Pretenţii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 492/19.05.2011 (pretenţii)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect  pretenţii, acţiune formulată de reclamantul M.I. împotriva pârâtelor S.C.D.P.P.M.A.F.,  A.D.S. şi intervenientelor A. L. ŞI A. R.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12.05.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa pentru a da posibilitatea pârâţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 19.05.2011 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii de faţă:

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1.Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 06.04.2010 şi înregistrată sub nr.458/249/2010, reclamantul M.I. a chemat în judecată pârâtele S.C.D.P.P.M.A.F.,  A.D.S, solicitând instituirea dreptului de superficie pe suprafaţa de teren de sub corpul de construcţii CC45/3, C6, C28, C29 şi C30, situate în F.

Acţiunea principală este legal timbrată cu 711 lei cf. chitanţei nr.00009197/01.06.2010 şi timbru judiciar.

La data de 13.05.2010 reclamantul a depus cerere precizatoare prin care apreciază că suprafaţa de teren de sub construcţiile al căror proprietar este de aproximativ 1000 mp, iar valoarea acestei suprafeţe la suma de 10.000 lei şi depune la dosar un plan de situaţie, cu privire la indicarea amplasamentului terenului/construcţiilor în litigiu ca fiind în tarlaua 55, parcela 44.

I.2. La data de 30.04.2010, pârâta ADS a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii faţă de ADS ca neîntemeiată, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive precizând că  nu  a acţionat pentru  a  împiedica accesul  reclamantului  către  construcţiile  pe  care  le deţine neîncălcându-i în nici un fel dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile mentionate.

Pârâta  S.C.D.P.P.M.A.F.,  deşi legal citată nu a formulat întâmpinare.

La data de 31.05.2010, pârâta A. D. S. a depus cerere completatoare a întâmpinării faţă de precizările aduse de reclamant cererii de chemare în judecată, învederând că suprafaţa de teren din tarlaua 55, parcela 44, categoria de folosinţă curţi construcţii a fost inventariată în patrimoniul ADS în domeniul public al statului cu o suprafaţă totală de 4,18 ha, în baza inventarierii efectuate conform Ordinului comun al Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr.266/2001 şi Ministerul Administraţiei Publice nr.482/2001, respectiv Ordinului comun al Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr.150/2002 şi Ministerul Administraţiei Publice nr.106/2002.

Conform documentaţiei topo cadastrale întocmită de SC G. SRL la S. C. P. M. teritoriul administrativ F., predată ADS, verificată şi recepţionată de OCPI C. la categoria de folosinţă curţi construcţii în parcela 44, tarlaua 55, a rezultat o suprafaţă de 1,6708 ha, diferenţa regăsindu-se la categoria de folosinţă arabil şi anume A44/2 de 2,384 ha, neproductiv Np 44/3 de 0,0145 ha, drumuri De 44/1 de 0,3137 ha, respectiv De 44/4 de 0,0663 ha.

Se arată că suprafaţa de teren din tarlaua 55, parcela 45, a fost inventariată în patrimoniul ADS cu o suprafaţă totală de 3,82 ha în domeniul public al statului la S. C. P.P. M. F.

Conform documentaţiei topo cadastrale întocmită de SC G. SRL la S. C. P. M., teritoriul administrativ F. predată ADS, verificată şi recepţionată de OCPI C., în parcela 44, tarlaua 55, a rezultat o suprafaţă de teren categoria folosinţă arabil A45 de 3,8351 ha, teren categoria de folosinţă curţi construcţii Cc 45/3 de 0,1276 ha, teren categoria de folosinţă fâneţe Fn 45/4 de 0,0991 ha, respectiv teren categoria de folosinţă păduri Pdp 45/2 de 0,0615 ha.

Totodată se arată că pentru suprafeţele de teren aflate în administraţia ADS la S. C. P. P.M. F. jud.C. nu s-a realizat înscrierea în cartea funciară până la această dată, ci doar vizarea tehnică de către OCPI.

De asemenea pârâta învederează faptul că, pentru constituirea dreptului de superficie se cere, dovedirea dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi, fie existenţa unei dispoziţii legale, fie o convenţie încheiată între superficiar şi proprietarul terenului, deoarece dreptul de superficie ia naştere în puterea legii, ori prin convenţia părţilor, terenul nu se află în circuitul civil, fiind insesizabil, imprescriptibil şi inalienabil conform art.11 alin.1 din Legea nr.213/1998, astfel că dobândirea dreptului de superficie în cauza de faţă nu este posibilă, fiind vorba atât de teren cu destinaţia curţi construcţii cât şi de teren agricol aflat în proprietatea publică a statului şi al cărui regim juridic este reglementat de Legea nr.268/2001, potrivit căreia dreptul de folosinţă a terenurilor aflate în proprietatea statului se dobândeşte prin contract, cu plata unei redevente corespunzătoare, or, reclamantul nu deţine un asemenea contract.

