Granituire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVASECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR. .../281/2001*

DECIZIA CIVILĂ NR. 441

Şedinţa publică din data de 26.06.2012

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploieşti sub nr. .../281/2001 reclamantul AIC a chemat în judecată pe pârâtul CS solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietăţile acestora, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situate în P..., nr. ..., jud. Prahova compus din 480 mp, teren şi o locuinţă de cărămidă, acoperit cu carton, format din două dormitoare, bucătărie, cămară şi hol, având o suprafaţă construită de 61 mp, imobil cu vecinătăţile: la Nord CS, la Sud - IA, la Vest şi Est drum.

A susţinut reclamantul că între terenul său şi terenul pârâtului, nu există o linie de hotar fixată prin semne externe şi vizibile, motiv care generează neînţelegeri.

A menţionat reclamantul că imobilul descris, l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23941/27.12.1994 şi transcris la nr. 16417-16418/27.12.194, de la bunicii paterni, care şi-au rezervat un drept de abitaţie viageră, iar cu ocazia înstrăinării s-a întocmit şi schiţa terenului, ce nu este respectată de pârât, care se împotriveşte grăniţuirii.

În drept au fost invocate disp. art. 584 Cod civil.

La data de 28.09.2001, pârâtul a depus la dosar întâmpinare-cerere reconvenţională (fila 15 dosar), prin care a arătat că titlul de proprietate ce i s-a eliberat în baza Legii nr. 18/1991 a fost emis eronat de Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 întrucât prin modalitatea de poziţionare a terenului reconstituit, o parte din construcţiile sale rămân în afara perimetrului, nu s-au evidenţiat cei 500 mp pe lăţimea faţadei.

Astfel s-a ajuns ca puţul absorbant, garajul şi căminul de apă să se afle în prezent în afara proprietăţii sale, fiind astfel încălcate, prevederile legale care obligă la reconstituirea terenurilor aferente construcţiilor, respectiv art. 22 din Legea nr. 18/1991.

A mai arătat pârâtul că şi titlul de proprietate de care se prevalează reclamantul este lovit de nulitate şi solicită anularea acestuia, amplasamentul arătat în schiţa de plan şi la care se face referire şi în cuprinsul actului, nefiind conform cu realitatea astfel că se suprapune peste terenul proprietatea sa, iar terenul pe care pretinde reclamantul că îi aparţine se află construcţiile proprietatea pârâtului.

A mai solicitat pârâtul suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului privind anularea titlului său de proprietate.

În drept au fost invocate disp. art. 480 Cod civil, frauda de lege şi art. 274 C.pr.civ.

La data de 26.10.2001, reclamantul a depus la dosar înscrisul intitulat "întâmpinare" (fila 21 dosar), în condiţiile art. 132 pct. 3 C.pr.civ prin care a arătat că titlul de proprietate al pârâtului nr. 17596/1994, eliberat în baza Legii nr. 18/1991, nu este emis eronat, nu încalcă dispoziţiile art. III, pct. a-h din Legea nr. 169/1997, pentru care a solicitat nulitatea parţială absolută, respectă harta cadastrală a localităţii.

Cu privire la construcţiile pârâtului (garaj, cămin de apă, puţ absorbant), reclamantul a arătat că au fost edificate în afara perimetrului curţii pârâtului, fără autorizaţie de construire, fără acordul proprietarului terenului pe care se află iar cu privire la actul său de proprietate, contractul de vânzare - cumpărare al imobilului, a susţinut reclamantul că nu este încheiat cu pârâtul, terenurile nu se suprapun.

La termenul de judecată din data de 07.11.2001 (fila 32 dosar), instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 244, pct. 1 C.pr.civ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. .../2001 al Judecătoriei Ploieşti.

La data de 10.07.2003, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei şi a fixat termen pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol la data de 05.08.2003.

La termenul de judecată din data de 05.08.2003 (fila 38 dosar), instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul disp. art. 244, pct. 1 C.pr.civ, având în vedere că pe rolul Tribunalului Braşov se află în curs de soluţionare apelurile declarate de reclamantul CS, intervenientul AI şi pârâta Comisia Locală B pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva sentinţei civile nr. 2631/07.03.2002 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.

La data de 20.05.2004, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei şi a fixat termen pentru soluţionarea cererii de repunere pe rol la data de 14.06.2004 (fila 38 dosar).

La termenul de judecată din data de 14.06.2004, instanţa a menţinut suspendarea acţiunii cauzei în temeiul disp. art. 244, pct. 1 C.pr.civ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. .../C/2003 al Tribunalului Braşov.

La data de 23.06.2005, instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei şi a fixat termen pentru a se verifica dacă mai subzistă motivul suspendării la data de 25.07.2005.

La data de 09.12.2005 instanţa a dispus menţinerea suspendării până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. ..../2001 al Judecătoriei Ploieşti.

La data de 14.02.2007, reclamantul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 35 dosar).

La termenul de judecată din data de 19.04.2007, în temeiul disp. art. 244 alin. 1, pct. 1 C.pr.civ a dispus suspendarea cauzei.

La data de 26.01.2009, pârâtul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 79 dosar).

Instanţa a dispus citarea părţilor în vederea soluţionării cererii de repunere pe rol la data de 12.03.2009.

La data de 17.04.2009, reclamantul AIC a depus la dosarul cauzei "Întâmpinare şi cerere reconvenţională", prin care a arătat că hotărârile instanţelor nr. 2400/2008 şi nr. 1891R/2008 a Tribunalului Bucureşti sunt contradictorii cu Decizia nr. 502R/2006 a Curţii de Apel Braşov, care este mai mare în grad. S-a mai arătat că "reclamantul", prin prezenta acţiune, "contravine" art. 115 pct. 1, pentru că acţiunea a fost introdusă în anul 2001, pentru grăniţuirea proprietăţilor şi din reclamant a devenit pârât, astfel că ceea ce a urmărit reclamantul CS a fost să obţină, în interes personal, un bun care nu îi aparţine, respectiv 117 mp, cumpăraţi de reclamant de la bunicii acestuia AD şi AV, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat de la acea vreme.

