Dobândire teren prin ordin al prefectului. Detentie precara. Neîntrunirea conditiilor pentru a uzucapa

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 05.09.2013 sub nr. 24113/212/2013, reclamantii B.A. si B.E. au chemat în judecata pe pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Consiliul Local Constanta solicitând instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, sa se constate ca, în urma intervenirii uzucapiunii de lunga durata au devenit proprietarii terenului în suprafata de  261 m2, situat în orasul Constanta, str. (…).

În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca, în fapt, prin actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. (…)/09.04.1975 de catre Notariatul de Stat Constanta, sotii B.A. si E. au dobândit de la vânzatorii P.I. si O., parintii cumparatoarei, imobilul situat în Constanta, str. (…), compus din casa cu 4 camere iar terenul aferent acestui imobil a trecut în proprietatea statului. Prin ordinul prefectului nr. (…)07.01.2011, s-a atribuit în proprietatea reclamantilor doar o parte din terenul aferent constructiei, si anume o suprafata de 651 mp. În fapt însa, aceasta suprafata de teren este mai mare cu 261 mp, aspect pe care l-a aflat dupa efectuarea cadastrului. De la data dobândirii terenului din 1975 de catre acestia si 1963 de catre parinti, au detinut suprafata de 912 mp fara întrerupere, granitele aratate în ordinul prefectului nefiind schimbate.

În drept, reclamantele au invocat dispozitiile art. 1847, 1890 si urm. C. civ. 1864, rap. la dispozitiile art. 82 din Legea nr. 287/2009.

Cererea de chemare în judecata a fost legal timbrata cu suma în cuantum  de 605 lei, reprezentând taxa judiciara de timbru.

În dovedirea cererii, reclamantele au solicitat încuviintarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale cu 2 martori si a probei cu expertiza topografica în specialitatea constructii, mijloace de proba ce au fost admise de instanta, în sedinta publica din data de 13.02.2014, în temeiul art. 255 C.proc.civ., ca fiind pertinente, concludente si utile solutionarii cauzei.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus la dosar, în fotocopii certificate pentru conformitate cu originalul, contract de vânzare cumparare a constructiei (fila 10), Ordinul prefectului privind atribuirea în proprietate a terenului din 07.01.2011 (fila 11), extras de carte funciara (fila 13 si urm.).

În ceea ce priveste proba testimoniala, reclamantele au indicat în vederea audierii pe martorii S. S. si S. A., declaratiile acestora, luate sub prestare de juramânt, fiind consemnate si atasate la dosar (filele nr. 61-62).

Expertiza tehnica topografica, având ca obiective identificarea terenului, a fost realizata de expert tehnic judiciar I.Il., raportul de expertiza fiind întocmit si depus la dosar (filele nr. 65 si urm).

În virtutea rolului sau activ, instanta a dispus emiterea de adrese catre Primaria Municipiului Constanta pentru a comunica situatia juridica a imobilului si istoricul de rol fiscal pentru imobilul în litigiu, relatiile fiind primite si anexate la dosar (f. 30 si urm.) .

Pârâtul  nu a formulat întâmpinare, prezentându-se în fata instantei la ultimele termene de judecata, solicitând respingerea actiunii, ca neîntemeiata.

Analizând ansamblul materialului probator administrat, instanta retine urmatoarele:

Prin actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. (…)/09.04.1975 de catre Notariatul de Stat Constanta, sotii B.A. si E. au dobândit de la vânzatorii P.I. si O., parintii cumparatoarei, imobilul situat în Constanta, str. (…), compus din casa cu 4 camere iar terenul aferent acestui imobil a trecut în proprietatea statului. Prin ordinul prefectului nr. (…)/07.01.2011, s-a atribuit în proprietatea reclamantilor doar o parte din terenul aferent constructiei, si anume o suprafata de 651 mp. În fapt însa, aceasta suprafata de teren este mai mare cu 261 mp, aspect pe care l-a aflat dupa efectuarea cadastrului. De la data dobândirii terenului din 1975 de catre acestia si 1963 de catre parinti, au detinut suprafata de 912 mp fara întrerupere, granitele aratate în ordinul prefectului nefiind schimbate.

Din istoricul de rol fiscal depus de pârâta la dosar rezulta ca autorii reclamantilor au figurat în registrul fiscal cu o suprafata de teren de 651 mp  înca din anul 1958. Tot din acest înscris rezulta ca sotii P.I. si O.  au dobândit terenul în litigiu de la P.G.si El.care, la rândul lor, stapânisera terenul în conditiile Decretului nr. 493/1954, în baza Deciziei nr. 1722/1957 eliberata de Sfatul Popular al orasului Constanta.

Potrivit art. 1846 Cod civ., uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neîntrerupta a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Uzucapiunea de 30 de ani opereaza în favoarea posesorului si în contra proprietarului nediligent, care lasa în pastrare bunul sau, cu îndeplinirea a doua conditii: caracterul util al posesiei, starea de fapt mentinuta timp de 30 de ani, iar odata îndeplinite aceste conditii uzucapiunea opereaza un transfer de proprietate de la fostul proprietar, care s-a dovedit nediligent, catre posesorul care întruneste conditiile prevazute de lege pentru uzucapiune.

Articolul 1847 Cod civ. prevede: „ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar”. Totodata, potrivit art. 1851 C. civ.  „posesiunea este tulburata când este fraudata sau consumata prin acte de violenta în contra sau din partea adversarului” iar potrivit art. 1853 Cod civ. „actele ce exercitam  sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adica în calitate de locatori, depozitari, uzufructuari, etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea distinctiei legale a aceluia, nu constituie posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea pe care o exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngaduinta a proprietarului”.

Reclamantii au obtinut atribuirea în proprietate a suprafetei de teren de 651 mp în anul 2011, prin ordin al prefectului. Pâna la acel moment, acestia au exercitat acte de posesie asupra terenului dat în folosinta, deci cu îngaduinta proprietarului, si nu în nume propriu, motiv pentru care au exercitat doar o detentie precara ce nu ar fi putut conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Totodata, aceasta situatie determina ca posesia exercitata sa fie lovita de viciul echivocitatii, reclamantii recunoscând calitatea sa de detentor precar si faptul ca terenul era în proprietatea statului pâna la acel moment.

Prin urmare, actele de posesie exercitate cu îngaduinta proprietarului determina un viciu al posesiei – precaritatea – întrucât actele de posesie nu pot fi calificate ca acte sub nume de proprietar. Cu alte cuvinte, acestia au avut pâna la acel moment numai elementul material – corpus –nu si pe cel subiectiv esential – animus – ce reprezinta intentia de a poseda pentru sine.

Lipsa elementului subiectiv esential – animus – în exercitarea actelor de folosinta asupra terenului în suprafata de 651 mp, ce a fost atribuit în proprietate prin Ordinul Prefectului, se extinde si asupra celor exercitate asupra terenului în litigiu, care reprezinta o diferenta rezultata din masuratorile în fapt, fiind exercitate în conditiile unei detentii precare cu îngaduinta proprietarului. Pe de alta parte, astfel cum acestia si sustin în cuprinsul cererii, ei nu cunoscut existenta acestei diferente de teren în plus fata de ordinul prefectului pâna la momentul intabularii, care este 2012. Asadar, abia începând cu anul 2012 se poate spune ca acestia au stapânit suprafata de teren „sub nume de proprietar”.

În baza acestor considerente, retinând ca posesia exercitata de reclamanti este inapta sa produca efectele juridice cerute de lege pentru a prescrie, va respinge actiunea formulata, ca nefondata.

În temeiul disp. art. 453 C. proc. civ.., instanta va obliga reclamantii sa suma de 673,29 lei catre pârâtul Municipiul Constanta, reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat).

Domenii speta

Spete similare