În ceea ce priveşte dobândirea dreptului de superficie în cauza de faţă arată că :

-nu există un text de lege în baza căruia reclamantul să fie îndreptăţit la dobândirea dreptului de superficie asupra unui teren, ca urmare, legea ca mod de dobândire nu operează;

-nu există un contract în vederea dobândirii acestui drept, nefiind vorba nici de modul de dobândire convenţional;

-nu a operat uzucapiunea, având în vedere că reclamantul a dobândit în anul 2008 dreptul de proprietar asupra activelor.

La data de 01.06.2010, reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta ADS, prin care arată că nu deţine nici un înscris care să indice amplasarea  construcţiilor în funcţie de tarla/parcela, ci numai un plan de situaţie intravilan, oraş F. la scara de 1:2000 pe care l-a depus deja la dosar.

De asemenea arată că nu deţine întreaga documentaţie cadastrală ce a stat la baza intabulării construcţiilor şi nici intabularea acestora, această documentaţie aflându-se la pârâţi.

În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ADS, solicită a fi respinsă motivat de faptul că, cererea având ca obiect instituirea unui drept de superficie aduce atingere dreptului de proprietate asupra terenului proprietate publică a statului aflat în exploatarea staţiunii de cercetare, iar ADS cf. Legii nr.268/2001 are ca principalele atribuţii administrarea terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului public şi privat al statului, aflate în exploatarea societăţilor naţionale, a institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă şi a unităţilor de învăţământ agricol şi silvic; gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatat este, precum şi privatizarea societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din lege; exercitarea în numele statului a prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului.

Prin urmare ADS, are calitate procesuală pasivă întrucât prin lege, este mandatarul statului în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate publică şi private ale statului şi de asemenea, este instituţia specializată care realizează privatizarea societăţilor comerciale cu profil agricol, iar cf. Legii nr.15/1990 constituie şi concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate publică şi privată a statului, administrate de aceste societăţi.

Conform art.28 alin7 din Legea 45/2009, „unităţile de cercetare dezvoltare prev. în anexa 6 se reorganizează ca societăţi comerciale pe acţiuni cu capital integral de stat sau se desfiinţează după caz, acţiunile acestora fiind preluate de ADS. Patrimoniul format din bunuri proprietate publică şi private a statului se preia de către ADS, iar pârâta S.C.D.P.P.M.A.F. figurează în anexa nr.6 la poziţia nr.8.

I.3 La data de 21.03.2011 reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv A. L. şi A. R. solicitând instituirea dreptului de superficie pe suprafaţa de teren de sub corpul de construcţii CC45/3, C6, C28, C29 şi C30, situate în F.

 I.4 Intervenientele  A.L. şi A.R. au formulat întâmpinare la cerere de chemare în judecată a altor persoane solicitând respingerea cerereii.

II Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1. În motivarea acţiunii, reclamantul arată că este proprietarul imobilelor – construcţie situate în or. F. compuse din: gospodărie apă (corp CC45/3) şi reţea distribuţie apă, baracă metalică (corp C6), construcţii cu destinaţie de grajd şi remiză utilaje atelier mecanic (copuri C28, C29 şi C30), conform procesului verbal de licitaţie din data de 30.01.2008 şi a actului de adjudecare din data de 11.02.2008, încheiate de BEJ O. C. în dosarul de executare nr.100/2006, iar terenul de sub construcţii este proprietate publică a statului în administrarea pârâtei S.C.D.P.P.M.A.F.

De asemenea se arată că existenţa dreptului de superficie rezultă din prev. art.492 C.civ. care instituie o prezumţie „juris tantum” în sensul că orice construcţie, plantaţie sau lucru sunt prezumate a fi ale proprietarului terenului pe care se află, cu excepţia cazului în care s-ar dovedi astfel, instituirea dreptului de superficie fiind necesară pentru a exercita prerogativele dezmembrate din dreptul de proprietate  asupra terenului - să culeagă productele ternului sau să înstrăineze acest drept sau să îl graveze cu sarcini reale, exercitarea acestor atribute făcându-se cu respectarea dreptului de nudă proprietate asupra terenului.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.492 şi urm. C.civ.