A considerat reclamantul că motivarea instanţelor din Buftea şi Bucureşti că acesta s-a încheiat numai în baza unei adeverinţe de punere în posesie şi a unei schiţe (proiect) contravine Legii nr. 18/1991, arătând că terenul în litigiu a aparţinut vânzătorului AD prin titlul de proprietate nr. 6887/03.05.2000 emis pe numele acestuia.

Pe cale reconvenţională, s-a solicitat obligarea reclamantului să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul pe care l-a dobândit prin cumpărare, prin contractul de vânzare-cumpărare realizat.

Aşa cum rezultă din contract, arată reclamantul, acesta a fost încheiat cu clauza de întreţinere a vânzătorilor, s-a achitat de obligaţiile care îi reveneau, a plătit toate taxele şi impozitele la Primăria B pentru întreaga suprafaţă de teren, fără a beneficia de cei 117 mp teren ocupaţi abuziv de reclamant prin anexele gospodăreşti construite fără autorizaţie de construcţie.

În drept, s-au invocat disp. art. 215, 119, 480 Cod civ. şi art. III din Legea nr. 169/1997.

La data de 16.04.2009, pârâtul CS a depus la dosarul cauzei Precizare a cererii reconvenţionale (fila 107 dosar), prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce va pronunţa, instanţa să dispună grăniţuireA proprietăţilor părţilor, conform raportului de expertiză întocmit de expert CM, în dosarul nr. .../94/2007 al Judecătoriei Buftea.

În drept, s-au invocat disp. art. 584 Cod pr. Civ.

La termenul de judecată din data de 23.06.2009, instanţa a constatat că în mod eronat au fost citaţi pârâţii AD şi AG, precum şi pârâţii Comisia Locală B şi Comisia Judeţeană Prahova şi a dispus scoaterea din cauză a acestora.

La acelaşi termen de judecată instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul de cerere principală formulată de reclamantul AIC având ca obiect revendicarea suprafeţei de teren de 117 mp întrucât există identitate de părţi, obiect şi cauză între această cerere şi cererea soluţionată în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 2400/2008 de Judecătoria Buftea, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 1891/R/31.10.2009 al Tribunalului Bucureşti.

La data de 17.08.2009 s-a depus la dosar raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert Băiuţă Nicolae (fila 158 dosar).

La termenul de judecată din data de 14.10.2009 (fila 172 dosar), instanţa în temeiul disp. art. 186 alin.2 C.pr.civ a dispus decăderea pârâtului din proba cu participarea unui expert consilier parte la efectuarea expertizei specialitatea topografie pentru nedepunerea onorariului expert consilier stabilit de instanţă şi a luat act de precizarea pârâtului prin apărător în sensul că renunţă la expertul consilier specialitatea topografie.

La termenul de judecată din data de 13.01.2010 (fila 193 dosar), instanţa de fond a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea prin hotărâre irevocabilă a dosarului nr. .../1/2009 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La data de 24.03.2010, pârâtul a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei (fila 196 dosar).

La termenul fixat de instanţă în vederea soluţionării cererii de repunere pe rol a cauzei, 26.05.2010 (fila 219 dosar), instanţa faţă de depunerea certificatului de grefă privind stadiul procesual al dosarului nr. .../1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei care a fost soluţionat prin hotărâre irevocabilă a admis cererea de repunere pe rol formulată de pârâtul CS.

La termenul de judecată din data de 01.09.2010, instanţa a luat act că s-a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenţie formulată de reclamant prin mandatar.

La termenul de judecată din data de 18.02.2011, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie voluntară accesorie ca întemeiată.

Prin sentinţa nr. 12309 pronunţată de Judecătoria Ploieşti a fost admisă în parte, cererea principală, având ca obiect revendicare, formulată de reclamantul AIC în contradictoriu cu pârâtul CS .

A fost admisă în fond, cererea de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului, formulată de intervenientul AG.

A fost admisă în parte, cererea reconvenţională, precizată formulată de pârâtul reclamant CS în contradictoriu cu reclamantul pârât AIC.

S-a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 6,7,8,9,10,11,12, conform raportului de expertiză tehnică topografică - refacere completare, cu convocarea părţilor, întocmit de expert Băiuţă Nicolae, înregistrat la Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 1221/05.09.2011 şi Schiţei de plan anexată la raport.

În temeiul art. 277 Cod pr. civ., coroborat cu art. 584 Cod civ., compensează, în totalitate, cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Judeţean Prahova sub nr. 23941/27.12.1994 (fila 3 dosar), reclamantul AIC, în calitate de cumpărător, asistat de curatorul AG, intervenientul accesoriu din prezenta cauză, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul comunei B, sat P, jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 480 mp şi locuinţa situată pe acesta, construcţie din cărămidă acoperită cu carton, compusă din două dormitoare, bucătărie, cămară şi hol, având o suprafaţă construită de 61 mp, vecinii terenului fiind la Nord - CS, la Sud - IA, la Vest - drum iar la Est - drum.

A mai reţinut instanţa de fond că în baza Titlului de proprietate nr. 206395/17.02.2010, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, jud. Prahova (fila 206 dosar), pârâtul CS a dobândit în proprietate o suprafaţă totală de 1 ha 9400 mp, situată pe teritoriul comunei B, jud. Prahova, prin reconstituirea dreptului de proprietate.

A susţinut instanţa de fond că, prin sentinţa civilă nr. 2631/07.03.2002 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. .../2001 (fila 56 dosar), a fost admisă acţiunea reclamantului CS (pârâtul din prezenta cauză) şi s-a dispus anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 17596/13.06.1994, emis de Comisia Judeţeană Prahova, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului de 500 mp, situat în comuna B, sat P, jud. Prahova, teren categoria curţi construcţii, situat în tarlaua 13, parcela 670, prin aceeaşi sentinţă dispunându-se includerea în titlul de proprietate menţionat, a unei suprafeţe de 117 mp, urmând ca o suprafaţă de teren echivalentă de 117 mp să revină intervenientului AIC (reclamantul din prezenta cauză).

În motivarea acestei sentinţei, s-a reţinut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 1,9400 ha, situat în comuna B, sat P, din care 1200 mp intravilan, ceea ce înseamnă că terenul în litigiu de 500 mp aferent construcţiilor, proprietatea reclamantului, respectiv a casei de locuit şi anexelor gospodăreşti este proprietatea reclamantului, prin efectul Legii nr. 18/1991, conform art. 23 din această lege, în mod automat, indiferent dacă acesta s-a înscris sau nu efectiv în CAP.

A motivat instanţa de fond că prin Decizia nr. 385/A din 09.11.2004, pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. .../C/2003 (fila 59 dosar), a fost admis apelul declarat de reclamantul CŞ, împotriva sentinţei civile nr. 2631/07.03.2002, pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. .../2001, s-a respins apelul declarat de intervenientul în interes propriu AIC, împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 2631/07.03.2002 a Judecătoriei Ploieşti, fiind înlăturată dispoziţia privind anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 17586/13.06.1994 emis de Comisia Judeţeană Prahova de Aplicare Legii nr. 18/1991, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului de 500 mp, situat în comuna B, sat P, jud. Prahova, teren categoria curţi-construcţii, situat în tarlaua 13, parcela 670, precum şi dispoziţia privind includerea în Titlul de proprietate nr. 17586/13.06.1994 a terenului în suprafaţă de 117 mp şi cu privire la suprafaţa de teren echivalentă de 117 mp care a revenit intervenientului AIC.

De asemenea, instanţa de control judiciar a constatat nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 17586/13.06.1994, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan - curţi construcţii - în suprafaţă de 500 mp, situat pe teritoriul satului P, comuna B, jud. Prahova, tarlaua 13, parcela 670, în sensul că terenul sus-identificat, proprietatea reclamantului CS are ca vecin în partea de sud pe IA, în loc de AD.

A mai arătat prima instanţă că, prin Decizia Curţii de Apel Braşov nr. 294/R din 23.06.2005, pronunţată în Dosarul nr. .../R/2005 (fila 66 dosar), a fost admis recursul împotriva Deciziei civile nr. 385/A din 09.11.2004 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 19/2003, formulată de intervenientul AIC, a fost admis apelul formulat de intervenient împotriva sentinţei civile nr. 2631/07.03.2002 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea precizată formulată de reclamantul CS, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 B şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Prahova şi în contradictoriu cu intervenientul AIC, pentru constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate nr. 17596/1994.

A susţinut prima instanţă că, prin decizia civilă nr. 416/R din 29.09.2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a fost admisă cererea de revizuire formulată de revizuentul CS împotriva Deciziei civile nr. 294/23.06.2005 a Curţii de Apel Braşov, pe care a anulat-o şi a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 27.10.2005.

Rejudecând recursurile declarate împotriva deciziei civile nr. 385/2004 a Tribunalului Braşov, Curtea de Apel Braşov a pronunţat Decizia nr. 781/R/30.11.2005, prin care a admis toate recursurile, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Braşov care, prin decizia civilă nr. 128/A/ 29.03.2006, a admis apelurile declarate de apelantul reclamant CS şi intervenientul AIC, prin mandatar AG, împotriva sentinţei civile nr. 2631/07.03.2002 a Judecătoriei Ploieşti pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la anularea parţială a Titlului de proprietate nr. 17596/13.06.1994 emis de Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi la includerea în titlul de proprietate a terenului în suprafaţă de 117 mp, identificat prin raportul de expertiză întocmit de ing. Ioniţă Stoica, iar o suprafaţă de teren echivalentă de 117 mp să revină intervenientului AIC, precum şi dispoziţia vizând admiterea acţiunii formulată şi precizată de reclamant, în contradictoriu cu intervenientul AIC.

De asemenea, a fost respinsă şi cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul formulată de reclamantul CS, în contradictoriu cu AIC, şi a fost admisă acţiunea formulată şi precizată de reclamantul CS, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 B şi Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17596/13.06.1994 emis de Comisia Judeţeană Prahova de Aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele reclamantului CS, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan curţi-construcţii în suprafaţă de 500 mp, situat pe teritoriul satului P, comuna B, jud. Prahova, tarlaua 13, parcela 670, instanţa constatând că terenul proprietatea reclamantului are ca vecin în partea de sud terenul aparţinând numitului IA şi nu terenul aparţinând numitului AD.

A fost obligată Comisia Judeţeană Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate, în care terenul arătat să aibă vecinătăţile corect stabilite, păstrând dispoziţia referitoare la respingerea cererii de intervenţie formulată de intervenientul AIC.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta Comisia Locală B de Aplicare a Legii nr. 18/1991 şi intervenientul principal AIC.

Prin Decizia Civilă nr. 502/R/13.11.2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a fost respins recursul formulat de recurenta pârâtă Comisia Locală B de Aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva Deciziei civile nr. 128/2006 a Tribunalului Braşov, şi a fost admis, în parte recursul formulat de recurentul intervenient principal împotriva aceleiaşi decizii pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul deciziei prevederile referitoare la constatarea că terenul proprietatea reclamantului are ca vecini în partea de sud terenul aparţinând lui Ioniţă Andrei şi nu terenul aparţinând lui AD şi cea privind obligarea Comisiei Judeţene Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 să emită un nou titlu de proprietate, în care terenul din parcela iniţială 670 tarla 13 din Titlul 17596/13.06.1994 emis pe numele reclamantului să aibă alte vecinătăţi.

Motivează prima instanţă că, prin Sentinţa civilă nr. 2400/09.05.2008, pronunţată de Judecătoria Buftea, instanţa a admis cererea având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 239421/27.12.1994 de Notariatul de Stat Judeţean Prahova şi a constatat nulitatea absolută parţială a contractului menţionat, în privinţa suprafeţei de 117 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Coman Mariana, fiind obligate pârâtele Comisia Locală B de Aplicare a Legii nr. 18/1991, Judeţul Prahova şi Comisia Judeţeană Prahova de Aplicare a Legii nr. 18/1991, judeţul Prahova să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate, incluzând şi suprafaţa de 117 mp.

