Fara titlu

Judecătoria Mediaş

Sentinţa civil nr.2226/19.11.2009

Domeniu asociat - grăniţuire

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 26 februarie 2009, reclamanţii M. I. şi M. C.-L., dom. în M.,str. T. nr.-  au chemat în judecată pe pârâţii M. I.-O., M. E.-C.,  ambii domiciliaţi în M.,str. G. L. nr. - şi pe pârâtul A. S. O., dom. în M.,str. J. H. nr.- , solicitând stabilirea graniţei dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul descris de schiţele  ataşate cererii, pentru ca  pârâţii să înceteze să mai exercite acte de tulburare a posesiei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare , se arată că ,  imobilele proprietatea părţilor  au constituit un singur corp funciar , având un unic proprietar de la care au cumpărat reclamanţii şi numitul M.. După transmisiunea proprietăţii,  reclamanţii susţin că au efectuat cu numitul M. ,  un partaj amiabil, convenind totodată cu acesta ca linia de graniţă dintre cele două corpuri funciare rezultate să fie identică cu linia de delimitare rezultată din schiţele întocmite atunci. Mai susţin reclamanţii că în anul 2007, numitul M. a înstrăinat  cel de-al doilea corp funciar, rezultat de urma acestui partaj, pârâţii devenind proprietarii acestuia şi respectând graniţele,  astfel după cum ele au fost constituite. Pretind reclamanţii că sub pretextul că pârâţii doresc să edifice pentru societăţile lor anumite construcţii, le-au permis acestora un timp să le folosească  proprietatea , dându-le dreptul  de a trece , spre a-şi  putea depozita  pe terenul lor diferite materiale de construcţie, dar că  acceptul  dat a fost mai apoi nesocotit pentru că pârâţii în mod cu totul abuziv au început să-şi stivuiască aceleaşi materiale şi pe proprietatea reclamanţilor, sub pretextul că terenul respectiv de fapt le-ar aparţine ,  tot  lor.

În drept au fost invocate prev.art.584 C.civil.

În probaţiune, reclamanţii au arătat că înţeleg să se prevaleze în susţinerea acţiunii lor de proba cu interogatoriul părţii adverse; cu înscrisuri ; proba testimonială; proba cu expertiză tehnică  şi cercetare la faţa locului.

La cererea introductivă s-au ataşat o serie de înscrisuri constând în copii extrase carte funciară; copie contract de vânzare-cumpărare; copie schiţă însoţită de memoriu tehnic; copie titlu de proprietate; copie carte funciară şi copii alte schiţe tehnice, precum şi dovezile de achitare a taxelor judiciare de timbru şi împuternicirea avocaţială.

Pârâtul M. I.-O., nu s-a înfăţişat personal în instanţă, nu a depus întâmpinare şi nici nu a expus poziţia procesuală faţă de solicitările reclamanţilor, asemenea şi pârâţii M. E.-C. şi A. S. O.. Totuşi printr-un înscris transmis prin fax - fila 39 dosar, pârâţii au solicitat  efectuarea unei cercetări la faţa locului ; evaluarea situaţiei litigioase prin prisma deciziei de practică judiciară nr.2970/2004 şi soluţionarea cât mai urgentă a acestui litigiu, pentru lămurirea situaţiei invocate , spre a  putea intra efectiv în posesia şi folosinţa  terenului asupra căruia au constituit dreptul de proprietate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Potrivit copiei extrasului de carte funciară de la fila 6 dosar, reclamanţii sunt coproprietari în devălmăşie asupra imobilului înscris în CF 2156 N al com. B., nr.top.x constând în teren arabil în suprafaţă se 6250 mp.  Pârâţii sunt coproprietari asupra imobilului înscris în cartea funciară cu nr.x al com. B. sub nr.top.x , constând de asemenea în teren arabil în suprafaţă de 6250 mp, asupra căruia , pârâţii M. E.-C. şi soţul M. O. deţin cota de 1 / 2 în devălmăşie, prin cumpărare, iar pârâtul A. S.  O., cota de 1/ 2 părţi, tot  din cumpărare.

Prin acţiunea promovată, reclamanţii au solicitat instanţei să stabilească linia de demarcaţie dintre proprietatea lor şi cea a pârâţilor, cu care se învecinează, susţinând că există neînţelegeri cu privire la limitele de demarcaţie a proprietăţilor lor.

