimata de a solicita si obtine poprirea nelegala a contului reclamantului-recurent, cu consecinta debitarii acestuia. Pe de alta parte, tribunalul constata ca reclamantul-recurent a promovat actiunea în justitie, dupa ce obligatia invocata prin cererea de chemare în judecata a fost executata benevol de debitoarea-pârâta. Cu toate acestea, se observa ca despre îndreptarea nelegalitatii comise reclamantul-recurent nu a fost înstiintat nici de catre pârâta-intimata si nici de catre tertul poprit BRD Group Societe Generale.

În aceste conditii, tribunalul apreciaza ca, în realitate, desi solutia instantei de fond a fost în mod corect una de respingere a pretentiilor reclamantului, aceasta solutie nu s-a datorat caracterului nefondat al acestor pretentii, în cadrul raportului juridic obligational deferit analizei instantei, ci omisiunii pârâtei de a-l înstiinta pe reclamant despre interventia platii benevole. Fara îndoiala ca si reclamantului i se poate identifica o culpa în sensul promovarii actiunii fara o prealabila reverificare anterioara a propriului cont. Aceasta conduita a reclamantului poarta o culpa mult mai redusa decât conduita pârâtei-intimate, deoarece nu se poate cere unei persoane fizice sa îsi verifice zilnic conturile curente în scopul identificarii unor operatiuni de creditare pe care în mod logic nu le astepta sa se realizeze.

În raport de aceste considerente, tribunalul  a apreciat ca partea cazuta în pretentii, în sensul art.274 alin.1 Cod proc.civ, si care poarta culpa principala pentru declansarea acestui proces este pârâta-intimata TBI Leasing IFN S.A., deoarece fapta ilicita a acesteia de a solicita si obtine debitarea contului reclamantului, urmata de neînstiintarea acestuia despre îndreptarea ilegalitatii comise, au generat prezentul litigiu dintre parti.

Având în vedere aceste considerente de fapt si de drept, în temeiul art.312 alin.1 si 3 Cod proc.civ. tribunalul a admis recursul declarat de recurentul A. N. în contradictoriu cu intimatii TBI Leasing IFN S.A. si BRD Group Societe Generale S.A., împotriva sentintei civile nr.9721/5 mai 2011 pronuntata de Judecatoria Arad în dosar nr.4818/55/2011 si a  modificat în parte sentinta atacata în sensul ca a înlaturat obligatia reclamantului de plata a cheltuielilor de judecata catre intimata S.C.TBI Leasing IFN S.A.,mentinând totodata celelalte dispozitii ale instantei de fond. 

Domenii speta

Spete similare