II.2. În motivarea întâmpinării pârâta ADS a arătat că evidenţele pârâtei au la bază identificatori topografici la nivel de tarla şi parcelă, motiv pentru care fară indicarea datelor exacte ale amplasamentului corpurilor de construcţii din oraşul F. se află în imposibilitate de a identifica suprafeţele de teren aferente acestora în baza de date.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate se arată că, în conformitate cu art.4 din Legea nr. 268/2001, ADS exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului şi privatizează societăţile comerciale ce au în exploatare aceste terenuri.

Terenurile cu destinaţie agricolă sunt definite în art. 2 al aceleiaşi Legi, ca fiind terenuri agricole productive – arabile, vii, livezi, pepiniere viticoie, pomicole, plantaţii de hamei şi duzi, păşuni, fâneţe, sere, solarii, răsadniţe şi altele asemenea - cele cu vegetaţie forestieră, dacă nu fac parte din arnenajamente silvice, păşuni împădurite, cele ocupate cu construcţii şi instalaţii zootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătaţiri funciare, drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă, platforme şi spaţii de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenuri neproductive, care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă.

Terenurile cu destinaţie agricolă, cu excepţia celor supuse retrocedării, sunt inventariate în patrimoniul A.D.S. şi pot fi concesionate sau arendate de acesta, în condiţiile legii, ele nefăcând parte din capitalul social al societaţilor comerciale care deţin în exploatare terenuri cu destinaţie agricolă.

În drept,  se invocă disp. Legii nr. 268/2001, H.G. nr. 626/200, art. 115 şi urm., 242 alin 2 C. pr. civ.

II.3 În motivarea cererii de chemare în judecată a altor persoane, reclamantul reiterează aceeaşi situaţie de fapt şi de drept din cererea principală.

II.4. În motivarea întâmpinării la cererea de chemare în judecată a altor persoane, intervenientele reclamantul le opune un titlu al său constând dintr-un Act de adjudecare din 11.02.2008 întocmit în urma încheierii Procesului-verbal de licitaţie de către BEJ O.C. în Dosarul de executare nr. 100/2006, prin care s-au adjudecat bunuri printr-o licitaţie, ce la momentul vânzării făceau parte din domeniul public al statului, potrivit Decretului Consiliului de Stat al RSR nr. 114/23.10.1975, al inventarului bunurilor ce aparţin domeniului public al statului în administrarea SCDPMA F aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 15/2004 (poartă ştampila Ministerului de finanţe), a inventarului alcătuit potrivit HG nr. 1705/2006 (poartă ştampila ASAS şi este înregistrat la SCDPMA F.).

Creanţa ce se pretinde a fi certă lichidă şi exigibilă la momentul executării are în spate o serie de facturi fiscale emise de BEJ O.C., facturi pe care figurează aceleaşi bunuri, enumerate la momente diferite şi la poziţii de inventar diferite cu valori diferite, iar potrivit Legii nr. 45/2009 de reorganizare a SCDPMA F., aceasta încă deţinea în administrare aceste bunuri proprietate publică a statului executate silite.

Mai arată că potrivit art. 492 Cod civil, proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor de pe acel teren, până se dovedeşte din contra.

În condiţiile în care titlul reclamantului este criticabil obţinut prin adjudecarea unor bunuri proprietatea publică a statului la acel moment, consideră că solicitarea acestuia este nefondată şi nu îndeplineşte condiţiile modului de dobândire prin titlu a dreptului de superficie.

III. Probele administrate:

Alăturat acţiunii reclamantul a ataşat, în xerocopie, următoarele acte: actului de adjudecare din data de 11.02.2008 şi proces verbal de licitaţie din data de 30.01.2008 încheiate de BEJ O.C. în dosarul de executare nr.100/2006; extras din planul de cadastru.

Alăturat întâmpinării ADS a depus în copie situaţia terenurilor cu destinaţie agricolă şi neagricolă în exploatarea SCPM F. şi Decizia nr.868/2001 a C. A.B.

În dovedirea cererii intervenientele solicită proba cu înscrisuri şi obligarea reclamantei să prezinte instanţei Contractul de asociere în participaţiune nr. 780/12.08.2003.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor şi o expertiză topo la solicitarea reclamantului.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Starea de fapt reţinută de instanţă

În baza titlului executoriu constituit de sentinţa civilă nr.76291/13.10.2004 BEJ O.C. a pornit executarea silită împotriva SCDPMA F. prin scoaterea la licitaţie a bunurilor acesteia, la licitaţie înscriindu-se şi reclamantul.

Prin procesul verbal de licitaţie din 30.01.2008 şi actul de adjudecare din 11.02.2008 întocmite de BEJ O.C., reclamantul a dobândit prin adjudecare imobilele construcţii ce au făcut obiectul licitaţiei, respectiv gospodărire apă, baracă metalică, construcţie cu destinaţie grajd şi remiză utilaje, acestea nefiind identificate de executor prin menţionarea tarlalei ori parcelei în care sunt situate.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo efectuat în cauză construcţiile dobândite de reclamant prin actul de adjudecare susmenţionat sunt situate în cvartalul 55, parcela 45/3 curţi construcţii din F. (C1 cu suprafaţa de 40,30mp, C2 cu suprafaţa de 11,77mp, C3 cu suprafaţa de 41,49mp, C4 cu suprafaţa de 25,31mp) şi cvartalul 55, parcela 30 curţi construcţii din Fundulea, jud. Călăraşi (C6 cu suprafaţa de 326,92mp, C28 cu suprafaţa de 220,23mp, C29 cu suprafaţa de 147,44mp, C30 cu suprafaţa de 349,75mp).

Potrivit adresei nr.1777/11.03.2011 emisă de Primăria F. terenul pe care sunt situate construcţiile invocate de reclamant este teren proprietatea privată a intervenientelor A.L. şi A.R. conform deciziei civile nr.638/08.12.2009 pronunţată de CAB.

V Soluţionarea excepţiei

V 1. Prin întâmpinare pârâta ADS a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar instanţa a invocat din oficiu înainte de închiderea dezbaterilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a celeilalte pârâte SCDPMA F. excepţiile fiind unite cu fondul.

VI.. Referitor la instituirea dreptului de superficie:

Instanta constată că dreptul de superficie nu este definit expres în legislaţia noastră, dar existenţa sa este unanim acceptată, apreciindu-se că se întemeiază pe prevederile art. 492 Cod civil.

Astfel, potrivit art. 492 Cod civil, “orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”.

Prin urmare, în favoarea proprietarului terenului funcţionează prezumţia că este şi proprietarul supraedificatelor dar prezumţia poate fi răsturnată, făcându-se dovada contrarie.

Ca regim juridic dreptul de superficie este un drept real pe care o persoană, proprietar asupra construcţiilor, a altor lucrări sau plantaţii, îl are pe suprafaţa de teren care aparţine altei persoane, teren asupra căruia superficiarul capătă un drept de folosinţă. Astfel definit, dreptul de superficie are caracter imobiliar şi perpetuu prin natura sa, existenţa acestuia fiind dependentă de caracterul definitiv al construcţiei, plantaţiei sau lucrării ce grevează terenul pe care se află.

De asemenea instanţa reţine că potrivit doctrinei unanime în materie dreptul de superficie se constituie prin convenţia părţilor, legat, uzucapiune sau prin lege, orice alt mod de dobândire fiind exclus.

Prin urmare constituirea unui drept de superficie într-un alt mod de constituire constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al proprietarului terenului, astfel cum s-a reţinut şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Bock şi Palade împotriva României.

În această cauză, (hotărârea din 15 februarie 2007), Curtea, în analiza f?cută, după ce a stabilit că există o ingerinţă, a constatat că în speţă ingerinţa nu era prevăzută în „lege” în sensul Convenţiei, situaţie în care nu a mai continuat analiza obişnuită cu privire la justificarea ingerinţei şi respectarea principiului proporţionalităţii.

Concret, în cauza citată, Curtea a constatat că:

- stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unui drept de folosinţă asupra terenului proprietatea unui terţ, nu poate fi echivalată cu o expropriere pentru că nu se pierde dreptul de proprietate şi nu poate fi privită nici ca o reglementare a folosirii bunului, dar constituie o “ingerinţ?” în sensul primei fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie (a se vedea alineatele 53- 57)

- referitor la condiţia impusă de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie ca ingerinţa să fie prevăzută în “lege” Curtea a reţinut că expresia "dreptul de superficie”, este menţionată în mai multe acte normative, care nu stabilesc regimul juridic al acestui drept dar că există o jurisprudenţă bogată privind dreptul de superficie, ceea ce în accepţiunea Curţii echivalează cu prevederea “ingerinţei” în “lege” (a se vedea alineatele 59-62)

- conform jurisprudenţei constante (echivalată de Curte cu prevederea ingerinţei “în lege”) în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naşte decât din lege, prescripţie achizitivă, legat sau prin acordul părţilor iar simplul fapt de a ridica construcţii pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente menţionate anterior (alineatul 63 teza a II-a şi a III-a).

