Actiune în obligarea pârâtului de a permite accesul si folosinta unui imobil proprietate comuna. Limitele exercitiului prerogativelor dreptului de proprietate

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 08.07.2014, sub nr.21.564/212/2014, reclamanta C.A. a chemat în judecata pe pârâul D.V.E., solicitând instantei ca, prin hotarârea ce va pronunta sa dispuna:

1.obligarea pârâtului în sensul de a permite reclamantei accesul si folosinta imobilului proprietate comuna situat în Constanta, strada (...), judet Constanta;

2.obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, constând în taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial.

În motivarea cererii, reclamanta a invocat urmatoarele argumente:

(1). Reclamanta si pârâtul au fost casatoriti în perioada 1991- 2013, casatoria fiind desfacuta irevocabil prin Sentinta civila nr.4467/27.03.2013, pronuntata de Judecatoria Constanta în Dosarul civil nr.27180/212/2012.

Partile au cumparat în timpul casatoriei un teren în suprafata de 450,00 mp situat în Constanta, sola nr.37, parcela VN367, lotul nr.37 , judet Constanta, potrivit Contractului de Vânzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...). Pe acest teren, partile au edificat o constructie cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep, în temeiul Autorizatiei de construire nr.(...)/07.07.2009.

Reclamanta a fost cea care a initiat toate demersurile privind identificarea si achizitionarea terenului, a identificat sursele de finantare pentru achizitionarea terenului si pentru edificarea constructiei, a demarat procedurile pentru autorizarea contructiei, a angajat personal de specialitate pentru edificarea si amenajarea corespunzatoare a construtiei, a supravegheat în mod direct lucrarile de construire, s-a implicat in mod efectiv în amenajarea si în dotarea corespunzatoare a contructiei care a reprezentat domiciliul comun.

(2). În anul 2013, pe fondul situatiei tensionate existente între parti, de natura a-1 afecta psihic pe fiul partilor, reclamanta a fost nevoita sa paraseasca imobilul în discutie, împreuna cu minorul, mutându-se în apartamentul proprietate personala a mamei acesteia.

Dupa acest moment, pârâtul a schimbat încuietorile imobilului, a încheiat un contract de protectie si paza cu o firma specializata si a interzis atât reclamantei, cât si fiului accesul în imobilul ce a constituit domiciliul comun al partilor si care este proprietate comuna a acestora.

În conformitate cu prevederile art.555 alin.l Cod civil, proprietatea este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun în mod exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Potrivit art.634 alin.l Cod Civil: fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote parti din dreptul de proprietate si poate dispune în mod liber de aceasta, în lipsa de stipulatie contrara, iar potrivit alin.(2), cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pâna la proba contrara. Daca bunul a fost dobândit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decât prin înscrisuri.

În conformitate cu prevederile art.633 alin.l Cod Civil, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în masura în care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.

Pârâtul a permis accesul reclamantei o singura data în imobil, în prezenta unui organ de politie, ocazie cu care aceasta a luat din imobil bunuri de folosinta personala ale acesteia si ale minorului, specifice anotimpului, ocazie cu care s-a întocmit un Proces Verbal.

În drept, reclamanta a invocat art.555 alin.l, art.633 alin.1 si art.634 Cod civil,.

În probatiune, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele nr.6 – 20, din dosar).

Cererea a fost legal timbrata conform art.27 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 20,00 lei, achitata conform chitantei seria CT XWM nr.5577666/26.09.2014 (fila nr.26 din dosar).

II. Întâmpinarea:

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, pentru urmatoarele argumente:

(1). Partile au fost casatorite în perioada 1991 – 2013, casatoria înregistrata sub nr.1960/22.09.1991 în Registrul de Stare Civila al Primariei Constanta fiind desfacuta prin acordul partilor prin Sentinta Civila nr.4467/27.03.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta în Dosarul civil nr.27180/212/2012.

