Anulare decizie de impunere, cu exonerarea de la plata accesoriilor aferente impozitului pe teren ca urmare a încadrării într-o altă zonă de impozitare.

Anulare decizie de impunere, cu exonerarea de la plata accesoriilor aferente impozitului pe teren ca urmare a încadrării într-o altă zonă de impozitare.

Sentinţa civilă nr. 2494/17.09.2013 a Tribunalului Prahova – Secţia a II- a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul 6880/105/2012, reclamanta SC W. I. E. E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC FINANTE LOCALE PLOIESTI, anularea Deciziei nr. 558/29.08.2012, anularea în parte a Deciziei de impunere nr.61321/27.06.2012, cu exonerarea de la plata obligaţiilor suplimentare reprezentând diferenţă impozit pe teren în sumă de 23526 lei şi majorări de întârziere în sumă de 13382 lei.

În subsidiar, reclamanta a solicitat exonerarea de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 13382 lei, respectiv anularea în parte a Deciziilor nr. 558/2012 şi nr. 61321/2012.

Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât baza de impozitare privind stabilirea impozitului pentru terenul aparţinând reclamantei a fost modificată ca urmare a diminuării acesteia cu suprafaţa construită la sol, a construcţiilor recepţionate în perioada 2010-2011.

Tribunalul reţine că terenul situat în Centura de Est, tarla …, parcela …., a fost cuprins in HCL 316/2002 privind aprobarea nomenclaturii stradale şi a zonării fiscalităţii, fără precizarea unui număr poştal, deci fără a fi evidenţiat în mod distinct. Pârâtul SPFL Ploieşti a solicitat relaţii Direcţiei Generale de Dezvoltare Urbana şi prin adresa 57449/15.06.2012 i s-a comunicat faptul că terenul aparţinând reclamantei se află în Municipiul Ploieşti, în intravilan, fiind încadrat in zona de impozitare C. S-au avut în vedere la stabilirea zonei de impozitare PUG aprobat prin HCL 209/1999 şi HCL 316/2002, privind stabilirea zonelor de impozitare.

Potrivit disp. art. 91 alin. 1 din OG 92/2003 , dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. Prin urmare, s-a procedat la recalcularea obligaţiilor fiscale reprezentând impozit pe teren începând cu 01 ianuarie 2007. Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare, iar decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi modificată sau desfiinţată din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent (art. 90 alin. 1 şi 2 din OG 92/2003).

Prin urmare, susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate deoarece organul fiscal este îndreptăţit în cadrul termenului de prescripţie să recupereze diferenţele de impozit rezultate ca urmare a noii reîncadrări fiscale. Însă, cu privire la plata accesoriilor aferente diferenţei de impozit pe teren, instanţa constată că  potrivit art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală, orice diferenţă de obligaţii fiscale, inclusiv accesorii, are scadenţa în funcţie de data comunicării acestora. Reclamantei i-au fost calculate accesorii, fără să i se comunice anterior existenţa obligaţiei principale, ceea ce înseamnă că stabilirea accesoriilor nu are un temei legal.

Dispoziţiile art. 111 alin. 2 Cod procedură fiscală dispun că pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:

a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 01-15 din luna, termenul de plată este până la data de 05 a lunii următoare;

b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este până la data de 20 a lunii următoare.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că acţiunea reclamantei este întemeiată în parte, respectiv în ceea ce priveşte majorările de întârziere în cuantum de 13382 lei şi în consecinţă, în temeiul disp. art. 18 din Legea 554/2004 dispune anularea în parte a Deciziilor nr. 558/2012 şi  nr. 61321/2012, precum şi exonerarea reclamantei de la plata acestei sume de 13382 lei, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.

Întocmit judecător Boghici Adriana Magdalena (speţă relevantă – septembrie 2013)

Domenii speta

Spete similare