Pârâţii, prin înscrisul de la fila 39 dosar, nu au negat şi nu au contestat această situaţie ci , dimpotrivă au confirmat –o , adresând instanţei solicitarea de soluţionare urgentă a cazului lor, tocmai pentru ca ei să ştie limitele stabilite  între care se întinde proprietatea lor, spre a-şi  putea folosi proprietatea în scopul dorit de ei, în acord cu dreptul lor şi afectaţiunea  dată terenului pe care îl deţin.

Potrivit art. 584 C.civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa . Aşa fiind, cererea reclamanţilor privind stabilirea graniţei cu cea  a proprietăţii vecine aparţinând pârâţilor este admisibilă.

Pe fondul cauzei, se reţine  că,  aşa după cum rezultă din înscrisurile de la filele 8-26 dosar, depuse de către reclamanţi, iniţial cele două proprietăţi au constituit  un singur corp funciar şi că acesta a fost cumpărat de la fostul proprietar S. I., împreună cu numitul M. I., în cote de câte 1 / 2  părţi fiecare, terenul provenind din aplicarea Legii 18/1991. Pe baza schiţei cadastrale şi a memoriului tehnic de la fila 10-12 dosar, imobilul a fost dezmembrat în două corpuri funciare distincte asupra cărora atât  reclamanţii cât şi  numitul M. I. s-au întabulat în cartea funciară, fiecare  deţinând cota de câte 1 / 2 părţi din cele două corpuri nou constituite. Apoi, potrivit descrierii de la fila 95 dosar, în cursul anului 2005, reclamanţii au vândut lui M. cota indiviză privind unul dintre topografice şi invers, aşa încât , reclamanţii au devenit proprietari exclusivi asupra terenului în suprafaţă de  6250 mp identificat sub nr.top.2598/1/1 , iar numitul M.  I., asupra  terenului de aceeaşi suprafaţă de 6.250 mp , identificat sub nr.top.2598/1/2. Rezultă aşadar că în realitate, constituirea celor două parcele de teren s-a realizat pe calea unei dezmembrări acceptate de cei trei coproprietari ,precum şi prin perfectarea unor acte de vânzare-cumpărare succesive şi nicidecum pe calea unui partaj în care să se fi consfinţit în vreun fel o presupusă înţelegere a lor cu privire la limitele de demarcaţie  dintre cele  două proprietăţi.  Schiţa de dezmembrare efectuată , nu ţine locul unui partaj chiar voluntar fiind ,  scopul întocmirii ei aşa după cum se profilează din conţinu t fiind numai cel al întabulării proprietăţii în cartea funciară, împrejurare susţinută şi de faptul că cei trei coproprietari au rămas în continuare în indiviziune, până când s-a pus capăt acestei stări,  prin vânzările reciproce intervenite ulterior.

După efectuarea acestor operaţiuni şi  de abia ,  în anul 2007, pârâţii au devenit proprietarii terenului identificat sub nr.top.x, pe care l-au cumpărat de la numitul M. I..

Pentru stabilirea liniei de graniţă s-a solicitat , iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba privind efectuarea unei expertize tehnice topografice. Potrivit  acestei lucrări ce se regăseşte în dosar la filele 91-98 dosar, proprietăţile părţilor provin din acelaşi corp funciar constituit de pe urma aplicării Legii 18/1991 şi ca atare, nu există semne vechi de demarcaţie sau de hotar, întrucât reconstituirea pe baza legii speciale nu s-a făcut pe vechile amplasamente. Aserţiunile expertului făcute în această privinţă se dovedesc pertinente, întrucât aşa după cum rezultă din înscrisul de la fila 14 , 15 dosar, constând în copia titlului eliberat pe baza Legii 18/1991 şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat, terenul în litigiu se regăseşte înscris ca fiind o singură parcelă, anume cea cu nr.90/4 din tarlaua nr. 4 în suprafaţă de 1 ha şi 2500 mp şi ca atare, existând un singur proprietar, în mod evident nu putea să existe,  o linie de graniţă  mediană, în teritoriul aceleiaşi parcele, dar faţă de situaţia litigioasă reclamată ea se impune a fi determinată,  prin  stabilirea liniei  despărţitoare şi de separare a celor două proprietăţi.

Expertul , în raport de întinderea dreptului de proprietate a fiecăreia dintre părţi  şi având documentaţia cadastrală pe baza căreia s-a făcut dezmembrarea , a precizat că,  linia despărţitoare ce uneşte punctele A şi B evidenţiate pe schiţa de la fila 98 dosar, corespunde întru-totul acestor criterii, propunând ca în stabilirea graniţei să fie  luată  în considerare  această  singură variantă pentru stabilirea graniţei.

Aşa fiind , şi cum varianta propusă respectă întinderea drepturilor de proprietate ale părţilor, instanţa apreciază ca pertinentă şi concludentă concluzia expertului urmând a da eficienţă  propunerii acestuia, prin aceea că în temeiul art.584 C.civil,  se va stabili că linia de demarcaţie dintre proprietatea reclamanţilor şi cea a pârâţilor se identifică cu aliniamentul AB evidenţiat în schiţa de la fila 98 dosar, ataşată expertizei ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre.

După dezbaterea în fond a cauzei ca şi în termenul de pronunţare a hotărârii, pârâţii au transmis tot prin fax nişte cereri în care au ridicat diferite obiecţii , ba că expertul a procedat la efectuarea expertizei fără a fi îndeplinită procedura de citare, ori că nu s-a ţinut cont de procesele-verbale de punere în posesie sau că expertiza de dezmembrare a fost greşită . Apoi  că lucrarea este superficială, că expertiza este lovită de nulitate deoarece înştiinţarea pârâtului A. a fost una formală pentru că la data când au fost efectuate măsurătorile, afară ploua torenţial şi era târziu, ora 18,30, apreciată drept o oră nepotrivită pentru efectuarea măsurătorilor.

Aceste obiecţii se dovedesc neîntemeiate şi converg , faţă de momentul invocării lor, că de fapt ele au fost invocate atât de târziu în  dorinţa tergiversarea soluţionării pricinii, contrar celor afirmate anterior.

Aşa după cum rezultă din cuprinsul expertizei tehnice – fila  2 dosar, părţile au fost convocate pentru data de 28 mai  2009 orele 18,00 , dată la care, expertul constatând lipsa pârâţilor a luat legătura telefonică personal cu pârâtul A. S. O., care i-a spus  că nu poate participa la măsurători că are alte treburi de rezolvat la firmă.  Această împrejurare se dovedeşte reală , întrucât însuşi pârâtul A. în cererea sa de la fila 101, transmisă tot prin fax la data de 08.10.2009, susţine că nu a primit o altă înştiinţare din partea expertului. În atare situaţie, este evident că pârâtul A. a avut cunoştinţă asupra datei  când au fost programate măsurătorile în teren ; că motivul ploii a fost invocat pentru a se eschiva de la prezenţă, atâta timp cât expertul şi reclamanţii au putut să stea în aşa-zisa ploaie fără nici o problemă şi în condiţiile în care între luna mai şi octombrie 2009 , deşi au fost mai multe termene de judecată,  niciunul dintre pârâţi nu au adus la cunoştinţa instanţei existenţa unei astfel de situaţii. Mai mult, existând o coparticipare procesuală pasivă este suficient  faptul că unul dintre pârâţi ,respectiv A. S. O. , a avut cunoştinţă despre  data când urmau a fi făcute măsurătorile în teren, aşa încât motivul invocat  de către acesta sau de către ceilalţi pârâţi, se poate constitui eventual într-o nulitate relativă, caz în care, potrivit art.105 alin.2 C.pr.civilă, cel ce o invocă trebuie să dovedească existenţa unei vătămări deduse exclusiv din această împrejurare. O astfel de vătămare nu se certifică a exista, dimpotrivă situaţia enunţată dovedeşte  rea-credinţă în exercitarea drepturilor procesuale din partea celor care au

 invocat-o.

