Insolvenţă: Diferenţa dintre contract de leasing financiar şi cel de leasing operaţional.

Potrivit art. 75 al.1 din legea 85/2006 „După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.”

Debitoarea SC. N. G. SRL prin administratorul special C.G. a arătat că dintr-o eroare a fost trecută creditoarea SC. E.F.G. SA cu întreaga sumă de  X  lei în tabelul de creanţe, în loc să fie trecută aceasta cu valoarea de  Y lei –cât reprezintă creanţă certă, iar restul de Z lei trebuia trecută în tabel ca şi creanţă sub condiţie.

Instanţa reţine că această greşeală este o eroare esenţială şi ea se poate rectifica pe calea contestaţiei la tabel pe tot parcursul procedurii insolvenţei.

Astfel, potrivit art. 64 al.4 şi 6 din legea 85/2006

 „(4)Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege.(…)

(6)Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment.”

În cauză, instanţa reţine că au fost încheiate între părţi două contracte de leasing: nr.692/09.06.2006 şi nr.1515/08.02.2007. Potrivit declaraţiei de creanţe a SC. E.F.G. SA  rezultă că erau scadente la data deschiderii procedurii insolvenţei următoarele sume: 37.032,84 lei pentru primul contract de leasing (în vederea achitării integrale a contractului) şi suma de 468.826,32 lei pentru cele de al doilea contract de leasing. În total erau scadente facturi emise în baza celor două contracte de leasing în valoare de 505.859,16lei, aşa cum a indicat şi creditoarea.

Restul sumelor de bani în valoare de 144.888,598 Euro (637.075,09lei) reprezentând rate ale folosinţei bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing nr.1515/08.02.2007 (IVECO Trakker AD410T44+Cantoni) deveneau scadente la data de 25 ale lunii, funcţie de voinţa părţilor de a se prelungi lună de lună contractul (f.14). Astfel, fiecare rată din contractul de leasing, devenea scadentă în maxim 10 zile de la emiterea facturilor (punctul 3.4. din contractului de leasing nr.1515/08.02.2007).

Instanţa reţine că prezentul contract în litigiu nu este unul de vânzare-cumpărare cu plata în rate, unde odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra cumpărătorului se naşte în patrimoniul său obligaţia de plată a preţului bunului achiziţionat. Dacă preţul se achită în rate, creanţa reprezentând o rată este afectată de termen.

În cazul de faţă contractul de leasing este în principal unul de locaţiune în care pe măsura folosinţei bunului contractat se plăteşte şi contravaloarea folosinţei de către debitoare. Astfel, ratele nu sunt scadente toate în acelaşi moment şi nici nu se cunoaşte de la început dacă părţile vor duce contractul până la capăt. Finalizarea acestui contract de leasing este opţiunea  debitoarei, oricând aceasta putând rezilia contractul sub sancţiunile prevăzute în convenţia părţilor. Mai mult pentru fiecare rată se emite o factură fiscală cu valoarea ratei lunare calculată funcţie de cotaţia Euro-leu din fiecare lună.

Ca urmare, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, părţile nu cunoşteau valoarea în lei a fiecărei rate şi nici dacă administratorul judiciar era de acord cu continuarea sau nu a derulării contractului de leasing nr.1515/08.02.2007.

Prin urmare, suma care se putea trece în tabelul creditorilor era doar cea de 505.859,16lei, reprezentând creanţă certă, lichidă şi exigibilă (rate scadente şi neachitate din cele două contracte de leasing). Restul sumei de 144.888,598Euro (637.075,09lei) reprezentând rate ale folosinţei bunurilor ce fac obiectul contractului de leasing nr.1515/08.02.2007 se năştea ca şi creanţă în patrimoniul debitoarei lună de lună, funcţie de opţiunea debitoarei de continuare a contratului şi de îndeplinirea obligaţiei creditoarei de a emite facturile fiscale.

Fiecare creanţă lunară nou născută în baza contractului de leasing nr.1515/08.02.2007, era asociată creanţelor noi născute în timpul procedurii. Acestea potrivit art. 64 al.6 din legea 85/2006, nu se înscriu la masa credală, dar se plătesc cu prioritate înaintea celorlalte creanţe înscrise în tabel.

În aceste condiţii, instanţa reţine că în mod corect creditoarea SC. E.F.G. SA a prezentat defalcat creanţele rezultate din cele două contracte de leasing în declaraţia de creanţă, dar administratorul judiciar în mod eronat a înscris în tabelul de creanţa întreaga sumă rezultată din cele două contrate.

Domenii speta

Spete similare