Ori de câte ori instanţa dă o calificare juridică exactă acţiunii ea are obligaţia de a pune în prealabil în discuţia părţilor temeiurile de fapt şi de drept, aspect nesocotit de instanţa de fond. Aceasta tocmai pentru ca părţile să nu fie surprinse ...

Procedură civilă

Decizie civilă

Ori de câte ori instanţa dă o calificare juridică exactă acţiunii ea are obligaţia de a pune în prealabil în discuţia părţilor temeiurile de fapt şi de drept, aspect nesocotit de instanţa de fond. Aceasta tocmai pentru ca părţile să nu fie surprinse şi să-şi poată face o apărare corespunzătoare.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 135/R/12 mai 2010)

Prin sentinţa civilă nr. 797/2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 11 februarie 2010 s-au respins excepţiile prescripţiei şi inadmisibilităţii acţiunii formulate de CJ Bistriţa-Năsăud; s-a admis acţiunea precizată formulată de petenta FCE din România în contradictoriu cu intimaţii IP Judeţului Bistriţa-Năsăud, CJ Bistriţa-Năsăud, Municipiul Bistriţa prin primar, L F, M I A, P R şi în consecinţă: s-a dispus anularea deciziei nr. 225/8.10.1981 privind trecerea în proprietatea statului a terenului aferent construcţiilor înstrăinate numiţilor P D şi A şi a deciziei de trecere în proprietatea statului a terenului aferent construcţiilor înstrăinate numiţilor MI şi MM; anularea în parte a deciziei nr. 9/24.04.1992 a Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud poziţia 18 MI şi MM, reducând suprafaţa atribuită în proprietate de la 339 la 100 mp; anularea în parte a deciziei nr. 30/31.01.1992 la poziţia 10 PD şi PA reducând suprafaţa atribuită în proprietate de la 369 la 100 mp; s-a dispus rectificarea înscrierii în cartea funciară nr. CF 5124 Bistriţa prin reducerea suprafeţei atribuite în proprietate numiţilor MI şi MM de la 339 la 100 mp, a celei atribuite numiţilor PD şi A de la 369 la 100 mp, cu revenirea la vechea situaţie de carte funciară.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii FF, MIA, PR, Municipiul Bistriţa, prin primar.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil şi nesocotind astfel dreptul lor la apărare, pentru considerentele care urmează a fi relevate.

Aşa cum rezultă din cuprinsul acţiunii introductive, instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în nulitate întemeiată pe dispoziţiile legilor fondului funciar. În fapt, s-a solicitat anularea parţială a deciziilor de atribuire a terenului preluat de la reclamantă, în sensul reducerii suprafeţei atribuite la 100 m.p. în favoarea proprietarilor construcţiilor.

Ulterior, la data de 26 mai 2008 reclamanta modifică obiectul iniţial solicitând constatarea nulităţii absolute a deciziilor de atribuire a terenului ce excede suprafeţei de 100 m.p.

La data de 17.12.2008 acţiunea precizată este completată, solicitându-se şi constatarea nulităţii absolute a deciziilor administrative în baza cărora terenul a trecut din proprietatea reclamantei în proprietatea statului.

Pretenţiile finale ale reclamantei, sunt relevate în cuprinsul actului intitulat „precizare de acţiune” depus la dosar la data de 23 aprilie 2009.

Raportat la pretenţiile formulate, la temeiul de drept invocat, în mod corect acţiunea a fost calificată ca fiind o acţiune în nulitate întemeiată pe prevederile legilor fondului funciar.

Din cuprinsul tuturor încheierilor de şedinţă rezultă că instanţa a păstrat calificarea iniţială a acţiunii aceea de „fond funciar”, acest obiect figurând inclusiv în practicaua hotărârii atacate.

Cu toate acestea, fără a pune în discuţia părţilor eventuala calificare a acţiunii ca fiind una în revendicare, instanţa a reţinut în considerentele hotărârii faptul că reclamanta a înţeles să investească instanţa cu o acţiune în revendicare de drept comun.

Procedeul instanţei de a schimba obiectul acţiunii, fără a pune acest aspect în discuţia contradictorie a părţilor, încalcă flagrant principiul contradictorialităţii, al disponibilităţii părţilor în procesul civil şi aduce atingere dreptului la apărare al părţilor şi la un proces echitabil.

