Antecontracte

Prin sentinţa civilă nr. 1984/21.10.2010 s-a respins având ca obiect constatarea vânzării formulată de reclamantul-pârât PM domiciliat în comuna …, judeţul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant HD ambii domiciliaţi în comuna …., judeţul Suceava ca nefondată.

Admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul- reclamant HD precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de HLF.

Constată nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată denumit ” contract de vânzare cumpărare” din 25.08.2008.

Obligă reclamantul – pârât să plătească atât pârâtului – reclamant cât şi intervenientei câte 12,30 lei cheltuieli de judecată.

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr.6173/314/2008 reclamantul PM a chemat în judecată pe pârâtul HM solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că la data de 25.08.2008 a cumpărat de la pârât o moară cu utilaje – suprafaţa de 1500 m.p. teren situat la locul numit „ ” în intravilanul comunei B, judeţul Suceava.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 25.08.2008 a cumpărat de la pârât bunurile mai sus individualizate cu preţul de 30.000 Euro din care a achitat acestuia suma de 25.000 Euro la data cumpărării, urmând ca suma de 5000 Euro să fie achitată la data de 30.09.2008, în faţa notarului cu prilejul perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, sens în care a încheiat cu pârâtul un înscris sub semnătură privată intitulat

„ Contract de vânzare - cumpărare”.

Susţine reclamantul că pârâtul a refuzat în mod categoric să se prezinte la notar, pentru încheierea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică pretinzând un preţ mai mare decât cel convenit, motiv pentru care a promovat acţiunea de faţă prin care solicită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.

În drept, reclamantul a invocat  dispoziţiile art.111 Cod procedură civilă, art.1020 Cod civil şi urm Cod civil.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar copia actului de vânzare –cumpărare, a contractului de donaţie şi  a contractului de vânzare cumpărare prin care pârâtul a devenit proprietarul bunurilor aflate în litigiu.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare ( fila 11 dosar) prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava de a soluţiona acţiunea si declinarea acestei competenţe în favoarea Judecătoriei Fălticeni în a cărei rază de activitate îşi are domiciliul.

Prin Sentinţa civilă nr.4952 din 13.11.2008 a Judecătoriei Suceava s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Suceava şi  a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

După înregistrarea cauzei pe rolul acestei instanţe, sub nr. 6173/314/2008, pârâtul a depus întâmpinare ( fila 6 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, iar reclamantul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că, pârâtul nu a semnat la data de 25.08.2008 acel contract de vânzare – cumpărare  sub semnătură privată, ce a fost invocat de către reclamant în sprijinul cererii sale.

Consideră că acel contract nu este valabil deoarece ii lipseşte unul din elementele necesare pentru a fi considerat act juridic civil ce îşi produce efectele, respectiv consimţământul.

Contractul se încheie prin acordul de voinţă - consimţământ - al părţilor, lipsa acestuia ducând la nulitatea absolută a actului juridic.

Menţionează că nu a semnat acel act juridic pentru care reclamantul a solicitat sa se constate pretinsa vânzare a unor bunuri, motiv pentru care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

Prin cererea reconvenţională ( fila 7 dosar) solicită să se constate nulitatea absolută a înscrisului denumit „contract de vânzare-cumpărare” din data de 25.08.2008, contract prin care ar fi înstrăinat către reclamant anumite bunuri imobile semnătura neaparţinându-i pe acel act.

În drept a invocat prevederile art. 177 Cod procedură civilă.

În dovedirea susţinerilor sale a solicitat efectuarea unei expertize grafologice,proba cu martori şi cu interogatoriu civil al reclamantului.

La fila 29 dosar HFF a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să se admită prezenta cerere, să respingă acţiunea reclamantului -pârât ca neîntemeiată, să admită cererea reconvenţională a pârâtului reclamant, să se anuleze înscrisul sub semnătură privată numit ” contractul de vânzare- cumpărare” din data de 25.08.2008, cu obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că este soţia pârâtului reclamant fiind căsătoriţi din anul 1982.

În timpul căsătoriei au dobândit prin cumpărare, conform contactului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2013 din 12.07.2000 la BNP …. Fălticeni, suprafaţa de 500 mp curţi - construcţii împreună cu o moară şi o magazie situate în intravilanul satului Baia, judeţul Suceava, identic cu parcela 132 a comunei cadastrale …, între vecinii HD, D.J., pârâul …., D.E.

Alături de suprafaţa de 1000 mp dobândită doar de pârât prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 130 din 02.02.1996 a BNP …., bunurile comune mai sus descrise fac obiectul litigiului.

Având în vedere menţiunile din înscrisul sub semnătură privată, pârâtul se obligă a vinde acele bunuri imobile fără ca aceasta să fie parte a antecontractului.

Sancţiunea ce intervine în situaţia unor astfel de acte este nulitatea. Actul neconfirmat este lovit în întregime de nulitate iar nu numai parţial corespunzător părţii din bunul comun ce ar reveni pârâtului al cărui consimţământ expres a lipsit la înstrăinare.

În cazul antecontractului de vânzare-cumpărare unui bun imobil comun nu operează prezumţia de mandat tacit deoarece sau antecontractul este valabil si are forţă executorie, ceea ce ar însemna ca obligaţiile rezultate din antecontract să poată fi executate silit, în natură prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, ceea ce este vădit contrar prev. art. 35 Codul familiei, sau obligaţiile rezultate din antecontract nu sunt valabile pentru celălalt soţ ce nu şi-a dat consimţământul şi, ca atare, el va putea invoca excepţia de nulitate pe acest motiv.

Prin încheierea din 17 iunie 2009 a fost admisă în principiu cererea de intervenţie formulată de HFF.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Conform înscrisului sub semnătură privată,  numit „ contract de vânzare – cumpărare” încheiat la data de 25.08.2008 între reclamantul – pârât , în calitate de cumpărător şi pârâtul- reclamant în calitate de vânzător s-ar fi perfectat o convenţie privind vânzarea – cumpărarea unei mori împreună cu suprafaţă totală de 1500 m.p. teren situată în intravilanul comunei …., judeţul Suceava, dar şi cu utilaje constând în moară valţ, moară ciocănele, bazic forestier.

Preţul vânzării consemnat în acel act este de 30.000 Euro din care reclamantul – pârât ar fi predat pârâtului - reclamant o parte, respectiv suma de 25.000 Euro, diferenţa de 5000 Euro, urmând să o achite la data de 30.09.2008, când urmau să fie întocmite actele şi în formă autentică.

La încheierea  acestei convenţii ar fi asistat martorii GC şi NP.

Din întreg materialul probator administrat instanţa constată că în cauza de faţă nu sunt întrunite condiţiile pentru perfectarea acestei convenţii de vânzare – cumpărare.

Astfel, potrivit disp. art. 948 Cod civil pentru a fi valabil încheiată, convenţia de vânzare – cumpărare, trebuie să întrunească diferite elemente, respectiv: consimţământul, capacitatea, obiectul, o cauză licită şi în cazul contractului solemn, forma .

Vânzarea se încheie aşadar cu consimţământul  părţilor, ceea ce reprezintă acordul de voinţă al acestora la înstrăinare, respectiv cumpărare.

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că, între  reclamantul – pârât şi pârâtul- reclamant au existat discuţii privind vânzarea - cumpărarea imobilelor descrise în acţiune, pârâtul - reclamant arătându-şi disponibilitatea încheierii unei convenţii de vânzare cumpărare, după efectuarea unei evaluări din partea unui expert, fără însă a fi stabilit preţul vânzării şi fără să se fi încheiat vreun act  sub semnătură privată în acest sens.

Acest fapt rezultă din susţinerile pârâtului- reclamant la interogatoriul luat în instanţă coroborate cu declaraţiile martorilor CM, CI.