A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului din cererea reconvenţională, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 17596/1996 eliberat în favoarea reclamantului şi a respins acest capăt de cerere, respingând totodată, ca neîntemeiat, şi capătul din cererea reconvenţională având ca obiect revendicarea suprafeţei de 117 mp

Prin Decizia civilă nr. 1891 R din 31.10.2008 (fila 83 dosar), Tribunalul Bucureşti a constatat nulitatea recursului declarat de recurentul pârât AG, împotriva sentinţei civile nr. 2400/09.05.2008 pronunţată de Judecătoria Buftea şi a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât-reclamant împotriva aceleiaşi sentinţe.

A susţinut instanţa de fond că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie - refacere completare, având în vedere Titlul de proprietate nr. 206395/17.02.2010, eliberat pe numele pârâtului CS şi Procesul-verbal de punere în posesie nr. 870/24.10.2009, precum şi planul parcelar furnizat de Primăria B, expertul a propus ca linia de hotar dintre cele două proprietăţi să fie pe aliniamentul 6.7.8.9.10.11.12, conform schiţei anexate la raport.

A concluzionat instanţa de fond că, faţă de considerentele expuse, faţă de probatoriul administrat în cauză, având în vedere şi soluţia pronunţată de instanţă la termenul din data de 23.06.2009, în sensul admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat pentru capătul din cererea principală având ca obiect revendicarea suprafeţei de teren de 117 m.p., se impune admiterea în parte, cererea principală, având ca obiect revendicare, admiterea în fond a cererii de intervenţie accesorie, în interesul reclamantului, formulată de intervenientul AG şi în parte a cererii reconvenţională, precizată, formulată de pârâtul reclamant CS.

În consecinţă, instanţa a stabilit linia de hotar între proprietăţile părţilor pe aliniamentul 6,7,8,9,10,11,12, conform raportului de expertiză tehnică topografică - refacere completare, întocmit de expert Băiuţă Nicolae şi a compensat, în totalitate, cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât pârâtul CS cât şi intervenientul AG în nume propriu şi în calitate de mandatar pentru reclamantul AIC.

În motivarea apelului său, intervenientul AG a arătat că, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor excepţiilor invocate de el, ţinând seama că potrivit actelor depuse la dosar, pârâtul CS nu putea emite vreo pretenţie legitimă cu privire la suprafaţa de 117 mp ce a făcut parte din contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994, întrucât avea construit un garaj şi un puţ absorbant fără autorizaţie de construcţie, teren ce nu i-a aparţinut niciodată acestuia, ci vânzătorului AD.

Mai arată apelantul că, deşi a invocat autoritatea de lucru judecat în baza deciziei nr. 128/A/2006, şi a deciziei nr. 502R/2006 ale Curţii de Apel Braşov, prin care s-a anulat parţial titlul de proprietate nr. 17596/1994, vizând suprafaţa de 500 mp curţi construcţii, situat în T13 P670, totuşi, cele două comisii de fond funciar au emis pârâtului un nou titlu de proprietate nr. 206395/17.02.2010, punând astfel în aplicare numai sentinţa nr. 2400/2008 a Judecătoriei Buftea, soluţie prin care s-a inclus porţiunea de 117 mp din contractul de vânzare cumpărare emis pe numele reclamantului, în suprafaţa de 500 mp pentru care s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17596/1994, fără să se ţină cont că exista deja emis titlul de proprietate al vânzătorului nr. 68087/13.05.2000.

Susţine apelantul că, soluţia este nelegală întrucât în această modalitate este prejudiciat prin faptul că rămâne fără curte, iar interesul pârâtului pentru acest teren este nelegitim, întrucât are autorizaţie de construire pentru casa situată pe un teren de 250 mp, tot terenul aparţinând în realitate vânzătorului AD, conform registrului agricol din perioada 1959 -1963 şi actului de zestre din anul 1936, al soţiei acestuia AV.

Critică apelantul şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat nici cu privire la branşamentul instalaţiei electrice, fapt menţionat în expertiza din data de 2.09.2009 şi pe care expertul Băiuţă Nicolae a omis să-l menţioneze în completarea din 1.09.2010, fiind astfel obligat în prezent să mute branşamentul pe altă stradă, necesitând costuri suplimentare.

În motivarea apelului său, apelantul-pârât a arătat că în dispozitivul sentinţei, instanţa a menţionat expres că admite în parte cererea de revendicare şi în tot cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, deşi s-a dispus numai grăniţuirea proprietăţilor, avându-se în vedere actele de proprietate ale părţilor, constatându-se că nu există o acaparare de teren, stabilindu-se linia de hotar, potrivit actelor de proprietate actuale ale părţilor, prin modul de stabilire al liniei de hotar acordându-se părţilor integral suprafaţa de teren la care au dreptul, efectuându-se numai materializarea liniei de hotar şi nu cedarea vreunei suprafeţe de teren.

Un alt motiv de apel vizează cheltuielile de judecată, în sensul că, în mod greşit instanţa a dispus compensarea acestora, în condiţiile în care disp.art.584 Cod civil, stipula într-adevăr că, cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate, dar acest text, de referă la manopera efectivă de realizare a delimitării şi nu a cheltuielilor de judecată într-un litigiu având ca obiect, grăniţuire.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr.19722/281/2001* la data de 9.05.2012.

La data de 11.06.2012, apelantul pârât CS a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul intervenient AG ca nefondat, arătând în esenţă că acesta nu a invocat excepţii ci, numai aspecte vizând fondul acţiunii în grăniţuire, iar linia de hotar stabilită de instanţa de fond, rezultă din aplicarea practică în teren a titlurilor de proprietate actuale ale părţilor, în timp ce, nemulţumirea apelantului rezidă în esenţă întinderea proprietăţilor, determinată de puterea lucrului judecat, dată de hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate în perioada 2001-2010, iar titlul de proprietate actual emis de Comisia Judeţeană Prahova, de fond funciar, este în concordanţă deplină cu aceste hotărâri.

La data de 21.06.2012, şi apelantul intervenient AG a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul pârât, arătând că a invocat excepţia puterii de lucru judecat, întrucât prin decizia nr.1891/2008 a Tribunalului Bucureşti nu rezultă linia de hotar dintre părţi, dispunându-se ca expertul să identifice suprafeţele, să precizeze cine la foloseşte şi dacă suprafaţa de 117 mp solicitată de pârât face parte din terenul cumpărat de reclamant, Judecătoria Buftea obligând cele două comisii să emită pe numele pârâtului un nou titlu în care se fie inclusă suprafaţa de 117 mp, dar în suprafaţa recunoscută şi nu în cea anulată din vechiul titlu al pârâtului nr. 17596/1994, excepţia asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat, iar noul titlu de proprietate al pârâtului este emis fraudulos şi lovit de nulitate, întrucât s-a dat acestuia mai mult decât s-a cerut, nefiind luate în calcul hotărârile pronunţate de Tribunalul Braşov.

Susţine apelantul că nici expertul Băiuţă Nicolae nu a ţinut cont de aceste decizii, deşi le cunoştea, iar pârâtul a folosit ilegal terenul începând cu anul 1994, fără să-l despăgubească, iar în prezent doreşte şi cheltuieli de judecată, deşi instanţa a arătat expres că se compensează în totalitate aceste cheltuieli.

Mai solicită apelantul anularea titlului de proprietate al pârâtului nr. 206395/17.02.2010 şi obligarea comisiilor de fond funciar să elibereze un nou titlu de proprietate corect şi refacerea liniei de hotar pe baza deciziilor emise de Tribunalul şi Curtea de Apel Braşov, şi fiecare parte să-şi realizeze propria împrejmuire.

Tribunalul, examinând sentinţa atacată în raport de situaţia de fapt reţinută, de criticile formulate de textele de lege aplicabile, constată că fiind fondat apelul declarat de apelantul pârât şi ca nefondat apelul declarat de apelantul-intervenient, având în vedere următoarele considerente:

Conform contractului de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994, reclamantul AIC, asistat de curatorul AG a cumpărat imobilul situat în intravilanul comunei B, sat P, judeţul Prahova, compus din teren în suprafaţă de 480 mp şi construcţia situată pe acest teren, având ca vecinătăţi: la N- CS; la S - IA; iar la V-E - drum.

Prin sentinţa civilă nr. 2631/7.03.2002, a Judecătoriei Ploieşti, s-a admis acţiunea formulată de pârâtul CS şi s-a anulat în parte titlul de proprietate nr. 17596/13.06.1994 emis pe numele pârâtului, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului de 500 mp curţi construcţii, situat în comuna B, sat P, judeţul Prahova, T13 P670 şi s-a dispus includerea în acest titlu de proprietate a unei porţiuni de 117 mp urmând ca o suprafaţă de teren echivalentă să revină reclamantului AIC, reţinându-se că pârâtului CS i s-a reconstituit prin titlul de proprietate sus-menţionat suprafaţa totală de 1,9400 ha din care 1.200 mp - intravilan, concluzionându-se astfel că, terenul în litigiu de 500 mp aferent construcţiilor reclamantului este proprietatea acestuia, prin efectul art. 23 din Legea nr. 18/1991 în mod automat, indiferent că acesta s-a înscris sau nu în CAP.

Apelul declarat de pârâtul CS împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia nr. 385/A/9.11.2004 a Tribunalului Braşov, decizie prin care s-a respins apelul declarat de reclamantul AIC şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă sus menţionată, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia vizând anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17586/1994 cu privire la amplasamentul terenului de 500 mp, fiind înlăturată şi dispoziţia privind includerea în acelaşi titlu a terenului de 117 mp şi cu privire la suprafaţa de teren echivalentă de 117 mp care a revenit reclamantului AIC.

Totodată, Tribunalul Braşov a constatat nulitatea absolută parţială a aceluiaşi titlu de proprietate în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan curţi construcţii în suprafaţă de 500 mp T13 P670 în sensul că, acest teren proprietatea reclamantului are ca vecini în partea de S - pe IA în loc de AD.

Prin decizia nr. 294/R/23.06.2005 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis recursul declarat de reclamantul din prezenta cauză, AIC, împotriva deciziei nr. 385/1994 şi a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 2631/2002 a Judecătoriei Ploieşti pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acţiunea precizată formulată de pârâtul CS vizând constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate nr. 17596/1994.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 416/2005 a Curţii de Apel Braşov, s-a admis cererea de revizuire formulată de pârâtul CS împotriva deciziei sus menţionate pe care a anulat-o şi rejudecând recursurile declarate împotriva deciziei nr. 385/2004, a admis toate recursurile, a casat hotărârea şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Braşov.

Prin decizia nr. 128/A/29.03.2006, Tribunalul Braşov a admis apelurile declarate de pârâtul CS şi reclamantul AIC prin mandatar AG, împotriva sentinţei civile nr. 2631/7.03.2002 a Judecătoriei Ploieşti, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a înlăturat dispoziţiile referitoare la anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17596/1994, şi la includerea în acest titlu a suprafeţei de 117 mp identificată prin raportul de expertiză, întocmit de ing. Ioniţă Stoica, iar o suprafaţă de teren echivalentă de 117 mp să revină reclamantului Andrei Ioniţă Costin, precum şi dispoziţia vizând admiterea acţiunii formulată şi precizată de pârâtul CS, în contradictoriu cu reclamantul AIC.

Totodată, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată şi precizată de pârâtul CS în contradictoriu cu Comisia Locală B de Fond Funciar şi Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar şi a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 17596/1994, emis pe numele pârâtului, în ceea ce priveşte amplasamentul terenului intravilan, curţi construcţii în suprafaţă de 500 mp, situat în comuna B, sat P T13 P670, constatând că terenul proprietatea pârâtului CS are ca vecini în partea de S - terenul aparţinând numitului IA şi nu terenul aparţinând pârâtului AD, motiv pentru care, a obligat Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar să emită un nou titlu de proprietate în care terenul arătat să aibă vecinătăţile corect stabilite.

Prin decizia nr. 502/R/13.11.2006, Curtea de Apel Braşov, a respins recursul declarat de Comisia Locală B, împotriva deciziei sus menţionate, a admis în parte recursul formulat de reclamantul din prezenta cauză, AIC, împotriva aceleiaşi decizii pe care a modificat-o în parte, în sensul că a înlăturat din dispozitivul deciziei prevederile referitoare la constatarea că terenul proprietatea reclamantului are ca vecini în partea de sud, terenul aparţinând lui Ioniţă Andrei şi nu terenul aparţinând lui AD şi cea privind obligarea Comisiei Judeţene Prahova de Fond Funciar să emită un nou titlu de proprietate în care terenul din T13P670 descris în titlul de proprietate 17596/1994, emis pe numele pârâtului CS, să aibă alte vecinătăţi.

