Contestaţie decizie de respingere înscriere la pensie limită de vârstă Pensii

Hotărâre 971 din 19.11.2014


Prin contestaţia formulată contestatorul PCL a solicitat în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi Casa Naţionala de Pensii Publice ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. R-5969/04.09.2012 emisă de CJP Bihor, anularea Hotărârii nr. 5392/05.08.2013 a CNPP - Comisia Centrala de contestaţii şi să se constate faptul că îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind pensionarea pentru limita de vârsta.

în motivarea cererii contestatorul a arătat că, prin cererea de pensionare înregistrată sub nr. 5969/14.06.2012, a solicitat a i se aproba cererea de pensionare. Prin Decizia nr. R-5969 din 04.09.2012, cererea sa a fost respinsă, deoarece s-a apreciat incorect faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 52 din Legea nr. 263/2010, în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, precum şi faptul că perioada 17.08.1992-01.08.1995 nu poate fi valorificată în grupa a Il-a de muncă, deoarece nu a desfăşurat cel puţin 70% din timpul de lucru în condiţii de şantier prevăzute de HG nr. 1223/1990 şi i s-a pus în vedere să revină cu o nouă cerere pentru limită de vârstă la data îndeplinirii condiţiilor, 27.04.2013 sau ulterior.

Prin Hotărârea nr. 5392/05.08.2013 a CNPP - Comisia Centrala de contestaţii a respins cererea sa şi a dispus revizuirea deciziei contestate în sensul că, perioada 18.01.1999 -21.01.1999 sa fie valorificată drept stagiu de cotizare în condiţii normale de muncă în măsura în care în termen de 30 zile de la comunicare nu se prezintă avizul ITM privind existenta condiţiilor deosebite de muncă.

Potrivit contestatorului, intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor avea obligaţia să valorifice integral perioada prestată în grupa a Il-a de muncă pentru intervalul cuprins între data de 17.08.1992 - 01.08.1995. Aşa cum rezultă din Adeverinţa nr. 1614/26.09.2006 emisă de SC P. SA, a beneficiat de grupa a II- a de munca pentru intervalele 15.09.1982- 16.03.1984 si 24.08.1990 -01.08.1995, în procent de 100% conform HG nr. 1223/1990 şi aprobată de Consiliul de Administraţie prin hotărârea nr. 8151/1990, respectiv hotărârea nr. 39/09.09.1998, în total 6 ani, 5 luni si 8 zile. Totodată, această adeverinţă atesta faptul că unitatea a achitat CAS şi contribuţia pentru pensia suplimentară în conformitate cu legislaţia in vigoare.

A susţinut contestatorul că, nominalizarea activităţii sale în grupa a Il-a de muncă nu poate fi cenzurată de intimată, aceasta având obligaţia de a lua în calcul la stabilirea pensiei toate dovezile sale cu privire la munca desfăşurată în condiţiile legii.

Cât priveşte hotărârea atacată, contestatorul arată că, îi este respinsă de Comisie contestaţia, însă se dispune revizuirea deciziei contestate, prin prisma dispoziţiilor art. 13 din Regulament, aspect pe care îl consideră inadmisibil. Hotărârea nr. 5392/05.08.2013, în mod eronat îi neagă integral perioada prestată în grupa a Il-a de muncă pentru intervalul cuprins între data de 17.08.1992 - 01.08.1995, reţinând în mod greşit faptul că prin natura atribuţiilor de serviciu activitatea sa în această perioadă nu presupune lucrul efectiv alături de personalul muncitor de baza în condiţii de şantier.

Prin întâmpinarea depusă, intimata CJP Bihor a solicitat respingerea contestaţiei.

S-a menţionat că, activitatea desfăşurata de contestator în perioada 17.08.1992 -01.08.1995, conform înregistrărilor din Adeverinţa nr. 1614/26.09.2006 eliberata de SC P. SA Bihor nu a fost luată în considerare la calculul stagiului complet de cotizare realizat în grupa II de muncă potrivit prevederilor HG nr. 1223/1990, întrucât nu au fost îndeplinite prevederile art. 7 din Ordinul nr. 50/1990, în sensul că nu s-a făcut dovada desfăşurării activităţii în procent de cel puţin 70% din programul de lucru, efectiv în condiţii nocive, grele sau periculoase datorită lucrului în aer liber sub influenţa permanentă a intemperiilor, nici efort fizic prestat 10-12 ore pe zi.

La prezentul dosar a fost conexat dosarul Tribunalului Bihor in care contestatorul PCL a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 327636/27.09.2013 emisa de CJP Bihor, anularea Hotărârii nr. 7196/17.03.2014 a CNPP - Comisia Centrala de Contestaţii.

în motivarea cererii din dosarul conexat contestatorul a arătat că, Ia data de 27.09.2013 i s-a comunicat Decizia nr. R- 327636/27.09.2013, privind anularea deciziei de inscriere la pensie, deoarece s-a apreciat că vârsta la data solicitării este mai mică decât vârsta standard de pensionare calculata conform art. 55 din Legea nr. 263/2010.

A menţionat contestatorul că, împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 7196/17.03.2014 a CNPP - Comisia Centrala de contestaţii.

S-a arătat că Decizia nr. R- 327636/27.09.2013 care înlocuieşte decizia prin care i s-a aprobat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta este rezultatul Hotărârii nr. 5392/05.08.2013 a CNPP - Comisia Centrala de contestaţii, hotărâre care nu este definitivă, fiind contestată in instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 971/LM/2014 s-au admis contestaţiile formulate şi în consecinţă s-a dispus anularea deciziilor de pensie nr. R-5969/04.09.2012 şi nr. 327636/27.09.2013 emise de intimată Casa Judeţeană de Pensii Bihor precum şi a Hotărârilor nr. 5392/05.08.2013 şi nr. 7196/17.03.2014 emise de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice. A fost obligata pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor să stabilească şi să acorde drepturile de pensie cuvenite contestatorului de la data la care era îndreptăţit la pensie pentru limită de vârstă, prin valorificarea: adeverinţei nr. 1614/26.09.2006 eliberată de către SC P. SA privind încadrarea în grupa a Il-a de muncă în procent de 100%, inclusiv a perioadei 17.08.1992 - 01.08.1995; adeverinţei nr. 2674/30.03.2012 eliberată de către S.C. CB. SA privind încadrarea în grupa a Il-a de muncă în procent de 100% a perioadei 18.01.1999 - 31.03.2001.

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre tribunalul a reţinut următoarele: Prin cererea nr. 54992/5969/14.06.2012 contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263/2010, cerere care a fost respinsă prin decizia nr. R-5969/04.09.2012 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor, cu motivarea că reclamantul nu a îndeplinit condiţia privind vârsta standard de pensionare redusă de 63 de ani, în speţă nefiind valorificată în grupa II de muncă perioada 17.08.1992-01.08.1995 cuprinsă în adeverinţa nr. 1614/26.09.2006 eliberată de S.C. P. SA Bihor pe considerentul că munca de şef birou nu presupune activitate în procent de minim 70 % în condiţii grele de muncă conform prevederilor HG nr. 1223/1990.

în temeiul art. 149 şi urm. din Legea nr. 263/2010, contestatorul a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor.

Urmare a contestaţiei depuse împotriva deciziei de respingere, a fost emisă de către Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP, hotărârea nr. 5392/05.08.2013 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de petent şi în temeiul art. 13 din Regulamentul Comisiei s-a dispus în sarcina Casei Judeţene de Pensii Bihor revizuire deciziei de pensie contestate sub aspectul valorificării perioadei 18.01.1999 - 21.01.1999 în condiţii normale de muncă dacă în termen de 30 de zile de la comunicarea acestei hotărâri nu este prezentat avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă privind existenţa condiţiilor deosebite de muncă, precum şi valorificarea în condiţii normale a perioadei 21.01.1999 - 31.03.2001, întrucât prin natura atribuţiilor de serviciu, activitatea desfăşurată de acesta nu presupune lucru efectiv alături de personalul muncitor de bază în condiţii de şantier.

Pană la soluţionarea primei contestaţii, intimata Casa Judeţeană de Pensii Bihor a admis a doua cerere de pensie pentru limita de vârstă depusă de contestator, emiţând în acest sens Decizia de pensionare nr. 327636/08.07.2013 şi plata drepturilor de pensie în temeiul Legii nr. 263/2010 de la data de 29.04.2013.

în urma comunicării Hotărârii CNPP nr. 5392/05.08.2013 prin care s-a dispus în sarcina intimatei CJP Bihor revizuirea deciziei inţială de respingere a pensiei sub aspectul valorificării perioadei 18.01.1999 - 31.03.2001 în condiţii normale de muncă, intimata a constatat că reclamantul nu mai îndeplinea condiţiile de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, motiv pentru care a emis o a doua decizie de respingere nr. 327636/27.09.2013. In acest context, s-a impus în temeiul art. 179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010 emiterea şi a deciziei de înfiinţare de debit nr. 327636/30.09.2013 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 7737 lei plătită în mod necuvenit contestatorului în perioada 29.04.2013-30.09.2013, decizie de debit ce face obiectul unui alt dosar.

Şi împotriva celei de a doua decizie de respingere a fost formulată contestaţie conform Legii nr. 263/2010, faţă de care Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul CNPP s-a pronunţat prin hotărârea nr. 7196/17.03.2014 în sensul respingerii contestaţiei.

Rezumând, instanţa reţine că în speţă au fost emise cronologic prima decizie de respingere a pensiei, urmată de prima hotărâre a Comisiei de contestaţii, prima decizie de admitere a cererii de pensie, a doua decizie de respingere şi a doua hotărâre a Comisiei de contestaţii. Considerentele respingerii cererii de pensionare a contestatorului, constau în refuzul intimatelor de valorificare în grapa II de muncă a perioadei 17.08.1992- 01.08.1995 confirmată prin adeverinţa nr. 1614/26.09.2006 emisă de P. SA, precum şi a perioadei 18.01.1999- 31.03.2001, conform adeverinţei nr. 2647/30.03.2012 emisa de SC CB. SA, pentru activitatea prestata de reclamant la SC C.SRL.

Cat privesc adeverinţele depuse de contestator si a căror valorificare se solicită a fi făcută de intimată, instanţa din actele depuse la dosar, constată următoarele :

Adeverinţa nr. 1614/26.09.2006 emisă de SC P. SA atestă activitatea lucrată in grupa a Il-a de muncă in procent de 100%, in perioadele 15.09.1982- 16.03.1984, 24.08.1990-01.08.1995, ca inginer, sef lot si sef birou producţie, conform nominalizării efectuate prin Hot. nr. 8151/1990 si nr. 39/1998 a Consiliului de Administraţie al societăţii, temeiul juridic al încadrării reprezentându-1 HG nr. 1223/1990.

Aceasta adeverinţa a fost confirmata de unitatea emitenta, prin lichidator, cu adresa nr. 266/25.03.2014.

Din aceasta adeverinţa nu a fost valorificată perioada 17.08.1992- 01.08.1995 in care contestatorul a indeplinit funcţia de sef birou producţie.

Adeverinţa nr. 2647/30.03.2012 eliberată de SC CB SA atestă activitatea lucrată ca inginer si sef birou producţie in grupa a Il-a de muncă in procent de 100%, in perioada 18.01.1999- 31.03.2001, la SC C. SRL, (societate deţinuta de SC CB SA), conform Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 1/19.05.1992, temeiul juridic al încadrării reprezentându-1 HG nr. 1223/1990.

Aceasta adeverinţa a fost confirmata ulterior de unitatea emitenta cu adresa nr. 6055/17.09.2014.

Se mai retine că aceasta adeverinţa a fost valorificat de intimata CJP Bihor la emiterea primei decizii contestate, astfel cum reiese din buletinul de calcul aferent deciziei de respingere, insa prin hotărârea nr. 5392/05.08.2013 data Comisia Centrala de Contestaţii din cadrul CNPP s-a dispus revizuirea deciziei in sensul de a nu se valorifica perioada menţionată in aceasta adeverinţă ca fiind lucrată in grapa a II-a, motiv pentru care in executarea acestei hotărâri CJP Bihor a emis cea de-a doua decizie de respingere a cererii de înscriere la pensie pentru limită de vârstă.

