Angajare de către ordonatorul principal de credite a unei investiţii care nu era necesară interesului public. Obligaţia legală de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict

Prin sentinţa civilă nr. 64/CA din 22.01.2015,  dosar nr. 3472/62/2014 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta COMUNA A  prin primar în contradictoriu cu pârâtul T, obligat pârâtul la plata sumei de 47.030 lei către reclamantă şi a dobânzii legale aferente acesteia, calculată din 22.12.2009 şi până la restituirea efectivă, respinse celelalte pretenţii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul şi respinsă cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.C A S.R.L.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că reclamanta a fost supusă controlului exercitat de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Judeţului Braşov, finalizat prin emiterea Deciziei nr. 41/26.07.2013(f.9-23).

Conform pct. II.15 şi 16 din decizie(f.22) a fost stabilită obligaţia ordonatorului principal de credite de a lua măsuri pentru stabilirea întinderii şi recuperarea prejudiciului creat prin plăţi nedatorate în baza contractelor de achiziţie lucrări nr. 304/10.08.2009 având ca obiect ”Nivelare şi compactare teren 7700 mp şi însămânţare teren de 7700 mp” şi nr. 350/07.09.2009 având ca obiect ”Execuţie împrejmuire gard 360 ml şi aprovizionare conteinere vestiar 2 bucăţi”, încheiate cu pârâta, constând în lucrări neexecutate şi bunuri nelivrate.

În sarcina ordonatorului principal de credite a fost stabilită şi obligaţia stabilirii întinderii şi recuperării prejudiciului creat prin plăţi nedatorate, în baza aceloraşi contracte încheiate cu pârâta, constând în lucrări executate cu încălcarea prevederilor legale şi a căror necesitate nu se justifică.

Din aceeaşi decizie (f.17), coroborată cu nota de constatare nr. 738/09.04.2013 (f.35) şi procesul verbal de constatare nr.1121/10.05.2013 (cap. II, pct. 8.1-f.24) rezultă cu referire la derularea contractului de lucrări nr. 304/10.08.2009 având ca obiect „”Nivelare şi compactare teren 7700 mp şi însămânţare teren de 7700 mp” şi a  contractului nr. 350/07.09.2009 având ca obiect „Execuţie împrejmuire gard 360 ml şi aprovizionare conteinere vestiar 2 bucăţi”, încheiate de reclamantă prin pârâtul ca primar cu pârâta (f.43-46, 48-51), că investiţia a fost inclusă în bugetul de venituri şi cheltuieli, fără parcurgerea etapelor stabilite prin L. nr. 273/2006, respectiv că nu au fost prezentate informaţiile financiare şi nefinanciare privind investiţia în cauză; că nu a fost întocmită şi aprobată documentaţia tehnico-economică a obiectivului de investiţii „teren de sport”;că nu au fost respectate procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică, reglementate prin OUG nr. 34/2006; că contractele nu conţin garanţia de bună-execuţie, aceasta nefiind constituită, situaţiile de lucrări nu au fost verificate scriptic prin comparaţie cu lucrările executate; că lucrarea nu a fost recepţionată de comisia de recepţie; că viza de control financiar preventiv a fost acordată formal prin vizarea documentului „ Ordonanţare de plată”, în absenţa operaţiunilor premergătoare menţionate; că lucrările au fost plătite deşi nu au fost efectuate şi au fost plătite bunuri nelivrate conform notei de constatare nr. 738/09.04.2013 întocmită în timpul misiunii de audit în baza Dispoziţiei nr. 109/2013.

De asemenea, s-a reţinut edificarea fără bază legală a terenului de sport pe terenul situat în zona R, parcela 502/1, în condiţiile în care acest teren şi terenurile învecinate fac obiectul punerii în posesie în vederea întocmirii titlului de proprietate conform L. nr. 247/2005, HG nr. 890/2005 şi adresei UAT A nr. 2478/28.06.2009 înregistrată la OCPI Bsub nr. 7771/28.09.2009 şi fac şi obiectul unui litigiu cu comuna B privind emiterea unor titluri de proprietate de către Comisia locală B asupra unor terenuri aflate pe teritoriul UAT A (f.76).

S-a reţinut încălcarea de către reclamantă a dispoziţiilor art.14 alin.4, art. 54 alin. 5 şi alin. 6 ind. 2, art. 26 alin. 5 ˡ, art. 41, art.42, art. 44, art. 45 alin. 1 din L. nr. 273/2006; art. 3 lit. j, art. 33, art. 213 din OUG nr. 34/2006; pct. 1 lit. a (3) şi pct. 2 din OMFP nr. 1792/2002, art. 89 din HG nr. 925/2006, art. 3.1 din actul adiţional nr. 1 din 27.06.2011 la contractul de lucrări nr. 4575/30.12.2010, art.23 alin. 1 din L. nr. 273/2006, art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 1 şi alin. 2 şi art. 6 alin. 1 din L. nr. 50/1991 iar pârâtul a fost inclus între persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-au constatat deficienţele, în calitatea sa de ordonator principal de credite în perioada 12.06.2005-20.06.2012 (f.32).

Actele de control întocmite de Curtea de Conturi a României reprezintă acte administrative care beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie, până la proba contrară constând în dovada desfiinţării lor, dovadă care nu a fost depusă la dosar.

Instanţa are în vedere că actele Curţii de Conturi sunt opozabile pârâtei, chiar dacă pârâta are calitatea de particular pe baza a două considerente.

Primul este acela al existenţei acestor acte ca şi realităţi sociale ce nu pot fi ignorate iar al doilea este legat chiar de competenţele legale ale acestei instituţii.