Un alt motiv invocat a fost acela că nu au fost verificate procesele-verbale de punere în posesie şi că lucrarea de dezmembrare operată în cartea funciară este greşită. În ceea ce priveşte primul motiv, acesta este nerelevant în cauză , pentru că proprietatea reconstituită pe

 Legea 18/1991  cu referire la aceste două parcele nu s-a realizat pe corpurile distincte existente în prezent ci pe un singur corp funciar, aşa încât devine lipsit de relevanţă modul în care  a fost pus în posesie proprietarul iniţial. Iar , în ceea ce priveşte eventualele greşeli produse cu ocazia  dezmembrării  celor două corpuri funciare, în lipsa punerii în discuţie , a valabilităţii titlurilor constituite ce au urmat acestei operaţiuni , pe calea unei cereri incidentale din partea celor care au astfel de pretenţii, ele nu  pot face obiect de analiză pentru că instanţa nu a fost învestită cu soluţionarea unei astfel de cereri şi cu atât mai puţin ea se impune a fi soluţionată în cadrul unei  acţiuni în grăniţuire a cărei finalitate constă numai în stabilirea şi demarcarea  liniei despărţitoare dintre două fonduri învecinate, care pot fi deţinute cu orice titlu , dar de către persoane diferite. Cât priveşte  obiecţiunea aceloraşi pârâţi , precum că schiţa prezentată  este o copie fidelă a schiţei topografului M., se constată că măsurătorile înscrise de expert infirmă o astfel de situaţie , dar este şi firesc ca lucrarea întocmită de acesta  să se apropie întrucâtva de lucrarea cadastrală pentru că de fapt, reconstituirea dreptului pe Legea 18/1991 s-a făcut în termenii evidenţei cadastrale şi nicidecum a celei de carte funciară, unde ulterior a fost transpusă.

Aceleaşi considerente,  ca şi faptul că,  unicul aspect ce ar fi putut să fie relevant în cauză,  pentru stabilirea graniţei ar fi fost numai acela privind fixarea urmelor unor vechi semne de hotar, dar că în cazul de faţă existenţa unor astfel de semne se exclude , denotă şi lipsa de relevanţă a probelor testimoniale propuse  de către pârâţi, cerere care de altfel a fost formulată  tardiv, peste termenul prescris de art. 138 C.pr.civilă, în condiţiile în care aceştia ,  invocând diferite dispoziţii legale din procedura civilă , au făcut dovada faptului că cunosc îndeaproape legea şi suficient de mult , chiar dacă nu au avut un  apărător calificat.

Probele testimoniale propuse de către  reclamanţi,  cu martorii M. M. şi M. Ş. , încuviinţate şi administrate de către instanţă,  nu numai că au fost cerute  în termenul procedural legal, dar depoziţiile lor de la filele 56 şi 109 dosar susţin cu prisosinţă cele invocate de reclamanţi în acţiunea lor, dovedindu-se  concludente,  atât pentru că se coroborează cu înscrisurile depuse ,  la care am făcut referire mai sus , confirmând aceeaşi situaţie de fapt, cât şi faţă de împrejurarea că susţin existenţa situaţiei litigioase  dintre părţi , pe marginea acestui aspect al stabilirii graniţei, lucru care de altfel nu a fost contestat de către pârâţi.

Aşa încât, cererea de repunere pe rol formulată de pârâţi se dovedeşte pe de o parte neavenită, pentru că  , potrivit art.151 alin.1 C.pr.civilă  , ea poate opera numai  atunci când instanţa găseşte necesar să ceară noi lămuriri părţilor  , ceea ce nu este cazul în speţă , şi pe de altă parte, pentru că este şi nefondată prin lipsa de temeinicie a obiecţiilor invocate.

Conclusiv,pentru considerentele de fapt şi de drept enunţate,  acţiunea reclamanţilor va fi admisă în sensul celor menţionate mai sus, prin stabilirea liniei de graniţă pe aliniamentul AB  evidenţiat în expertiza de la fila 91-98 dosar , iar în baza art. 274 C.pr.civilă, pârâţii vor fi obligaţi să plătească acestora suma de 3.269 lei, cheltuieli de judecată, din care,  suma de 19 lei, reprezintă taxă judiciară de timbru ; suma de 1.500 lei , taxă expertiză , iar  diferenţa , reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanţa de la fila 4 dosar. În această privinţă, reţinerea obligaţiei de a suporta cheltuielile de judecată este fondată pe culpa procesuală la care face referire art.274 C.pr.civilă, culpă care în mod evident incumbă exclusiv pârâţilor, dispoziţiile art.584 C.civil, reglementând modul de suportare a cheltuielilor făcute  cu lucrările de grăniţuire propriu-zise şi nicidecum a celor ocazionate de procesul purtat, acestea supunându-se  în mod  evident  legii de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare