Uzucapiune

Dosar nr. 1639/244/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUŞI – JUDEŢUL VASLUI

Sentinţa civilă nr.1005/2011

Şedinţa publică din 14 Decembrie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile formulata de reclamanţii P.U. şi P.A. în contradictoriu cu Municipalitatea Huşi –prin primar, având ca obiect  uzucapiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc părţile.

Procedura este  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei faptul că, dezbaterile asupra cererii au avut loc în şedinţa 7 decembrie  2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare conform dispoziţiilor art. 260 Cod pr. civilă, instanţa a amânat pronunţarea la data de 14 decembrie 2011.

Instanţa  lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă, la nr. 1639/244/2011, reclamanţii P.U. şi P.A. au chemat în judecată Municipalitatea Huşi – prin Primar pentru a se constata că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune pentru suprafaţa de 2300 mp teren aferentă imobilului casă de locuit precum şi stingerea prin prescripţie extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei.

În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că imobilul casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren aferent în suprafaţă totală de 2300 mp a aparţinut defuncţilor P.D. şi P.M. (părinţii reclamantului).

După decesul lui P.D., în anul 1930, întreaga avere rămasă a fost stăpânită de către P.M., care înainte de decesul său, prin actul autentificat sub nr. 552/1973 la Notariatul de stat Vaslui, vinde fiului său P.U. 1  din imobil care la acea dată se compunea din casă de locuit, construcţii anexe şi 2100 mp teren.

În urma dezbaterii moştenirii pe cale judecătorească întregul imobil,  este atribuit reclamantului P.U. aşa cum rezultă din sent.civ. nr. 1535/18.05.1981, dosar civ. nr. 732/1981 a Judecătoriei Vaslui şi decizia civ. nr. 397/1.08.1981 a Tribunalului Vaslui, dosar civ. nr. 587/ 1981.

Referitor la terenul aferent se dispune aplicarea prevederilor lg. 58/1974 şi lg. 59/1974, reclamantului atribuindu-se doar 250 mp din suprafaţa totală de 2100 mp (2300 mp conform schiţei actuale).

Diferenţa de teren a rămas în folosinţă continuă a reclamanţilor plătind impozitele aferente.

Aceştia au exercitat o posesie utilă, îndeplinind condiţiile art. 1847 cod civ, continuu, netulburat, public, sub nume de proprietari asupra întregii suprafeţe de teren de 2300 mp, aferentă imobilului, mai bine de 30 de ani, ceea ce duce la dobândirea dreptului de proprietate conform art. 1890 cod civil.

În dovedirea acţiunii s-au depus la dosarul cauzei un certificat fiscal, adeverinţa nr. 21626/29.08.2011 eliberată de Primăria mun. Huşi, un act de vânzare cumpărare din 1982, copii după sentinţa civilă nr. 1535/1981 a Judeţului Vaslui, decizia civilă 397/1981 a Tribunalului Vaslui, copii după evidenţele din registrul agricol precum şi o schiţă a terenului în cauză.

Reclamanţii au mai solicitat şi proba cu martori.

Din materialul probator administrat instanţa constată următoarele:

Imobilul – casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 2100 mp situate în Huşi, str. Salcâmului, nr. 41, au aparţinut părinţilor reclamantului P.U.

După decesul tatălui reclamantului (P.D.)  mama sa (P.M.) a înstrăinat acestuia şi soţiei sale cota legală de 1 din imobilul dobândit prin succesiune, după soţul său.

Aşadar, reclamanţii au devenit prin contract de vânzare – cumpărare încheiat în 1973, proprietari asupra 1 din imobilul casă de locuit şi asupra terenului aferent de 2100 mp (525 mp).

La acea dată imobilul se află în circuitul civil, nefiind în vigoare legile 58 şi 59/1974.

Diferenţa de cote din imobil şi terenul aferent aparţinea celorlalţi moştenitori ai lui P.D., respectiv fiilor.

Prin sentinţa civilă nr.1535/1981 a Judecătoriei Vaslui şi dec. civ. nr. 397/1981 a Tribunalului Vaslui s-a dispus dezbaterea succesiunii, după defuncta P.M. precum şi ieşirea din indiviziune asupra imobilului şi terenului aferent din Huşi, str. Salcâmului, nr.41.

