Acte ale autoritatilor publice

Domeniu asociat: Acte ale autoritatilor publice.

Decizia nr 6/17.01.2013.

Dosar nr. 2216/281/2011

Prin sentinta civila nr. 3463/06.03.2012, Judecatoria Ploiesti a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC DENISA COM SRL, a dispus anularea somaţiei nr. 6209/15.09.2011 şi a titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011 şi a respins cererea privind încetarea oricărei forme de executare efectuate în temeiul titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011 ca inadmisibilă. Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În fapt, prin titlul executoriu nr. 6209/15.09.2011 şi somaţia nr. 6209/15.09.2011 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a sumei de 20.753 lei reprezentând „eliberare, modificare, vizare anuală activitate alimentară publică”.

Prin dispoziţia Primarului Municipiului Ploieşti nr. 9248/04.12.2009 s-a dispus aprobarea procedurii nr. 13/03.12.2009 privind activitatea de eliberare a autorizaţiei de desfăşurare a activităţii de alimentaţie publică, conform art. 268 din legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Astfel, potrivit acestei proceduri, având în vedere precizările din procesul-verbal de constatare din data de 29.07.2009 al Camerei de Conturi Prahova, precum şi prevederile art. 268 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ale pct.159^1 din din Noremele metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi HCL nr. 228/2006, nr.128/2007 şi nr. 273/2008, s-au luat următoarele măsuri: pentru agenţii economici care vor solicita eliberarea autorizaţiei pentru anul 2009 indiferent de perioada scursă până la sfârşitul anului li se va eliberat autorizaţia de la pct.1 după ce aceştia vor achita taxa prevăzută de HCl nr. 723/2008, precum şi majorările de întârziere stabilite conform procesului-verbal de constatare din 29.07.2009 al camerei de Conturi Prahova, care vor fi calculate astfel: de la 1 ianuarie 2009 în cazul în care firma desfăşoară activitatea de alimentaţie publică de la această dată, sau de la data începerii activităţii de alimentaţia publică (dovedită cu documente), pentru firmele care nu desfăşoară activitatea de alimentaţie publică de la 01.0.2009, ci de la o dată ulterioară acesteia.

De asemenea, s-a mai stabilit că dacă firma desfăşoară activitate de la data de 01.01.2007 i se va comunica că datorează municipiului Ploieşti contravaloarea taxei pentru emiterea autorizaţiilor din anii 2007 şi 2008 care ar fi trebuit solicitate de către agentul economic precum şi majorările de întârziere care vor fi calculate astfel: de la data 01.01.2007 până la data plăţii pentru contravaloarea autorizaţiei ce ar fi trebuit eliberată în 2007 şi de la data de 01.01.2008, obligaţii de trebuie achitate în termen de 30 de zile de la data primirii adresei cu confirmare de primire) prin care li se va solicita prezentarea la instituţia noastră în vederea obţinerii autorizaţiei precum şi prezentarea documentelor care să ateste data de la care acestea desfăşoară activitatea de alimentaţie publică. s-a mai stabilit ca în cazul în care în termen de 30 de zile de la primirea adreselor nu se obţin informaţiile solicitate de la societăţile comerciale şi nici din alte surse nu sunt obţinute informaţii cu privire la data exactă de începere  a activităţii de alimentaţie publică datele de identificare ale societăţilor comerciale se vor transmite la Serviciul Public de Finanţe Locale Ploieşti în vederea impunerii din oficiu conform art. 83.4 din OG 92/2003, republicată cu modificările şi completările ulterioare pentru contravaloarea taxelor de eliberare a autorizaţiilor de desfăşurare a activităţii de alimentaţie publică pentru anii 2007.2008,2009 şi majorările calculate.

Prin adresa nr. 4446/24.03.2011 i s-a comunicat contestatoarei să se prezinte la sediul Direcţiei de Gestiune Patrimoniu, Compartimentul Autorizaţii şi Programe de Funcţionare în vederea depunerii documentaţiei pentru eliberarea autorizaţiei de prev. la art. 268 alin. 5 şi 6 din Codul Fiscal, în caz de neprezentare urmând să se procedeze la impunerea din oficiu conform art. 83.4 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală pentru contravaloarea taxelor de eliberare a autorizaţiilor de desfăşurare a activităţii de alimentaţie publică pentru anii 2007, 2008, 2009, 2010 şi 2011.

Prin adresa nr. 9627/03.06.2011  emisă de Compartimentul Autorizaţii şi Programe de Funcţionare s-a solicitat Serviciului Public Finanţe Locale să procedeze la impunerea din oficiu a contravalorii taxelor de eliberare a autorizaţiilor de desfăşurare a activităţii de alimentaţie publică conform unui tabel anexă la adresă.

În baza acestor înscrisuri intimatul Serviciul Public Finanţe Locale a emis titlul executoriu 6209/15.09.2011 şi somaţia cu acelaşi număr ce au fost contestate în prezenta cauză.

În drept, instanţa reţine că motivele de nulitate invocate de contestatoare vizează, pe de o parte nerespectarea condiţiilor de formă impuse de lege (neindicarea titlului de creanţă), iar, pe de altă parte, faptul că suma indicată în titlul executoriu nu este datorată, întrucât a achitat toate obligaţiile fiscale.

A doua categorie de argumente invocate de către contestatoare (faptul că nu datorează suma indicată în titlu executoriu) nu poate fi primită şi analizată de instanţă având în vedere limitele impuse de disp. art. 399 alin. 3 C.proc.civ. avea la îndemână o altă cale şi anume cea de a contesta decizia de impunere în contencios fiscal (acele decizii care au fost emise, evident). În lipsa contestării deciziei de impunere (titlului de creanţă) faptul că se datorează sau nu suma indicată în titlu executoriu nu poate fi verificat în cadrul prezentei contestaţii la executare.

În ceea ce priveşte nerespectarea cerinţelor de formă impuse de art. 43 al. 2 şi de art. 141 al. 1 1 C.pr.fiscală instanţa observă că de fapt problema de drept ridicată de contestatoare este dacă prin indicarea în titlul executoriu şi în somaţia aferentă a sintagmei „eliberare, modificare, vizare anuală activităţi alimentaţie publică” se poate considera că se indică obiectul actului administrativ fiscal, mai precis natura sumelor datorate şi neachitate în condiţiile în care nu se indică titlu de creanţă.

Strict formal în titlul executoriu contestat se menţionează „natura” sumelor datorată fiind înscrisă menţiunea „eliberare, modificare, vizare anuală activităţi alimentaţie publică”. Însă aspectele de formă impuse de lege trebuie interpretate prin raportare la scopul urmărit de legiuitor (acela ca persoana-contribuabil să înţeleagă exact pentru ce sumă este urmărită silit, care este sursa datoriei). De aici rezultă o anumită supleţe a normei legale raportată la împrejurările concrete ale fiecărei speţe (ceea ce evident înseamnă că nu în toate cazurile completarea unui formular tip este suficientă).

Speţa de faţă ridică numeroase probleme dat fiind: modul de stabilire a sumei de 20.753 lei (emiterea unei decizie de impunere contestabilă pe cale separată), modul de stabilire a sumei (din oficiu sau pe baza unei declaraţii). Or toate aceste probleme nu pot fi rezolvate decât plecându-se de la un titlu executoriu care să nu se mărginească să indice că suma datorată reprezintă „eliberare, modificare, vizare anuală activităţi alimentaţie publică”.

Cu alte cuvinte în aplicarea corectă a art. 43 şi art. 141 C.pr.fiscală titlul executoriu contestat (la care, pentru a explica sumele solicitate a fi plătite, trimite şi somaţia contestată) trebuia, în speţa de faţă, să indice, în cadrul cerinţei vizând natura sumei datorate (sumă ce reprezintă obiectul actului respectiv), fie direct, fie indirect (prin trimitere la decizii de impunere sau alte acte) pentru fiecare sumă atât denumirea creanţei (aspect realizat), cât şi cuantumul acesteia. Fără aceste elemente nu se poate considera, în speţa de faţă, că titlul executoriu contestat respectă cerinţa indicării naturii sumei pretinse. Această cerinţă asigură înţelegerea titlului executoriu de către contribuabil şi acurateţea unui control judiciar şi nu poate fi rezumată de fiecare dată la arătarea denumirii creanţei bugetare pretinse.

Dacă nu se poate stabili ce natură au sumele ce se pretind de către organele fiscale prin analiza a însuşi titlului executoriu (în titlul executoriu contestat nefiind de pildă nicio trimitere cu privire la deciziile de stabilire a cuantumului sumei) înseamnă că cerinţa impusă de art. 141 al. 4 C.pr.fiscală nu a fost respectată, fapt ce atrage nulitatea integrală a acestui act şi, pe cale de consecinţă şi a somaţiei de executare emise în baza titlului executoriu nr. 6209/15.09.2011.

În ceea ce priveşte cererea contestatoarei privind încetarea oricărei forme de executare ce are ca temei titlu executoriu nr. 6209/15.09.2011 instanţa apreciază ca fiind inadmisibilă întrucât pe calea contestaţiei la executare instanţa se pronunţă asupra legalităţii actelor de executare, iar încetarea executării, ca urmare a anulării actelor de executare, este în competenţa organelor de executare.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul SPFL Ploiesti.

Prin decizia nr. 6/07.01.2013, Tribunalul Prahova a admis recursul declarat de organul fiscal, a fost modificata în parte sentinţa recurată şi în consecinţă a fost respinsă contestaţia la executare, ca neîntemeiată.

Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin titlul executoriu contestat se mentioneaza ca debitoarea are de plata suma de 10400 lei, corespunzatoare obligatiei fiscale privind eliberarea, modificarea, vizarea anuala-activitati de alimentatie publica si 10353 lei accesorii.

In ce priveste considerentul instantei de fond constand in neindicarea in titlul executoriu a naturii sumei datorate, acesta este corect retinut, dar nu poate atrage nulitatea titlului, sumele reprezentand taxa de eliberare/viza anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica fiind cunoscute contestatoarei, atat din corespondenta purtata de organul fiscal (spre exemplu, a se vedea adresa nr. 141443/07.12.2011-fila 31 dosar fond), cat si din continutul hotararilor de consiliu local, prin care s-a stabilit cuantumul anual al acestei taxe.

Sustinerea conform careia aceste hotarari de consiliu local nu produc efecte, in lipsa dovezii de aducere la cunostinta publica a acestora nu poate fi retinuta, intrucat contestatoarea nu a invocat nulitatea actelor emise de consiliul local.

Actul administrativ fiscal contestat intruneste toate cerintele prevazute de art. 43 cod de procedura fiscala.

In ce priveste sustinerea ca nu a fost determinata existenta creantei principale si ca nu a fost emisa si comunicata o decizie de impunere pentru plata creantelor fiscale principale, se constata urmatoarele:

Potrivit art.268 al.5 şi 6 din codul fiscal,  comercianţii a căror activitate se desfăşoară potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională - CAEN, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 656/1997, cu modificările ulterioare, în clasa 5530 - restaurante şi 5540 - baruri, datorează bugetului local al comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ teritorială se află amplasată unitatea sau standul de comercializare, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, stabilită de către consiliile locale în sumă de până la 3.000 lei inclusiv…. Autorizaţia privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică, în cazul în care comerciantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competenţă se află amplasată unitatea sau standul de comercializare”.

De asemenea, potrivit art 1591 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG nr 44/2004, taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, prevazuta la art 268 alin 5 se datoreaza bugetului local al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in a carui raza administrativa se afla amplasata unitatea sau standul de comercializare.

Taxele pentru eliberarea privind desfasurarea de activitati de alimentatie publica sunt anuale, se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale, adoptate in conditiile art 268 alin 5 si art 288 alin 1 cod fiscal si se achita integral, anticipat eliberarii acestora, indiferent de perioada ramasa pana la sfarsitul anului fiscal respectiv.

Dispoziţiile citate din codul fiscal au fost introduse prin Legea nr. 343/2006, ele intrând în vigoare de la data de 1.01.2007.

Aşadar, începând cu această dată s-a reglementat obligaţia anuală agenţilor economici, care desfăşurau activităţi din clasa precizată, fie de a obţine autorizaţie de funcţionare, fie de a o viza pe cea existentă, sub condiţia achitării prealabile a unei taxe.

In ce priveste regimul juridic al acestei taxe, instanta constata ca, potrivit dispozitiilor art 2 alin 1 pct 40 din Legea nr 500/2002, taxa reprezinta suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie publica sau un serviciu public. In acelasi sens sunt si prevederile legale cuprinse in art 2 alin 1 pct 55 din Legea nr 273/2006. Asadar, taxa reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane.

Pentru serviciul solicitat, plata taxei fiscale este obligatorie, in sensul ca respectivul serviciu nu poate fi prestat daca nu este efectuata plata taxei. Neplata taxei, desi serviciul a fost prestat, indreptateste institutia publica sa emita titlul executoriu pentru creanta bugetara neplatita de contribuabil, in timp ce plata taxei fara ca serviciul sa fie prestat da dreptul contribuabilului sa formuleze actiune prin care sa solicite institutiei publice sa indeplineasca serviciul pentru care a fost platita taxa.

Cu toate ca taxa reprezinta de regula plata unui serviciu, ea poate reprezenta si permisiunea data de autoritatea locala, ca in propria sa circumscriptie sa fie desfasurata o activitate economica. Contraprestatia nu este de esenta taxei, in sensul ca persoana obligata la plata taxei nu trebuie sa primeasca un serviciu direct.

In cazul de fata, tribunalul constata ca taxa pentru eliberarea/vizarea anuala a autorizatiei se datoreaza anticipat si nu se restituie atunci cand autorizatia de functionare este suspendata, anulata (pct 150 din normele metodologice) si nici atunci cand inscrisul eliberat este pierdut ori degradat (pct 151 din normele metodologice).

Totodata, se constata ca serviciul prestat de autoritatea locala nu-l constituie eliberarea inscrisului continand autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, ci insusi acordul ca o activitate din cele mentionate in art 268 alin 5 cod fiscal sa fie desfasurata in raza teritoriala a autoritatii administrative.

Daca o astfel de activitate de desfasoara totusi, fara a fi obtinuta autorizatia prevazuta de art 268 cod fiscal, comerciantul nu este scutit de plata taxei, intrucat serviciul prestat l-a constituit permisiunea (chiar tacita) data de autoritate a activitatii insasi.

In sensul acestei concluzii este si constatarea ca autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica se elibereaza dupa un examen formal al inscrisurilor doveditoare ale desfasurarii activitatii si care sunt deja obtinute pentru inregistrarea la Oficiul Registrului Comertului (in acest sens, art 268 alin 6 cod fiscal, unde se arata ca autorizatia se elibereaza in cazul in care comerciantul indeplineste conditiile prevazute de lege). Intrucat nu sunt solicitate alte dovezi si ale conditii pe care comerciantul trebuie sa le indeplineasca, reiese ca serviciul efectuat de catre autoritate nu consta atat in analiza unor cerinte legale, care de altfel au fost indeplinite prin inregistrarea la ORC, ci in acceptarea desfasurarii activitatii in sens material.

In ce priveste sustinerea ca plata acestei taxe se face intotdeauna anticipat eliberarii autorizatiei  privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica, tribunalul constata ca, intrucat taxa se achita pentru incuviintarea desfasurarii activitatii de alimentatie publica si intrucat aceasta activitate s-a desfasurat in anii 2007 - 2011, nu constituie o cauza exoneratoare faptul ca nu a fost eliberata o autorizatie aferenta perioadei aratate.

Obligatia de plata a acestei taxe se naste in momentul inceperii activitatii si anterior momentului emiterii autorizatiei, astfel ca plata taxei nu este conditionata de emiterea sau nu a autorizatiei.

Tribunalul constata ca un comerciant care desfasoara activitati de alimentatie publica din cele mentionate la art 268 alin 5 cod fiscal nu poate alege sa solicite ori nu autorizatie si deci sa plateasca sau nu taxa mentionata in textul legal in functie de optiunea sa, ci are obligatia de a solicita autorizatia si de a plati taxa aferenta.

Astfel, reclamanta avea obligatia de a solicita si de a obtine autorizatia privind desfasurarea activitatii de alimentatie publica aferenta anilor 2007 - 2011.

Momentul care genereaza calculul majorarilor de intarziere este scadenta obligatiei fiscale si nu data comunicarii debitului principal, asa cum sustine reclamanta. Potrivit art. 120 alin 1 c pr fiscala, dobanzile (majorarile de intarziere) se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv. Termenul de scadenta nu se confunda cu termenul de plata, care reprezinta termenul pana la care contribuabilul trebuie sa achite suma respectiva si care este esalonat in functie de data comunicarii.

Altfel spus, termenul de scadenta este fix si este determinat conform dispozitiei generale de la art 111 alin 1 c pr fiscala (creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza); termenul de plata se stabileste intr-adevar in functie de data comunicarii actului administrativ fiscal si in raport de dispozitiile art 111 alin 2 c pr fiscala.

Cum termenul de scadenta nu este conditionat de comunicarea actului administrativ fiscal privind obligatia principala (taxa de obtinere a autorizatiei mai sus aratate), iar reclamanta este in culpa pentru considerentul ca, desi a desfasurat activitate de alimentatie publica in anii 2007 - 2011, nu a solicitat eliberarea autorizatiei aferente, calculul majorarilor de intarziere in functie de scadenta obligatiei principale, iar nu in functie de o pretinsa comunicare anterioara a unui act administrativ fiscal continand aceasta obligatie, este legal si temeinic.

Domenii speta

Spete similare