Contestaţie la executare – necompetenţă teritorială prin raportare la domiciliul debitorului

INSTANŢA

Contestatorul înţelege să conteste executarea silită începută în baza titlului executoriu nr. 562937/24.11.2014 şi a somaţiei nr.562938/24.11.2014 emise de intimata DGITL Sector 1.

Conform art.172 alin. 1 Cod procedură fiscală „persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii” iar la alin.4 se prevede „contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competenţa şi se judecă în procedură de urgenţă”.

Art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală nu cuprinde norme derogatorii în ceea ce priveşte competenţa în cazul contestaţiei la executare, ca atare se aplică norma de drept comun din Codul de procedură civilă.

Instanţa apreciază că în speţă dispoziţiile art.650 Cod procedură civilă se aplică în mod corespunzător, organele fiscale fiind la rândul lor organe de executare silită conform art.136 Cod procedură fiscală.

Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial din 16 iulie 2014 şi data formulării contestaţiei, stabilirea competenţei instanţei de executare nu se poate face decât prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data sesizării instanţei de executare (competenţa instanţei de executare fiind fixată la acest moment pentru întreaga durată a executării silite, iar eventuale modificări ulterioare ale domiciliului sau sediului sunt lipsite de relevanţă), fiind astfel transpusă în plan execuţional competenţa teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art.107 NCPC, iar art. 650 C.p.c. a fost declarat neconstituţional.

Umplerea vidului normativ a fost realizată prin Legea nr. 138/2014 prin care s-a modificat art. 650 C.p.c., arătându-se că „Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului (…).”

În cauza de faţă, contestatoarea a înţeles să conteste sumele stabilite în sarcina sa prin emiterea titlului executoriu nr. 562937/24.11.2014 şi a somaţiei nr.562938/24.11.2014.

Aşadar, faţă de acest aspect, contestatorul este debitoare a măsurilor luate de organul fiscal, iar domiciliul acestuia se află, conform precizărilor din cererea introductivă la adresa : …., sector 5 Bucureşti.

Instanţa consideră ca fiind evident că domiciliul debitorului nu mai putea fi la …., Sector 1 Bucureşti la momentul emiterii titlului executoriu şi a somaţiei de plată, din moment ce acesta a fost evacuat din imobilul de la acea adresă la data de 29.06.2009, conform Procesului-verbal întocmit de BEJA D.G. şi L.G. (f. 5).

Pe cale de consecinţă, în baza art.132 Cod procedură civilă, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale exclusivă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii privind pe contestatorul R.C. cu domiciliul in sector 5, …. si pe  intimata DIRECŢIA GENERALĂ IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE cu sediul in sector 1, Bucureşti, str. Piaţa Amzei, nr. 13, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.04.2015.

Domenii speta

Spete similare