Potrivit disp. art. 126 alin. 1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a Il-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidenţele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Alin. 5 din acelaşi articol stabileşte că adeverinţele întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 590/2008, până la intrarea în vigoare a legii, vor putea fi valorificate la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condiţiile de fond şi formă prevăzute de acesta.

Cu privire la adeverinţele eliberate de foştii angajatori, instanţa apreciază că îndeplinesc condiţiile de forma şi fond pentru a putea fi valorificate, indicându-se perioada în care contestatorul si-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţii emitente, perioada în care

aceasta a realizat stagii de cotizare în grupe superioare de munca, procentul de desfăşurare a activităţii în aceste condiţii. Adeverinţa poarta număr, data eliberării, denumirea unităţii, stampila acesteia, semnăturile persoanelor care angajează unitatea, temeiul legal al încadrării activităţii în grupa a Il-a de munca.

Instanţa reţine că întreaga răspundere pentru menţiunile cuprinse în adeverinţa eliberata de fostul angajator revine exclusiv unităţii emitente, iar refuzul de valorificare a menţiunilor cuprinse în adeverinţe este lipsit de temei legal, întrucât adeverinţele supuse valorificării se bucura de prezumţia de validitate. în plus încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă şi nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă, reprezintă un atribut al angajatorului ce se exercită în condiţiile legii.

Intimata nu are competenta de apreciere si a cenzura categoriilor de personal care se încadrează în grupa a I sau II - a de muncă si nici a timpului efectiv lucrat în condiţii deosebite şi speciale, nici de a verifica legalitatea înscrierilor din carnetul de munca si adeverinţele emise de angajatori, fiind ţinuta să valorifice drepturile astfel cum sunt consemnate în acestea.

Cel mult intimata are posibilitatea legală de a contesta la instanţa valabilitatea adeverinţei respective şi numai dacă ar fi anulate ar fi îndreptăţită să nu le ia în considerare.

In ceea ce priveşte încadrarea activităţii contestatorului în dispoziţiile legale invocate în adeverinţă, ca temei al grupei de muncă recunoscute, angajatorul este singurul răspunzător de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor înscrise. în atare situaţie, intimata nu putea interveni în verificarea conformităţii datelor din adeverinţă cu actele normative ce au constituit fundamentul încadrării în grupă de muncă, raportat la pct.6 din Ordinul MMPS nr.50/1990 care prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.

Astfel, unităţile angajatoare au stabilit că locul de muncă al contestatorului se încadrează în grupa a II- a de munca conform H.G. nr. 1223/20.11.1990 şi au adeverit că acesta a lucrat 100% program în condiţii specifice grupei a Il-a de muncă în perioadele 17.08.1992- 01.08.1995 şi 18.01.1999- 31.03.2001.

Simpla motivare, de către intimata ca in mod eronat a fost valorificată perioada ca fiind prestata in grupa II de munca, in condiţiile in care funcţia contestatorului nu se regăseşte în prevederile H.G. nr. 1223/1990, nu poate fi reţinută, încadrarea în grupe superioare de munca fiind un atribut exclusiv al conducerii societăţii împreuna cu sindicatele raportat la pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990.

De altfel, potrivit pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990 al M.M.P.S. pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă, beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţi prevăzute în anexele nr. 1 şi 2, iar potrivit art. 2 din H.G. nr. 1223/1990 privind încadrarea in grupa a Il-a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activităţi din construcţii-montaj: nominalizarea persoanelor care se încadrează in grupa a Il-a de munca, se face de consiliile de administraţie, împreuna cu sindicatele libere din unităţi.

Ba mai mult, instanţa retine ca, unitatea angajatoare a achitat contribuţia de asigurări sociale diferenţiat (procente) pe categorii de grupa de munca, la bugetul asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 si O.G. nr. 2/1995, fapt ce reiese din cuprinsul adeverinţelor emise de angajator.

Faţa de considerentele expuse mai sus, instanţa a apreciat contestaţiile formulate ca întemeiate