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 2400/9.05.2008 a Judecătoriei Buftea, s-a constatat nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994 în privinţa suprafeţei de 117 mp, identificat în raport de expertiză întocmit de expertul ing. Coman Mariana şi au fost obligate Comisia Locală B de Fond Funciar şi Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar să elibereze pârâtului din prezenta cauză CS, titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren pentru care i-a fost recunoscut dreptul de proprietate inclusiv asupra porţiunii de 117 mp, fiind admisă totodată excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului din cererea reconvenţională, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 17596/1994 eliberat în favoarea pârâtului CS şi a respins acest capăt de cerere, precum şi capătul din cererea reconvenţională, având ca obiect revendicarea suprafeţei de 117 mp.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 1891/R/31.10.2008, Tribunalul Bucureşti a constatat nul recursul declarat de recurentul intervenient din prezenta cauză AG, împotriva sentinţei sus-menţionate şi a respins ca nefondat, şi ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant din prezenta cauză AIC.

Ca urmare a acestor hotărâri, pârâtului CS i s-a emis titlul de proprietate nr. 206395/17.02.2010, de către Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar, pentru suprafaţa totală reconstituită, de 1,9400 ha pe raza com. B, din care 500 mp. curţi construcţii în intravilan, T13, P 670, având ca vecini la Nord - TAD, la Est - drum, la Sud - IA, AD, la Vest AD.

Potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expertul Băiuţă Nicolae, suprafaţa de 500 mp situată în T13 P670 descrisă în titlul de proprietate nr. 206395/17.02.2010 emis pe numele pârâtului CS a fost identificată prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,1 - având în realitate 503 mp iar terenul de 489 mp descris în titlul de proprietate nr. 68087/3.05.2000 situată în T13 P671 şi menţionat în contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994 a fost identificat de expert în perimetrul 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 6 - având în realitate suprafaţa de 503 mp.

Potrivit art. 480 Cod civil, nemodificat, dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativă de către titularul acestui drept asupra unui bun a următoarelor prerogative: dreptul de a folosi bunul potrivit destinaţiei acestuia, dreptul de a-i culege fructele sau productele şi dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.

Totodată, disp. art. 584 Cod civil nemodificat, stipulează că operaţiunea de grăniţuire reprezintă operaţiunea de delimitare prin semne exterioare a două proprietăţi vecine ce aparţin unor titulari diferiţi, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăţi inclusiv în raport de întinderea acestora şi stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.

Aşadar, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, reiese că reclamantul AIC a cumpărat de la bunicii săi AD şi AV o suprafaţă de teren de 480 mp situată în intravilanul comunei B, sat P, jud. Prahova prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994, teren ce face parte din suprafaţa totală de 3,0136 ha reconstituită vânzătorului AD prin titlul de proprietate nr. 68087/3.05.2000, porţiunea având categoria de folosinţă curţi construcţii, situată în T13 P671 în suprafaţă de 489 mp, având ca vecini: CS, IA şi drum pe laturi, iar pârâtul CS deţine în proprietate în baza titlului de proprietate nr. 206395/17.03.2010 terenul în suprafaţă totală de 1,9400 ha din care o porţiune de 500 mp având categorie de folosinţă curţi construcţii situată în T13 P670, având ca vecini: pe TA, drum, IA şi AD, fiind pus în posesie asupra acestui teren prin procesul verbal de punere în posesie nr. 870/24.10.2009, titlu emis de Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar conform dispoziţiilor pronunţate de instanţe, respectiv de Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Braşov, Curtea de Apel Braşov, Judecătoria Buftea şi Tribunalul Bucureşti, cu ocazia numeroaselor litigii purtate între părţi, vizând o suprafaţă de 117 mp, stabilindu-se în mod irevocabil că această porţiune de teren este proprietatea pârâtului din prezenta cauză, motiv pentru care, Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar a fost obligată să elibereze acestuia titlul de proprietate în care să includă şi această suprafaţă, anulându-se astfel implicit titlul de proprietate nr. 17596/1994.

Totodată, potrivit raportului de expertiză topo, inclusiv completare întocmit de expertul ing. Băiuţă Nicolae, terenul proprietatea reclamantului situat în T13 P671 identificat în perimetrul 6,7,8,9,10,12,13,1,4,15,16,6 - are în realitate suprafaţa de 503 mp, iar terenul proprietatea pârâtului a fost identificat în perimetrul 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,1 - având suprafaţa de 503 mp situată în T13 P670, cele două proprietăţi învecinându-se pe aliniamentul 6,7,8,9,10,11,12 - în raport de actele de proprietate ale părţilor, respectiv în raport de titlurile de proprietate emise în baza legii nr. 18/1991 şi contractului de vânzare cumpărare din anul 1994, astfel cum a fost anulat parţial, în sensul excluderii din cuprinsul acestuia a suprafeţei de 117 mp identificată conform raportului de expertiză Coman Mariana, suprafaţă identificată de expertul Băiuţă Nicolae prin pct. 1, 18, 19, 20.

Ca atare, atât timp cât, reclamantul stăpâneşte suprafaţa de 503 mp, mai mare decât suprafaţa înscrisă în titlul de proprietate nr. 68087/3.05.2000, de 489 mp, ce i-a fost înstrăinată prin contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/1994, iar pârâtul stăpâneşte suprafaţa de 503 mp, mai mult cu 3 mp decât cea înscrisă în titlul de proprietate nr. 206395/17.01.2010, teren ce include şi porţiunea de 117 mp, astfel cum a fost identificată de expert Coman Mariana, pentru care s-a stabilit în mod irevocabil dreptul de proprietate al pârâtului, iar limita ce desparte cele două proprietăţi învecinate este determinată de aliniamentul 6,7,8,9,10,11,12 - înseamnă că în realitate, acest aliniament reprezintă prin însăşi în natura sa, linia reală de hotar ce desparte în mod clar, neechivoc, cele două proprietăţi.

