Răspundere delictuală

SENTINŢA CIVILĂ NR. 829/13.10.2011 (răspundere delictuală)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect pretenţii, acţiune formulată de reclamantul UAT A COMUNEI G. împotriva pârâtului T.L.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 06.10.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa la cererea pârâtului pentru a da posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 13.10.2011 şi în urma deliberării a pronunţat prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

I. Obiectul acţiunii şi timbrajul:

I.1.Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 025.03.2011 reclamanta UAT A COMUNEI G. a chemat în judecată pârâtul T.L., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 15.565 lei, reprezentând plata drepturilor salariale plătite numitului M.D. conform sentinţei civile nr.895/26.05.2008 şi a sumei de 1071 lei cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea principală este legal timbrată cf. OP nr.119/15.03.2010 emis de Trezoreria LG şi timbru judiciar.

I.2. La data 21.04.2011, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă.

II. Temeiurile de fapt şi de drept invocate :

II.1 În motivarea acţiunii principale, se arată că pârâtul a exercitat funcţia de primar al comunei Gurbaneşti şi, în această calitate a dispus emiterea dispoziţiei nr 32/29.02.2008, privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă a angajatului M.D. Ca urmare a necunoaşterii legii, aplicarea greşită a acesteia, existând o culpă personală în emiterea dispoziţiei la care nu avea dreptul să apeleze, M. D. a atacat dispoziţia respectivă şi prin sentinţa civilă nr 895/26.05.2008, pronunţată de T. C. rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către CAB instanţa a constatat nulitatea absolută a deciziei contestate, a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior concedierii şi a obligat pe Primar la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe toată durata concedierii, până la reintegrarea în funcţie.

Se arată că aceste drepturi au fost achitate de către reclamantă din vina pârâtului, conform borderourilor de încasare a sumelor. Se mai arată că, la data la care s-a desfăcut contractul de muncă, s-a dovedit că emitentul dispoziţiei este primarul comunei G., numitul L.T., iar obligaţia de plată s-a născut pentru primar aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr 895/2008 şi nu UAT comuna G. Din moment ce persoana care exercita funcţia de primar a luat o dispoziţie din culpă şi care a fost reformată de către o instanţă judecătorească, acesta nu se mai poate apăra cum că despăgubirile trebuie să le plătească UAT, întrucât raportul juridic nu l-a creat UAT, ci primarul, pârât în această cauză.

Se mai arată că  M. D. contestator în dosarul nr 773/116/2008 a fost apărat de avocat, iar instanţa de judecată a obligat primarul la plata unor astfel de cheltuieli. Se apreciază că există  o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului care, în calitate de primar, a dispus nelegal desfacerea unui contract de muncă prin necunoaşterea legii şi prejudiciul cauzat UAT G. care a plătit sumele de bani la care a fost obligată prin sentinţa civilă.

În drept,  se invocă dispoziţiile art. 998 si urm C Civ.

II.2. În motivarea întâmpinării pârâta arată că dispoziţia nr.32/29.02.2008 de încetare a raporturilor de muncă ale numitului M.D. a fost emisă de pârât în calitate de primar la acea dată al comunei G., în baza atribuţiilor prevăzute de art.63 alin.5 din Legea nr. 215/2001, iar dispoziţia menţionată  a fost supusă controlului de legalitate, potrivit dispoziţiilor art. 115 alin.2 din  Legea nr. 215/2001, având deci avizul de legalitate al Prefectului judeţului C.

Primarul în funcţie la data prezentei acţiuni, a continuat acţiunea în instanţă, promovând recurs împotriva sentinţei civile nr.895/25.05.2008, pronunţată de T.C. în dosarul nr.773/116/2008, achiesând la opinia potrivit căreia se impunea  desfacerea contractului de muncă a angajatului M. D. susţinând în instanţa de recurs că „soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică”

Mai arată pârâtul că a avut calitatea de primar al comunei G. judeţul C. până la data de 18.06.2008, ulterior, această calitate a fost dobândită de actualul primar care a promovat prezenta acţiune.În anul 2009, Curtea de Conturi a României, a efectuat control la Primăria comunei G., unde nu a semnalat şi reţinut în raportul prin care a fost finalizat controlul, nicio nelegalitate, atât cu privire la dispoziţia nr.32/29.02.2008 şi nici cu privire la obligarea la plata sumelor pentru care pârâtul este chemat în judecată şi apreciază că actele emise în calitate de primar şi în exercitarea acestei funcţii, au fost legale şi în concordanţă cu  atribuţiile prevăzute  de lege.

Pe de altă parte drepturile ar fi fost plătite contestatorului şi în situaţia în care nu s-ar fi dispus încetarea raporturilor de muncă prin dispoziţia contestată de acesta şi, ca urmare nu există prejudiciu, nefiind îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale.

În drept, se invocă dispoziţiile art.115 şi urm.C.p.civ.

III. Probele administrate:

În probaţiune reclamantul a ataşat  în copie următoarele acte: copie de pe sentinţa civilă nr. 895/2008 a T. C.i.

În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat probele cu interogatoriu şi înscrisuri.

În dovedirea cererii pârâta a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

IV. Analizând probele administrate instanţa reţine următoarele:

IV. 1. Starea de fapt reţinută de instanţă

Prin sentinţa civilă nr 895/26.05.2008, pronunţată de T. C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către CAB instanţa a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.32/29.02.2008 emise de Primarul com. G., a dispus reintegrarea contestatorului M. D. în postul deţinut anterior concedierii şi a obligat Primarul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe toată durata concedierii, până la reintegrarea în funcţie.

Astfel cum rezultă din conţinutul întâmpinării primarul obligat prin decizia susnumită a fost pârâtul T. L. ce a deţinut această funcţie la data emiterii deciziei de concediere.

Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză numitul M. D. a fost reintegrat în muncă la 01.04.2009, astfel că perioada concedierii până la reintegrare este în intervalul 01.03.2008-31.03.2009. Conform aceluiaşi raport de expertiză, la care nu s-au formulat obiecţiuni, pe durata concedierii până la reintegrarea în muncă contestatorul ar fi avut un salariu net total de 7761 lei, sumă care reactualizată s-a ridicat la 8013 lei.

IV.2 Referitor la fondul cauzei -  răspunderea civilă delictuală

Potrivit art. 998, 999 Cod civil, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.

Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală în baza art 998 C.civ. este necesar să se facă dovada elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv: (1) existenţa unui prejudiciu –prejudiciu care trebuie să fie cert, adică sigur sub aspectul existenţei sale şi al posibilităţilor de evaluare şi să nu fi fost reparat încă, (2) existenţa unei fapte ilicite – adică orice fapta prin care, încălcandu-se normele dreptului obiectiv se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane, (3) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, (4) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Sarcina probei pentru angajarea răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune că cel ce face o propunere în faţa judecăţii are obligaţia să o dovedească, în speţă această probă incumbă reclamantei.

În speţă în dezvoltarea motivelor acţiunii reclamanta invocă faptul că prin acţiunea sa pârâtul în mod nelegal a emis decizia de concediere, ce a fost anulată de instanţă care l-a şi obligat la plata drepturilor salariale către contestatorul M. D., dar că plata a fost realizată de reclamantă.

Pentru determinarea raportului juridic invocat chiar de reclamantă şi sintetizate în aliniatul precedent, instanţa reţine că disp. art.998 C.civ. privesc atât răspunderea pentru fapta proprie, cât şi răspunderea pentru fapta altuia întemeiată pe un raport de prepuşenie în acţiunea în regres a comitentului împotriva prepusului.

Deşi reclamanta invocă disp.art.998 C.civ., cauza juridică a acţiunii o constituie acţiunea în regres a reclamantei împotriva pârâtului invocând faptul plăţii în locul pârâtului, deşi acesta este cel obligat prin hotărârea judecătorească la plata drepturilor salariale, acţiune ce are natura juridică a unei acţiuni civile de drept comun.

Prin urmare premisa pentru exercitarea acţiunii în regres este existenţa unui raport juridic de prepuşenie între reclamanta UAT şi pârât fost primar la data emiterii deciziei de concediere.

În doctrină s-a statuat în mod constant că principalul argument pentru această soluţie în constituie faptul că victima prejudiciului are dreptul să acţioneze pentru despăgubiri atât pe comitent, cât şi pe prepusul angajat, la alegerea sa, pe amândoi, concomitent ori succesiv, sau numai unul dintre ei. Comitentul care plăteşte despăgubirile pentru prepusul său vinovat preia prin subrogare drepturile şi acţiunile victimei sale. Cum în patrimoniul victimei exista o acţiune civilă împotriva prepusului temeiul juridic al acţiunii comitentului împotriva prepusului în constituie acelaşi temei pe care îl avea şi acţiunea victimei împotriva prepusului – art.998 C.civ.

Din perspectiva condiţiilor mai susenumerate prev. de art.998 C.civ. privind acţiunea în regres, instanţa constată că nu este îndeplinită condiţia premisă a existenţei raportului de prepuşenie între UAT şi pârâtul fost primar în cadrul acestei unităţi administrativ teritoriale, întrucât primarul exercită o funcţie electivă, este autoritate executivă şi reprezentant al UAT – Comuna G. cf.art.23,62 din Lg.215/2001.

Ori, ceea ce este definitoriu pentru existenţa raportului de prepuşenie este existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în împrejurarea că pe baza acordului dintre ele o persoană fizică ori juridică încredinţează unei persoane fizice o anumită însărcinare, având asupra acesteia din urmă prerogativa de îndrumare, control şi direcţionare.

Însă în speţă, deşi pârâtul a fost primar în comuna G., acesta şi-a exercitat funcţia în urma alegerii prin vot, nefiind subordonat comunei ori angajat al acesteia.

Prin urmare, instanţa constată că reclamanta nu a făcut proba ce-i revenea, a îndeplinirii tuturor condiţiilor antrenării acţiunii în regres împotriva pârâtului, pretenţiile urmând a fi respinse pe cale de consecinţă.

În plus se reţine că nici dacă cauza juridică ar fi calificată ca fiind a răspunderii pentru fapta proprie prev. de art.998 C.civ., reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii.

Astfel, acţiunea pârâtului de emitere a deciziei de concediere nelegale şi anulate constituie o faptă ilicită care a creat un prejudiciu direct angajatului concediat M.D., constând în cuantumul drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada concedierii, şi nu UAT. Ori, una dintre condiţiile răspunderii pentru fapta proprie este aceea a existenţei unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat, fiind reparabil numai prejudiciul direct care se găseşte în legătură cauzală cu faptul care a generat acţiunea ilicită.

Având în vedere considerentele ce preced instanţa va respinge acţiunea ca neântemeiată.

V. Cheltuieli de judecată.

Cum reclamanta este în culpă procesuală în temeiul art.274 C.p.civ. instanţa va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 1300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi onorariu expert).

  PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta UAT a COMUNEI G., în contradictoriu cu pârâtul T.L.

 Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 1300 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.10.2011.

Domenii speta

Spete similare