În timpul casatoriei, partile:

1.au achizitionat un terenul în suprafata de 450,00 mp situat în Constanta, sola nr.37, parcela VN, lotul nr.37, judet Constanta, identificat cu numar cadastral 18706/37, întabulat în cartea funciara a UAT Constanta cu nr.404493, dobândit potrivit Contractului de Vânzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...)

2.au edificat constructia cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep.

(2). Dupa pronuntarea divortului, reclamanta a continuat sa locuiasca în imobil pâna în 15.05.2013 când, în lipsa pârâtului, a parasit imobilul împreuna cu fiul partilor, luând o mare parte din lucrurile personale atât ale sale, cât si ale minorului, si mutându-se împreuna cu mama sa.

Este nereala sustinerea reclamantei în sensul ca pârâtul ar fi schimbat încuietorile si nu le-ar fi permis accesul în imobil nici ei, nici fiului partilor. Dimpotriva, în luna iunie 2013, înainte de a pleca în voiaj, pârâtul a întrebat-o pe reclamanta daca doreste sa revina în imobil împreuna cu fiul partilor, însa aceasta a refuzat categoric propunerea facuta în acest sens.

(3). Reclamanta nu întelege sa individualizeze dreptul de folosinta pe care îl urmareste prin cererea de chemare în judecata, aspect care se impunea a fi mentionat fata de împrejurarea ca, în prezent, pârâtul locuieste împreuna cu actuala sotie, iar imobilul este impropriu a fi utilizat de doua gospodarii. 

(4). Pentru dobândirea terenului si constructiei, partile au contractat trei împrumuturi la societati bancare, împrumuturi care, de la desfacerea casatoriei si pâna în prezent, au fost  achitate exclusiv de reclamant. Este vorba despre:

1.73.200,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti în 240 rate lunare a câte 587,11 euro, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr.(...)/27.07.2009, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., pentru achizitionarea terenului

2.139.200,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti în 359 rate lunare a câte 929,83 euro, potrivit Contractului de Credit Ipotecar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/19.10.2009, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., pentru edificarea constructiei

3.60.000,00 euro, ce urmeaza a fi restituiti în 120 rate lunare, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/07.07.2011, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., pentru finalizarea constructiei.

Desi reclamanta invoca atributele dreptului de proprietate, deci inclusiv folosinta, aceasta nu a înteles sa execute obligatiile de plata a creditelor. Desi potrivit dispozitiilor legale fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun, se impune a se retine ca acest drept nu este pur si simplu, ci conditionat, în sensul ca coproprietarii vor împarti beneficiile si vor suporta sarcinile proprietatii, proportional cu cota lor parte din drept, fata de dispozitiile art.635 Cod civil. În contextul în care contractele sunt grevate imobilului, dobândirea plenitudinii atributelor dreptului de proprietate este conditionata de achitarea ratelor catre institutia bancara întrucât, în contextul în care pârâtul nu ar fi achitat ratele, bunurile nu se mai aflau în prezent în patrimoniul fostilor soti.

Pâna la sistarea starii de copropriatate, în masura în care reclamanta va dori acest lucru, are deschisa calea partajului, urmând ca instanta sa stabileasca cotele de contributie ale fiecarei parti la dobândirea bunurilor comune, atribuire bunurilor ce formeaza masa partajabila si dezlegarea aspectelor privind pasivul mase partajabile.

În drept, pârâtul a invocat art.635 Cod civil, art.451 C.proc.civ..

În sustinerea întâmpinarii, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele nr.32 – 52, din dosar).

III. Probe încuviintate si administrate:

 În cauza au fost încuviintate si administrate proba cu înscrisuri si interogatoriul partilor.

Analizând cererea de chemare în judecata, înscrisurile depuse la dosar si normele legale invocate în sustinere, instanta retine urmatoarele:

1. În drept:

Art.555 alin.1 Cod civil:

Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun în mod exclusiv, absolut si perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Art.632 alin.1 si alin.2 Cod civil:

Formele proprietatii comune sunt urmatoarele:

a) proprietatea pe cote-parti (coproprietatea);

b) proprietatea în devalmasie (devalmasia).

Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata.

Art.635 Cod civil:

Coproprietarii vor împarti beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept.

Art.636 Cod civil:

Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în masura în care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.

Cel care, împotriva vointei celorlalti proprietari, exercita în mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri

2. Situatia de fapt rezultata din probatoriul administrat în cauza:

Partile au fost casatorite în perioada 1991 – 2013, casatoria înregistrata sub nr.1960/22.09.1991 în Registrul de Stare Civila al Primariei Constanta fiind desfacuta prin acordul partilor prin Sentinta Civila nr. (…)

Partile din prezenta cauza sunt de acord ca, în timpul casatoriei

1.au achizitionat terenul în suprafata de 450,00 mp situat în Constanta, sola nr.37, parcela VN, lotul nr.37, judet Constanta, identificat (…) dobândit potrivit Contractului de Vânzare-Cumparare autentificat sub nr.(...)/23.03.2007 de BNPA (...)

2.pe acest teren, partile au edificat o constructie cu destinatia imobil de locuit Sp+P+1E+2Ep, în temeiul Autorizatiei de construire nr.(...)/07.07.2009

Pentru dobândirea terenului si constructiei, partile au contractat trei împrumuturi la societati bancare, împrumuturi care, de la desfacerea casatoriei si pâna în prezent, au fost  achitate exclusiv de reclamant (…):

1.pentru nevoi personale – 73.200,00 euro, suma care urma a fi restituita în 240 rate lunare a câte 587,11 euro, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice nr.(...)/27.07.2009, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., în calitate de împrumutator, pârât în calitate de împrumutat si reclamanta în calitate de coplatitor – fila nr.32, din dosar

2.pentru edificarea constructiei – 139.200,00 euro, suma care urma a fi restituita în 359 rate lunare a câte 929,83 euro, potrivit Contractului de Credit Ipotecar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/19.10.2009, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., în calitate de împrumutator, pârât în calitate de împrumutat si reclamanta în calitate de coplatitor – fila nr.37, din dosar

3.pentru nevoi personale –  60.000,00 euro, suma care urma a fi restituita în 120 rate lunare, potrivit Contractului de Credit Bancar pentru Persoane Fizice  nr.(...)/07.07.2011, încheiat cu Banca Comerciala Româna S.A., în calitate de împrumutator, pârât în calitate de împrumutat si reclamanta în calitate de coplatitor – fila nr.49, din dosar.

Dupa pronuntarea divortului (27.03.2013), reclamanta împreuna cu fiul partilor au continuat sa locuiasca în imobil pâna la data de 15 mai 2013, când, pe fondul situatiei tensionate existente între parti, a parasit  imobilul, împreuna cu fiul minor, mutându-se în apartamentul proprietate personala a mamei acesteia (…).

De la data desfacerii casatoriei partilor si pâna în prezent, pârâtul a fost cel care a achitat ratele pentru creditele contractate, reclamanta refuzând sa achite sume cu acest titlu pe motiv ca nu are folosinta imobilului (…)

Pârâtul a permis reclamantei o singura data accesul în imobil, respectiv în decembrie 2013, în prezenta unui avocat si a unui organ de politie, ocazie cu care aceasta a luat din imobil bunuri de folosinta personala ale acesteia si ale minorului, specifice anotimpului (…)

Desi imobilul nu este comod utilizabil pentru doua gospodarii separate, chiar în conditiile în care între parti relatiile sunt tensionate si convietuirea este imposibila, reclamanta insista în cererea formulata(…)

3. În speta:

Cu titlu preliminar, instanta retine ca numai legiuitorul este cel care poate fixa limitele exercitiului prerogativelor drep¬tului de proprietate, dar, si atunci când o face, trebuie sa asigure un just echilibru între prezervarea intereselor proprietarului si luarea în considerare a interesului general, social (art.556 alin.3 Cod civil ).

Instanta constata ca singurul argument invocat de pârât în aparare este faptul ca reclamanta, dupa desfacerea casatoriei, a refuzat sa mai achite ratele aferente creditelor bancare contractate. Însa, se impune a se retine ca acest refuz nu constituie o limita legala care sa permita pârâtului restrictionarea exercitiului dreptului de proprietate al reclamantei.

Dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresia aproprierii unui bun, drept care permite titularului sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel lucru, în putere proprie si în interes propriu, în cadrul si cu respec¬tarea legislatiei existente. În temeiul art.555 Cod civil, reclamanta are a exercita atributele dreptului sau în putere proprie, exercitând, direct sau indirect (prin alte persoane), plenitudinea atributelor proprietatii, în cele din urma, în propriul sau interes.

Este adevarat ca legiuitorul impune anumite restrictii în exercitiul dreptului de proprietate, dar numai atunci când este nevoie de protectia sau realizarea unor obiective de interes general sau din alte ratiuni. Totusi, chiar si în aceste conditii, proprietarul este liber si în masura sa efectueze toate actele materiale si juridice care nu îi sunt interzise în mod expres. Libertatea acestor acte constituie principiul, iar restrictiile exercitiului lor, oricât vor fi de importante si de numeroase, constituie exceptii de la regula si trebuie expres prevazute de lege. Or, neplata ratelor bancare de catre unul dintre coproprietari nu constituie o astfel de exceptie stipulata expres de legiuitor.

Pârâtul pretinde ca dobândirea plenitudinii atributelor dreptului de proprietate este conditionata de achitarea ratelor catre institutia bancara întrucât, în contextul în care el nu ar fi achitat ratele, bunurile nu se mai aflau în prezent în patrimoniul fostilor soti. Cu privire la o astfel de sustinere, se impune a retine ca ea vizeaza o posibilitate de care pârâtul nu a înteles sa uzeze, iar instanta nu se poate pronunta pe situatii ipotetice. În conditiile reale deduse judecatii, pârâtul a ales sa achite ratele creditelor contractate, iar doar pentru aceasta optiune a sa, legea nu îi permite sa nege reclamantei exercitiul atributelor de proprietate. Aprecierea regi-mului juridic al platilor facute pentru achitarea bunului comun, dupa desfacerea casato¬riei, deci din venituri proprii, este în sensul ca aceste plati nu valoreaza cote de proprietate, ci drept de creanta, constând în suma de bani platita, actualizata – drept pe care pârâtul îl poate opune reclamantei într-o eventuala actiune în partajarea bunului comun. Însa, acesta este un aspect care excede obiectului cauzei deduse judecatii.

Art.555 alin.1 Cod civil enunta expres cele trei preroga¬tive clasice ale dreptului de proprietate: dreptul de a poseda bunul (ius possidendi), dreptul de a-l folosi, care presupune folosinta pentru sine (ius utendi) si posibilitatea culegerii fructelor bunului (ius fruendi), si dreptul de dispozitie, materiala si juridica (ius abutendi).

Reclamanta pretinde folosinta bunului, în respectarea calitatii de coproprietar, iar aceasta facultate îi este recunoscuta ca titular al dreptului de proprietate, ceea ce înseamna ca are dreptul de a utiliza imobilul ce formeaza obiec¬tul dreptului în materialitatea sa, direct si nemijlocit, prin putere proprie si în interes propriu. Contrar celor sustinute prin întâmpinare, legea nu recunoaste pârâtului posibilitatea de împiedica în fapt folosinta bunului de catre reclamanta. Instanta face referire la în fapt, întrucât, în drept, ar fi recomandabil ca partile, în considerarea relatiilor tensionate existente între ele, sa promoveze o actiune în partaj. De asemenea, fata de art.639 Cod civil, partile  au posibilitatea partajarii folosintei bunului comun pe cale judiciara, fara a se ajunge la fractiona¬rea materiala a acestuia sau esalonarea folosintei lui în timp.

Cele doua solutii ar fi preferabile pentru evitarea unor situatii gene¬ratoare de conflicte între parti. În absenta unei hotarâri judecatoresti favorabile pârâtului, pronuntate într-una dintre cele doua tipuri de actiuni, acesta nu poate nici în fapt si nici în drept sa nesocoteasca prerogativelor recunoscute de legea civila fundamentala reclamantei, copro¬prietar al bunului.

Concluzia rezulta cu prisosinta si din art.636 Cod civil care, reglementând exercitarea în comun a dreptului de folosinta al coproprietarilor, prevede ca fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în masura în care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari (nu este cazul spetei deduse judecatii), iar în cazul în care unul dintre coproprietari, nesocotind vointa celorlalti, exercita în mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri.

Pârâtul a invocat în aparare art.635 Cod civil. Potrivit acestui text legal, coproprie¬tarii au nu numai dreptul de a folosi bunul comun si de a-i culege fructele, ci si alte drepturi, precum si anumite obligatii.

Cu privire la utilitatea acestui text, prin raportare la cuprinsul celorlalte dispozitii ce reglemen¬teaza regimul juridic al folosintei bunului comun de catre coproprietari, astfel cum acesta este conturat de dispozitiile Codului civil, în doctrina s-a aratat ca aceasta este limitata. Beneficiile amintite de text nu pot privi altceva decât exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra bunului comun. Cât priveste sarcinile coproprietatii, acestea pot avea în vedere unele situatii specifice în care, privitor la bunul comun, ar exista dezmembraminte ale dreptului de proprietate, obligatii propter rem sau obligatii scriptae in rem. Cum cauzei deduse judecatii nu i se circumscriu asemenea sarcini ale coproprietatii, urmeaza ca textul legal invocat nu poate sustine în drept apararea pârâtului. 

Retinând ca:

-uzul (folosinta pentru sine) este prerogativa cea mai directa a dreptului de proprietate, manifestarea concreta a contactului direct al proprietarului cu bunul ce formeaza obiectul dreptului sau si ca, din acest punct de vedere, reclamanta nu poate exercita atributul folo¬sintei bunului prin intermediul altei persoane – nici macar cea a fostului sot, coproprietar si el al bunului

-nu exista niciun temei în fapt si în drept care sa permita pârâtului a nega reclamantei atributele dreptului de proprietate asupra bunului comun, câta vreme nu detine o hotarâre judecatoreasca favorabila pronuntata într-o actiune în partaj, fie ea si într-un partaj de folosinta a bunului comun

instanta, în temeiul art.1527 alin.1 Cod civil (Creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul sa fie constrâns sa execute obligatia în natura, cu exceptia cazului în care o asemenea executare este imposibila) în referire la art.555 Cod civil, la 632 alin.1 si alin.2 Cod civil si la art.636 Cod civil, urmeaza a admite ca întemeiata actiunea formulata de reclamanta si, pe cale de consecinta, va dispune obligarea pârâtului în sensul de a permite reclamantei:

-accesul în imobilul proprietate comuna situat în Constanta, strada (...), judet Constanta

-folosinta imobilului proprietate comuna situat în Constanta, strada (...), judet Constanta.

2. Asupra cheltuielilor de judecata:

Instanta retine ca, cu ocazia cuvântului pe fondul cauzei, partile au învederat ca îsi rezerva dreptul de a solicita cheltuielile de judecata pe cale separata.

Fata de cele învederate, în temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ. rep, instanta va lua act de aceasta manifestare de vointa a partilor.

Domenii speta

Spete similare