 Ori de câte ori instanţa dă o calificare juridică exactă acţiunii ea are obligaţia de a pune în prealabil în discuţia părţilor temeiurile de fapt şi de drept, aspect nesocotit de instanţa de fond. Aceasta tocmai pentru ca părţile să nu fie surprinse şi să-şi poată face o apărare corespunzătoare.

Procesul echitabil presupune respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, iar judecătorul are conform art. 129 C.proc.civ. îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii care guvernează procesul civil.

Respectarea de către judecători a obligaţiei de a hotărî numai asupra obiectul cererii deduse judecăţii constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii.

În situaţia în care obiectul este determinat, instanţa va judeca în limitele stabilite de reclamant.

În cazul în care formulările reclamantului sunt neclare, confuze, de natură să împiedice determinarea cu exactitate a obiectului şi temeiului juridic al cererii, instanţa este obligată să solicite lămuriri şi explicaţii, respectând regula dezbaterii contradictorii, în scopul de a determina obiectul cererii şi temeiul său juridic, aspecte care permit exercitarea controlului judiciar.

Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul. Încălcarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, atrage nulitatea hotărârii pronunţate.

Faptul că prin răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2009 reclamanta se apără invocând caracterul imprescriptibil al acţiunii în revendicare imobiliară nu este de natură să determine instanţa să califice obiectul acţiunii ca fiind în revendicare.

Atâta timp cât reclamanta nu a solicitat prin acţiunea introductivă sau prin modificările şi completările ulterioare de acţiune revendicarea bunului, neinvocând calitatea sa de proprietar al terenului, o simplă apărare întemeiată pe o acţiune de care în fapt nu a uzat reclamanta nu poate determina instanţa să concluzioneze că voinţa reclamantei a fost alta decât cea exprimată, mai ales în condiţiile în care aceasta a beneficiat de apărare calificată.

În condiţiile în care instanţa de fond era sesizată cu o acţiune în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul comun, se punea problema stabilirii valorii litigiului pentru determinarea competenţei materiale, a naturii căii de atac, aspecte neanalizate de instanţa de fond.

Din cuprinsul întregii acţiuni a reclamantei rezultă fără îndoială că acesta a investit instanţa cu o acţiune în nulitate, întemeiată pe dispoziţiile legilor fondului funciar.

Or, până la proba contrară, voinţa exprimată se prezumă a fi voinţa reală.

Este de netăgăduit rolul activ pe care trebuie să îl aibă instanţa în justa soluţionare a unei cauze, însă este de subliniat că un asemenea rol este diminuat în condiţiile în care partea beneficiază de asistenţă calificată.

Pe de altă parte, ajutorul acordat de instanţă părţilor în ocrotirea intereselor lor legitime nu poate transforma instanţa într-un apărător al părţilor.

Oricum, chiar dacă instanţa de fond ar fi ajuns la concluzia că voinţa reclamantei ar fi fost aceea de a promova o acţiune în revendicare, că temeiul juridic al acţiunii este altul, exista obligaţia punerii acestor aspecte de fapt şi de drept în dezbaterea contradictorie a părţilor.

Având în vedere faptul că prin schimbarea obiectului acţiunii instanţa de fond a încălcat principii esenţiale ale procesului civil (contradictorialitatea, disponibilitatea, dreptul la apărare), nepronunţându-se asupra obiectului cu care a fost sesizată, tribunalul în baza art. 312 C.proc.civ. va admite recursul declarat, va casa în tot hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Bistriţa.

Cu ocazia rejudecării instanţa va pune în dezbaterea contradictorie a părţilor, obiectul concret al acţiunii, va stabili obiectul ţinând seama de cuprinsul acţiunii introductive, modificatoare şi completatoare, de apărările formulate de fiecare dintre părţi în faţa instanţei de fond.

Se vor analiza excepţiile invocate (a prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată la fondul cauzei, a lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active, invocate în recurs), urmând ca în funcţie de modul de soluţionare a acestora prima instanţă să examineze sau nu fondul cauzei ţinând seama de argumentele tuturor părţilor prezentate la fond şi în calea de atac.

Domenii speta

Spete similare