Imobilul a fost atribuit lui P.U. pentru că deţinea cota cea mai mare asupra lui. Acesta deoarece era şi coproprietar asupra 1 din imobil.

Pentru diferenţa de cotă, reclamantul a devenit proprietar prin moştenire legală după părinţii săi.

Chiar dacă ieşirea din indiviziune a avut loc în 1981, când era în vigoare lg.58 şi lg.59/1974, potrivit dispoziţiile acestei legi (art.44) dobândirea de terenuri se poate face numai prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.

Aşadar, chiar dacă prin cele două hotărâri judecătoreşti nu s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra întregului teren de 2100 mp. aceasta nu înseamnă că moştenitorii lui P.U. şi P.A. nu erau proprietarii acestei suprafeţe de teren.

Aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanţii P.U. şi P.A. erau proprietarii exclusivi ai suprafeţei de 525 mp chiar dacă i-au fost atribuiţi doar 250 mp teren în folosinţă, aceştia deţineau întreaga suprafaţă de teren, respectiv diferenţa de 1575 mp.

Acest fapt rezultă nu numai din cele două hotărâri judecătoreşti dar şi sin declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Suprafaţa de 1575 mp ce a aparţinut celor doi părinţi ai reclamantului precum şi celorlalţi fraţi, face parte din masa succesorală şi stăpânirea exclusivă, sub nume de proprietar a unui bun succesoral în condiţiile unei posesii utile poate duce la dobândirea, prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra acelui bun de către unul din moştenitori.

În cazul unei proprietăţi indivize, coproprietarii sunt presupuşi că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Viciul echivocităţii posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenţia fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. 

Reclamanţii au făcut dovada posesiei exclusive în termenul de uzucapiune prevăzut de lege, producându-se o intervertire a posesiei comune în posesie exclusivă prin acte de deţinere a imobilului şi terenului, prin plata în mod exclusiv a taxelor şi impozitelor precum şi prin reparaţii esenţiale la imobil.

Uzucapiunea sancţionează o stare de pasivitate a proprietarului şi validează posesia exercitată de-a lungul timpului cu îndeplinirea condiţiilor prev.de art. 1847 cod civil, cel ce o invocă să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani, iar posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu, să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar).

Potrivit disp.art.1846 alin.2 cod civil pentru existenţa posesiei trebuie îndeplinite cumulativ două elemente: corpus care presupune acte materiale de folosire şi animus care constă în intenţia celui ce foloseşte bunul ca stăpânirea să se facă pentru sine.

Posesia există doar când sunt întrunite ambele elemente.

Din actele depuse la dosar, inclusiv declaraţiile martorilor audiaţi, rezultă că reclamanţii au posedat casa de locuit şi terenul aferent chiar înainte de data efectuării ieşirii din indiviziune (1981), stăpânind în mod continuu imobilul şi terenul aferent de 2100 mp (şi nu 2300 cât au solicitat reclamanţii), fără să fie tulburaţi în exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului.

Reclamanţii au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege, iar toate aceste acte reflectă intenţia reclamanţilor de a se comportaca adevăraţi titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului dreptului real de proprietate.

Concluzionând, posesia prelungită a reclamanţilor pe un  timp determinat asupra imobilului, în condiţiile fixate de lege şi în scopul urmărit este un fapt juridic voit care are ca rezultat dobândirea proprietăţii pe cale de uzucapiune.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamanţii P.U. şi P.A. cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 2300 mp, este întemeiată în parte.

În baza art. 1846, 1847 Vechiul cod civil, instanţa va constata că reclamanţii P.U. şi P.A. au devenit proprietari prin uzucapiune asupra suprafeţei de 1575 mp teren, pentru diferenţa de 525 mp situată la aceeaşi adresă, reclamanţii sunt proprietari în baza actului de vânzare cumpărare încheiat cu P.M. la 6.04.1973.

Cu privire la cererea privind constatarea stingerii prin prescripţie a dreptului de a cere exercitarea silită a sultelor stabilite prin decizia civilă nr. 397/1981 a Tribunalului Vaslui, instanţa constată că aceasta este întemeiată. Potrivit disp.art. 405 alin.1 cod pr.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Dreptul de a solicita executarea silită se naşte din momentul în care titlul ce urmează a fi valorificat devine executoriu.

Principiul este acela potrivit căruia hotărârile judecătoreşti dobândesc caracter executoriu în momentul rămânerii definitive.

Analizând sent. civilă nr. 1535 a Judecătoriei Vaslui precum şi dec.civilă nr.732 a Tribunalului Vaslui, rezultă că acestea au fost pronunţate şi au rămas definitive în anul 1981. De la această dată au trecut mai mult de 3 ani, aşa încât dreptul de a cere executarea silită a obligaţiilor de plată cuprinse în aceste hotărâri judecătoreşti s-a prescris. Pe de altă parte, nu a operat nici un caz de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Şi din punct de vedere procedural, condiţiile prev.de art. 111 cod pr.civ., sunt îndeplinite.

Potrivit disp.art.111 cod pr.civ. „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept”.

În condiţiile în care reclamantul P.U. justifică interesul în promovarea unei astfel de acţiuni şi cum se solicită constatarea unui drept prescris şi nu a unei situaţii de fapt, acţiunea formulată urmează să fie admisă.

În baza art.111 cod pr.civ., instanţa va constata că dreptul de a cere executarea silită privind plata sultelor potrivit dec.civ.nr.397/1981 a Tribunalului Vaslui este prescris.

În baza disp.art.54 alin.2 din lg.7/1996, instanţa va dispune comunicarea prezentei sentinţe, după rămânerea eu definitivă şi irevocabilă la oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vaslui iar în baza disp.lg.57/2003, prezenta sentinţă va fi comunicată la Serviciul Financiar al Primăriei mun. Huşi.

Instanţa va face şi aplicarea disp.art.502 din OG nr.5/2003 potrivit căruia dacă prin hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiul ajutorului dobândeşte bunuri sau dreptul de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori, cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu de către Judecătoria Huşi la data de 12 oct.2011, reclamanţii au fost scutiţi de plata taxei timbrului în cuantum de 2645,5 lei prin reducerea taxelor de timbru stabilite de instanţă de la 5291 lei la 2645,5 lei şi cum prin prezenta hotărâre, aceştia au dobândit un bun ce depăşeşte ca valoare de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, se impune ca acest ajutor să fie restituit.

Potrivit disp.lg.276/2009 de aprobare a OUG nr.212/2002, taxele judiciare de timbru intră în contul bugetului local al Unităţii Administrativ Teritoriale în a cărei rază îşi are domiciliul sau după caz, sediul fiscal, debitorul.

Aşa fiind, în baza art.50 din lg.51/2008, instanţa va dispune ca reclamanţii să restituie ajutorul public acordat prin plata către bugetul local al Unităţii Administrativ Teritoriale a mun. Huşi, a taxei de timbru şi suma de 2645,5 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEŞE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite, în parte, acţiunea civilă formulată de, P.U. şi P.A. , în contradictoriu cu UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ a mun. Huşi.

Constată că reclamanţii P.U. şi P.A. au devenit proprietari prin uzucapiune, asupra suprafeţei de 1575 mp teren situat în Huşi, pentru diferenţa de 525 mp situaţi la aceeaşi adresă, reclamanţii sunt proprietari potrivit actului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6.04.1973 sub nr. 277 încheiat cu P.M..

Constată că dreptul de a cere executare silită privind plata sultelor potrivit dec.civ.397/1981 a Tribunalului este prescris.

Dispune comunicarea prezentei sentinţe după rămânerea ei definitivă şi irevocabilă, în baza disp.art.54 alin.2 din lg.7/1997 Oficiului de Cadastru şi Publicitate Vaslui.

Dispune comunicarea prezentei sentinţe în baza disp.lg.571/2003 la Serviciul Financiar al Primăriei mun. Huşi.

În baza art. 50 din lg.51/2008 dispune ca beneficiarii ajutorului public judiciar, respectiv reclamanţii să restituie taxa judiciară de timbru în sumă de 2645,5 lei de care au fost scutiţi, prin plată către bugetul local al unităţii administrativ teritoriale a mun. Huşi.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 dec.2011.

PREŞEDINTE,GREFIER,

A.A. G.M.

A.A./I.E.

EX.3/12.01.2012.

Domenii speta

Spete similare