Concluzionând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reţinut că în speţa pe care a analizat-o, fosta Curte Supremă de Justiţie, constatând, contrar practicii judiciare constante, naşterea dreptului de superficie dintr-o simplă “…situaţie de fapt care nu a fost urmărită sau cunoscută de cei interesaţi”, dând efect juridic “aparenţei de drept”, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la naşterea dreptului de superficie, a pronuntat o hotărâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fără ca ingerinţa să aibă temei în dreptul intern (alineatul. 63 teza finală şi paragraf. 64).

Prin urmare, în hotărârea citată, Curtea a reţinut expres că instituirea unui drept de superficie constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate în sensul primei fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.

Şi cum orice ingerinţă în dreptul de proprietate este incompatibilă cu prevederile Convenţiei, în lipsa unei despăgubiri echitabile (a se vedea în acest sens, printre multe altele hotărârile Curţii date în cauzele Constantinescu şi alţii c. României, Cernescu şi Manolache c. României, Pascanu c. Romaniei etc), este evident c? susţinerile reclamantului nu pot fi acceptate, cât timp acesta nu a dovedit nici unul dintre modurile de constituire a dreptului de superficie acceptat de doctrină susenunţate.

În speţă reclamantul a dobândit construcţiile obiect al litigiului identificate prin raportul de expertiză topo, prin licitaţie publică, dar între acesta şi pârâte sau între acesta şi interveniente nu există nici un acord cu privire la folosirea terenului de sub construcţii, iar folosirea terenului se realizează de către reclamant din 11.02.2008 astfel că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prescripţiei achizitive cu privire la termenul de prescripţie.

Cât priveşte legea – ca mod de dobândire a dreptului de superficie se reţine că potrivit art. 28 al.7 din Legea 45/2009 unităţile de cercetare dezvoltare prevăzute în anexa 6 (cum este şi pârâta S.C.D.P.P.M.A. F. menţionată la poz.8 din anexă) se reorganizează ca societăţi comerciale pe acţiuni cu capital integral de stat, iar patrimoniul format din bunuri proprietate publică sau privată a statului se preia de către ADS.

Potrivit art. 31 din Legea 45/2009 terenurile agricole au fost proprietate publică a statului şi în administrarea instituţiilor şi unităţilor de cercetare dezvoltare de drept public, dar în prezent, terenul pe care sunt edificate construcţiile C6, C28, C29, C30, este în proprietatea privată a intervenientelor urmare a retrocedării în natură a terenului în baza Lg.10/2001 în baza deciziei civile nr.638/08.12.2009 pronunţată de CAB, astfel că susţinerile pârâtei ADS din întâmpinare şi comunicările ulterioare cu privire la regimul juridic al terenului sunt eronate urmând a fi înlăturate.

În consecinţă pentru realizarea dreptului de către reclamant, în acţiunea privind instituirea dreptului de superficie asupra terenului de sub construcţii, acesta se poate realiza doar în contradictoriu cu proprietarul terenului, care dobândeşte în plan procesual calitate procesuală pasivă. Cum terenul de sub construcţii este în proprietatea privată a intervenientelor A.L. şi A.R., conform deciziei civile nr.638/08.12.2009 pronunţată de C.A.B. coroborate cu raportul de expertiză efectuat în cauză, calitate procesuală pasivă o au acestea ca subiect de drept şi nu pârâtele.

Drept urmare instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor unită cu fondul şi va respinge acţiunea împotriva lor ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite ca calitate procesuală.

Cât priveşte cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a intervenientelor A.L. şi A.R., urmează a o respinge întrucât acestea fiind proprietarele terenului pe care sunt edificate construcţiile, au la îndemână o acţiune vizând accesiunea imobiliară a acestora, şi nu o acţiune de genul prezentei prin care să solicite instituirea dreptului de superficie asupra construcţiilor neavând nici un interes în promovarea acesteia din urmă.

VII. Cheltuieli de judecată

În fine în baza art.274 C.p.civ. va obliga reclamantul la plata către interveniente a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat cf. chitanţei nr.67/12.05.2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.D.S. şi S. C. D. P. P. M. A. F. şi unită cu fondul.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtele S. C. D. P. P. M. A. F. şi  A. D. S., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, respectiv a intervenientelor A.L şi A.R..

Obligă reclamantul la plata către interveniente a sumei de 3.000 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.05.2011.

1

Domenii speta

Spete similare