Singura mărturie care confirmă susţinerile reclamantului – pârât privitoare la încheierea de către părţi a acestei convenţii şi predarea unei părţi din preţ, respectiv suma de 25.000 Euro este cea făcută de GC, declaraţie pe care instanţa o va înlătura, considerând-o nesinceră, dată fiind atitudinea oscilantă a martorului, urmare a declaraţiilor  ulterioare date la Poliţia … şi la notariat, prin care revine de fiecare dată de la mărturiile anterioare, acesta refuzând să se mai prezinte încă o dată în instanţă pentru a fi audiat cu privire la această poziţia contradictorie, reclamantul – pârât nefăcând nici el demersuri în acest sens.

Deosebit de aceasta, instanţa  mai reţine că, în actul sub semnătură privată semnat de reclamantul – pârât, apare trecut ca martor  ce ar fi asistat la convenţia părţilor şi numitul NP despre care reclamantul – pârât nu a putut da nici o relaţie, susţinând că nu-l cunoaşte, că acesta nu a asistat la discuţia dintre părţi, singurii participanţi fiind martorii GC.

Cât timp actul sub semnătură privată a fost scris de reclamantul - pârât într-un singur exemplar, ce a fost doar în posesia acestuia, aspect recunoscut la interogatoriul civil, şi acesta nu are nicio explicaţie cu privire la înscrierea ca martor a lui NP, şi despre care spune că nu îl cunoaşte şi că în niciun caz nu a asistat la discuţiile avute cu pârâtul- reclamant, înseamnă că acel înscris cuprinde menţiuni neconforme  cu realitatea, fiind de natură a convinge instanţa că a fost scris în lipsa pârâtului - reclamant.

Deosebit de aceasta instanţa constată că, declaraţia dată de reclamantul – pârât la interogatoriu nu se coroborează nici cu declaraţia martorului HG, aceasta din urmă neconfirmând susţinerile reclamantului – pârât privitoare la participarea sa în momentul semnării contractului.

Faptul că, pârâtul – reclamant nu şi-a dat consimţământul la încheierea vânzării – cumpărării rezultă şi din declaraţiile martorilor CD potrivit cărora, chiar şi după introducerea prezentei acţiuni, reclamantul – pârât a făcut demersuri pe lângă pârâtul- reclamant şi intervenientă să-i vândă  acele bunuri , pentru care oferea mai întâi o sumă de 5000 Euro, urmând ca diferenţa să o achite după ce va vinde un vehicul.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa constată că în lipsa consimţământului vânzătorului nu poate să pronunţe, în lumina principiilor executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, conform prev. art. 1073 şi 1077 Cod civil, o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare –cumpărare, motiv pentru care va respinge acţiunea ca nefondată.

Lipsa consimţământului la încheierea unei convenţii de vânzare cumpărare privitoare la imobile, fie chiar şi prin act sub semnătură privată, este de natură a atrage nulitatea actului.

Deosebit de acestea, instanţa constată din înscrisurile depuse la dosar, că parte din bunurile imobile consemnate în înscrisul sub semnătură privată, respectiv moara împreună cu suprafaţa de 500 m.p. teren pe care acestea sunt situate reprezintă bunul comun al pârâtului – reclamant în devălmăşie cu intervenienta HLF.

Presupunând că prin convenţia de vânzare cumpărare materializată în înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 25.08.2008, pârâtul- reclamant ar fi înstrăinat şi aceste bunuri, această convenţie este lovită de nulitate absolută şi ca urmare a lipsei consimţământului expres al soţului codevălmaş la înstrăinare, fiind încălcate dispoziţiile art. 35 alin.2 Codul Familiei privitoare la limitele mandatului tacit şi reciproc.

Pe aceste considerente, instanţa va admite cererea reconvenţională formulată de pârâtul- reclamant precum şi cererea de intervenţie formulată de ……, constatând nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată denumit” contract de vânzare cumpărare” din 25.08.2008.

Conform art. 274 Cod procedură civilă , reclamantul – pârât va fi obligat să plătească pârâtului- reclamant şi intervenientei cheltuieli de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare