Acţiune în anulare formulată de administratorul judiciar al debitoarei privind transferurilor patrimoniale către terţi. Aplicarea disp. art. 79 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Sentinţă civilă 1752 din 05.11.2013


Potrivit disp. art. 80 lit. b din Legea 85/2006 lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii sau acte încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

Astfel, din dispoziţiile menţionate mai sus rezultă, fără putinţă de tăgadă, că un act juridic având ca obiect constituirile ori transferurile de drepturi patrimoniale către terţi poate fi analizat în acelaşi timp atât sub aspectul disproporţiei prestaţiilor cât şi a concernului fraudulos, aceste cauze neexcluzându-se reciproc. Astfel, potrivit dispoziţiilor legale, condiţia esenţială ce trebuie avută în vedere în cazul actelor ce au ca obiect transferuri de drepturi patrimoniale, este intenţia tuturor părţilor implicate în aceste acte de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Însă, intenţia părţilor reprezintă un elemente subiectiv ce nu poate fi probat în mod direct, dar, poate rezulta din faptele şi atitudinea părţilor implicate.

Înstrăinarea bunurilor mobile autoutilitara marca Renault Master cu serie motor ____ şi a autoturismului Renault Symbol serie motor _____, au făcut obiectul vânzării cumpărării din data de 30.01.2012 s-a făcut în frauda creditorilor fiind încălcate disp. art. 79 şi 80 din Legea 85/2006.

Operaţiunea de vânzare-cumpărare a autoutilitarei marca Renault Master şi a autoturismului Renault Symbol din data de 30.01.2012 a făcut făcută cu intenţia clară de a sustrage bunurile mobile de la urmărire, debitoarea – vânzătoare SC V SRL prin reprezentantul său fiind conştientă de faptul că prin încheierea actului de vânzare cumpărare – factura fiscală nr. 2070001/30.01.2012 la valoarea de 808 de lei fără TVA, respectiv 1.001,92 de lei inclusiv TVA îi prejudiciază pe creditorii existenţi.

La momentul vânzării cumpărării bunurilor mobile, debitoarea SC V SRL avea ca şi administrator pe P. A., iar sediul social era în X.

În data de 30.01.2012 debitoarea SC V SRL vinde autoutilitara marca Renault Master cu serie motor C220506 şi autoturismul Renault Symbol serie motor D008837 către P. R., fiind întocmită factura nr. 124/12.08.2011 în valoare totală de 12.193,93 de lei, valoare fără TVA.

Este evident astfel, că P. R. în calitate de cumpărător al celor două autovehicule cunoştea situaţia societăţii vânzătoare, în sensul că avea cunoştinţă despre starea de încetare de plăţi a acesteia şi de împrejurarea că, prin scoaterea autovehiculelor din proprietatea vânzătoare debitoare, datoriile către creditori nu vor fi achitate. Acest fapt reiese din faptul că sediul social al debitoarei vânzătoare este acelaşi cu domiciliul cumpărătorului. Acest lucru s-a şi întâmplat ulterior, debitoarea vânzătoare intrând în procedura falimentului.

În ceea ce priveşte preţul tranzacţiei de 808 de lei fără TVA, respectiv 1.001,92 de lei inclusiv TVA, este mai mult decât evident faptul că acesta nu este un preţ serios, vânzarea unui autoturism sau autoutilitară la preţul de 500,96 de lei pe bucată, creând serioase îndoieli cu privire la preţul real, ţinând cont şi de faptul că vânzarea s-a făcut practic „în casă”, debitoarea vânzătoare şi cumpărătorul având acelaşi sediu social şi domiciliu.