De altfel, la stabilirea liniei de hotar s-a ţinut seama de limitele întinderii reale ale terenurilor astfel cum au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigiile dintre părţi de-a lungul timpului, hotărâri care au statuat că porţiunea de 117 mp identificată pe schiţa de plan a raportului de expertiză topo întocmit iniţial de expert Băiuţă Nicolae, prin punctele 1,18,19,20,1 aparţine în proprietate pârâtului CS, suprafaţă de teren care, de altfel, a generat numeroasele litigii dintre părţi, litigii soluţionate irevocabil în sensul constatării nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare al reclamantului cu privire la porţiunea de 117 mp sus-menţionată şi recunoaşterea dreptului de proprietate al pârâtului CS asupra acestei porţiuni de teren şi pe care se află gospodăria acestuia.

Astfel, în condiţiile în care s-a statuat irevocabil că, porţiunea de 117 mp este proprietatea pârâtului CS, fiind cuprinsă în titlul de proprietate nr. 206395/2010 emis pe numele acestuia şi care nu a fost anulat, făcând parte din suprafaţa de 503 mp stăpânită de pârât, iar reclamantul stăpâneşte la rândul său terenul de 503 mp conform actelor sale de proprietate, teren care se învecinează cu proprietatea pârâtului, pe aliniamentul 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 - înseamnă că în mod corect instanţa de fond a stabilit linia de hotar între cele două proprietăţi pe aliniamentul sus-menţionat, însă, în mod greşit a admis în fond, cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenientul AG, în condiţiile în care, admiţându-se în parte acţiunea reclamantului, doar cu privire la capătul de cerere vizând grăniţuirea, înseamnă că şi cererea de intervenţie în interesul reclamantului se impunea a fi admisă în parte, doar în ceea ce priveşte capătul de cerere ce a fost admis şi care a vizat grăniţuirea proprietăţilor şi nicidecum în totalitate, ţinând seama că soarta cererii de intervenţie accesorie depinde de soarta cererii principale.

Criticile apelantului intervenient în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor excepţiilor invocate de el, ţinând seama că potrivit actelor depuse la dosar, pârâtul CS nu putea emite vreo pretenţie legitimă cu privire la suprafaţa de 117 mp ce a făcut parte din contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/27.12.1994, întrucât avea construit un garaj şi un puţ absorbant fără autorizaţie de construcţie, teren ce nu i-a aparţinut niciodată acestuia, ci vânzătorului AD, sunt nejustificate întrucât prin sentinţa civilă nr. 2400/2008 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă prin decizia nr. 1891R/2008 a Tribunalului Bucureşti s-a statuat cu putere de lucru judecat nulitatea parţială a contractul de vânzare cumpărare nr. 23941/1994 în ceea ce priveşte suprafaţa de 117 mp ce a făcut obiectul litigiilor dintre părţi de-a lungul timpului, stabilindu-se că această porţiune de teren, în realitate, aparţine pârâtului, iar urmare constatării nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare al reclamantului, a fost obligată Comisia Judeţeană Prahova de Fond Funciar să elibereze pârâtului titlul de proprietate inclusiv pentru această porţiune de teren, sens în care a fost emis în favoarea acestuia titlul de proprietate nr. 206395/2010, pentru suprafaţa totală de 1,9400 ha din care: 500 mp în T13 P670 care cuprinde şi porţiunea de 117 mp, anulându-se astfel implicit titlul de proprietate nr. 17596/1994.

De-altfel, acest titlu de proprietate nu a fost niciodată anulat, producând efectele juridice pentru care a fost emis, atestând astfel dreptul de proprietate al pârâtului asupra suprafeţei de 500 mp situată în T13 P670 în care este cuprinsă şi această porţiune de 117 mp, faţă de care apelantul susţine nejustificat că ar fi ocupată în mod abuziv de către pârât.

Susţinerile apelantului-intervenient că, deşi a invocat autoritatea de lucru judecat în baza deciziei nr. 128/A/2006, şi a deciziei nr. 502R/2006 ale Curţii de Apel Braşov, prin care s-a anulat parţial titlul de proprietate nr. 17596/1994, vizând suprafaţa de 500 mp curţi construcţii, situat în T13 P670, totuşi, cele două comisii de fond funciar au emis pârâtului un nou titlu de proprietate nr. 206395/17.02.2010, punând astfel în aplicare numai sentinţa nr. 2400/2008 a Judecătoriei Buftea, soluţie prin care s-a inclus porţiunea de 117 mp din contractul de vânzare cumpărare emis pe numele reclamantului, în suprafaţa de 500 mp pentru care s-a dispus anularea parţială a titlului de proprietate nr. 17596/1994, fără să se ţină cont că exista deja emis titlul de proprietate al vânzătorului nr. 68087/13.05.2000, sunt neîntemeiate, întrucât deciziile pronunţate de Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov au vizat numai anularea titlului de proprietate nr. 17596/1994, în timp ce, obiectul litigiului soluţionat de Judecătoria Buftea şi Tribunalul Bucureşti a vizat constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare al reclamantului, nulitate parţială ce a generat obligarea comisiilor de fond funciar la emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele pârâtului, iar conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafaţa de 489 mp descrisă în titlul de proprietate nr. 68087/13.05.2000 nu se suprapune cu suprafaţa de 500 mp descrisă în titlul de proprietate nr. 206395/17.02.2010.

Pretenţiile apelantului conform cărora soluţia este nelegală întrucât în această modalitate ar fi prejudiciat prin faptul că rămâne fără curte, nu pot fi avute în vedere, cât timp raportul de expertiză nu atestă o asemenea situaţie, iar potrivit titlului de proprietate al reclamantului, acesta deţine în proprietate suprafaţa de 489 mp în T13 P671 (503 mp din măsurători), cuprinsă în titlul de proprietate al vânzătorului de la care a cumpărat terenul, nemulţumirea reclamantului şi intervenientului constând, în realitate în faptul că, deşi autorului de la care reclamantul a cumpărat i s-a reconstituit integral terenul deţinut anterior cooperativizării, la pct. Acasă i s-a stabilit un alt amplasament decât cel pe care pretind că l-ar fi avut anterior autorul lor, încercând astfel pe cale ocolită, prin revendicarea terenului de 117 mp, să obţină la acest punct o suprafaţă mai mare decât cea reconstituită, de 489 mp, statuându-se însă cu putere de lucru judecat că porţiunea de 117 mp aparţine în proprietate pârâtului, revendicarea acestei porţiuni în prezenta cauză fiind astfel inadmisibilă, ca o consecinţă a autorităţii de lucru judecat.

Afirmaţiile apelantului-intervenient că interesul pârâtului pentru acest teren ar fi nelegitim, întrucât are autorizaţie de construire pentru casa situată pe un teren de 250 mp, tot terenul aparţinând în realitate vânzătorului AD, conform registrului agricol din perioada 1959 -1963 şi actului de zestre din anul 1936, al soţiei acestuia AV nu au relevanţă, întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile art. 584 Cod civil, nemodificat pentru a se dispune grăniţuirea proprietăţilor şi nicidecum dacă pârâtul are sau nu interes să obţină acest teren cât timp prin hotărâri judecătoreşti irevocabile s-a statuat dreptul de proprietate al pârâtului asupra suprafeţei de 500 mp situată în T13 P670, inclusiv asupra porţiunii de 117 mp cuprinsă în suprafaţa de 500 mp.

Criticile apelantului-intervenient în sensul că instanţa nu s-ar fi pronunţat nici cu privire la branşamentul instalaţiei electrice, fapt menţionat în expertiza din data de 2.09.2009 şi pe care expertul Băiuţă Nicolae a omis să-l menţioneze în completarea din 1.09.2010, fiind astfel obligat în prezent să mute branşamentul pe altă stradă, necesitând costuri suplimentare, sunt neîntemeiate, întrucât reclamantul nu a formulat un asemenea capăt de cerere vizând branşamentul instalaţiei electrice, astfel încât în condiţiile în care o asemenea pretenţie nu a fost supusă dezbaterii părţilor la instanţa de fond, aceasta nu poate fi solicitată pentru prima dată în calea de atac a apelului, întrucât s-ar încălca principiul disponibilităţii, al contradictorialităţii şi dreptul la apărare al părţilor.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelantul - pârât CS, susţinerile acestuia conform cărora în mod greşit instanţa de fond a menţionat în dispozitivul hotărârii că admite în parte cererea de revendicare şi în tot cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, cât timp s-a dispus numai grăniţuirea proprietăţilor avându-se în vedere actele de proprietate ale părţilor, constatându-se că nu există o acaparare de teren, sunt întemeiate, deoarece instanţa, admiţând în parte acţiunea în revendicare, respectiv numai în ceea ce priveşte grăniţuirea proprietăţilor, reţinând că pentru suprafaţa de 117 mp revendicată s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, înseamnă că şi cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului trebuia admisă tot numai în parte, respectiv tot numai cu privire la capătul de cerere vizând grăniţuirea şi nicidecum în totalitate, întrucât soarta cererii de intervenţie accesorie depinde de soluţia dată cererii principale.

Criticile apelantului pârât conform cărora în mod greşit instanţa a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care disp. art. 584 Cod civil, stipula într-adevăr că, cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate, dar acest text, de referă la manopera efectivă de realizare a delimitării şi nu a cheltuielilor de judecată într-un litigiu având ca obiect grăniţuire, sunt justificate întrucât într-adevăr, dispoziţiile textului 584 Cod civil, nemodificat, devin aplicabile numai în ceea ce priveşte cheltuielile efectiv suportate pentru realizarea operaţiunii de grăniţuire în sine şi nu şi în cazul cheltuielilor de judecată care se suportă de partea care cade în pretenţii, astfel încât, atât timp cât s-au admis capătul acţiunii şi cererea reconvenţională vizând grăniţuirea, înseamnă că o asemenea compensare poate viza numai cheltuielile de judecată suportate de părţi cu ocazia prezentului litigiu şi nicidecum cheltuielile specifice operaţiunii de grăniţuire.

Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod civil va respinge apelul declarat de apelantul intervenient ca nefondat şi va admite apelul declarat de apelantul-pârât având în vedere că, deşi instanţa a admis în parte acţiunea în revendicare şi a dispus grăniţuirea proprietăţilor, nu s-a pronunţat în mod expres în dispozitiv asupra capătului de cerere vizând revendicarea, astfel că, ţinând seama că din probele administrate nu rezultă că pârâtul stăpâneşte abuziv porţiunea de 117 mp, ci dimpotrivă, toate actele depuse la dosar atestă faptul că această suprafaţă de teren aparţine în proprietate pârâtului, va schimba în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge capătul acţiunii privind revendicarea, ca neîntemeiat.

Totodată, instanţa va admite cererea de intervenţie în interesul reclamantului în parte, respectiv numai în ceea ce priveşte capătul de cerere vizând grăniţuirea şi va compensa în tot cheltuielile de judecată, sens în care, va obliga în solidar pe reclamant şi intervenient la 912,60 lei rest după compensare în conformitate cu disp. art. 274 şi 277 Cod pr.civilă.

De asemenea, instanţa va menţine restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii, referitoare la capătul privind grăniţuirea şi a cererii reconvenţionale.

În baza art.274, art.277 Cod pr.civilă, tribunalul va obliga în solidar pe apelantul-intervenient şi intimatul reclamant la 225 lei cheltuieli de judecată, către apelantul-pârât.

Pentru aceste motive

In numele legii

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul intervenient AG, ca nefondat.

Admite apelul declarat de apelantul pârât CS.

Schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că respinge capătul acţiunii privind revendicarea, ca neîntemeiat

Admite cererea de intervenţie în interesul reclamantului, în parte.

Compensează în parte cheltuielile de judecată şi obligă în solidar pe reclamant şi intervenient la 912,60 lei, rest după compensare.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei numai în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii, referitoare la capătul privind grăniţuirea şi a cererii reconvenţionale.

Obligă în solidar pe apelantul intervenient şi intimatul reclamant la 225 lei cheltuieli de judecată către apelantul - pârât.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 26.06.2012.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR

Domenii speta

Spete similare