În acest sens, conform art. 29 alin. 1 lit c din L. nr. 94/1992, Curtea de Conturi verifică utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinaţiilor aprobate.

Acceptarea ca întemeiată a apărării pârâtei privind inopozabilitatea către terţi a  actelor Curţii de Conturi ar conduce la ineficienţa acestei instituţii, ceea ce contravine scopului legii.

Chiar dacă particularii sunt exceptaţi de la controlul acestei instituţii, tribunalul are în vedere că, Curtea de Conturi exercită un control de legalitate cu privire la modul de gestionare şi utilizare a fondurilor publice iar în consecinţă contractele prin care sunt angajate astfel de resurse nu pot fi exceptate de la acest control.

Evident, nimic nu împiedică particularul angajat în astfel de contracte să dovedească în contra constatărilor cuprinse în actele Curţii de Conturi.

Aceste considerente sunt valabile şi în privinţa pârâtului, care pe perioada supusă controlului a avut calitatea de ordonator principal de credite.

Prin primul capăt de cerere, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 12.970 lei reprezentând valoarea unor lucrări/bunuri care deşi au fost plătite, nu au fost executate/livrate.

Suma corespunde valorii a 2 bucăţi conteinere vestiare (8400 lei fără TVA) şi diferenţei de 2499 lei (fără TVA), achitată pentru suprafaţa de 1190 mp teren care nu ar fi fost nivelată şi compactată în vederea realizării terenului de sport.(f.4)

La această sumă, reclamanta a calculat dobânda legală ca beneficiu nerealizată, pe perioada cuprinsă între data plăţii sumelor (23.12.2009) şi data de 10.05.2013(f.5).

Reclamanta a dovedit achitarea acestei sume cu OP nr. 785/22.12.2009 (f.37) care priveşte factura nr. BVAGE 803444 din 18.11.2009 (f.38), emisă de pârâtă pentru contravaloarea celor 2 conteinere şi execuţia împrejmuirii gardului, lucrări care au format obiectul contractului de lucrări nr. 350/07.09.2009 (f.48-51).

Diferenţa corespunzătoare nivelării şi compactării terenului a fost plătită de reclamantă cu OP nr. 526/24.09.2009(f.40), emis în baza facturii nr. BVAGE nr. 803222  din 11.09.2009 (f.41) şi a devizului situaţie de lucrări nr. 365/1 din 11.09.2009 (f.41).

La termenul de judecată din 15.01.2015, pârâta a ataşat la dosar OP nr. 26/12.01.2015 emis prin M Bank (f.141) din care rezultă plata întregii sume solicitate de reclamantă prin primul petit (debit şi dobândă).

În consecinţă, creanţa reclamantei fiind stinsă prin plată, această pretenţie a rămas fără obiect în cursul judecăţii, primul petit urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce priveşte capătul doi al cererii, tribunalul reţine că reclamanta a solicitat obligarea în solidar la plată a pârâţilor pentru suma de 70.797,50 lei, compusă din valoarea investiţiei constând în „ teren de sport”, la care a calculat dobânda legală aferentă din data de 22.12.2009(f.7).

Conform recunoaşterii reclamantei, de la termenul din 15.01.2015, tribunalul reţine că în stabilirea acestui debit, reclamanta s-a raportat la actele întocmite de Curtea de Conturi a României.

Valoarea abaterii este consemnată la pct. 29 din Decizia nr. 41/26.07.2013 (f.17 verso).

Valoarea totală a investiţiei rezultă din ambele contracte de lucrări, nr. 304/10.08.2009 şi nr. 350/07.09.2009, dovadă faptul că reclamanta în susţinerea motivelor aferente acestei pretenţii a reluat constatările Curţii de Conturi.

Astfel, la pct. 29 din Decizia nr. 41/2013 a Curţii de Conturi, în estimarea valorii prejudiciului cauzat bugetului local al comunei A prin angajarea investiţiei se face trimitere la pct. 28 din aceeaşi decizie, respectiv la pct. 8.1 cap. II din procesul verbal de constatare nr. 1121/2013 (f.24).

Conform acestui proces verbal de constatare, valoarea abaterii a fost estimată la suma de 60.000 lei, conform facturilor fiscale şi situaţiilor de lucrări emise de pârâtă şi a ordinelor de plată emise de reclamantă(f.32 ).

La dosar, reclamanta a depus cele două ordine de plată nr. 526/24.09.2009(f.40) şi nr. cu OP nr. 785/22.12.2009 (f.37), pentru suma de 60.000 lei, reprezentând plăţi aferente investiţiei „teren de sport”.

Din această sumă, reclamanta a recuperat însă suma solicitată prin capătul 1 al acţiunii, pe parcursul judecăţii.

Astfel, pârâta a depus la dosar OP nr. 26/12.01.2015 emis prin M Bank (f.141) din care rezultă plata întregii sume solicitate de reclamantă prin primul petit (debit şi dobândă).

Această sumă nu mai poate fi solicitată la plată în cadrul capătului 2 al acţiunii întrucât acordarea ei de către instanţă ar conduce la o dublă recuperare a aceluiaşi prejudiciu şi deci la îmbogăţirea fără temei legal a reclamantei.

Or, unul dintre principiile răspunderii civile delictuale este acela al reparării integrale a prejudiciului.

În consecinţă, suma rămasă în discuţie este formată din debitul de 47.030 lei (TVA inclus), la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată din 22.12.2009.

Reclamanta şi-a întemeiat pretenţia din capătul doi al cererii pe faptul că investiţia deşi a fost angajată, nu era necesară.

Acest motiv este întemeiat întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în comună exista un alt teren de sport identificat în tarlaua 22, parcela 348, N-axul CFR, E-staţia CFR, S-DE282/3, V-282/2, conform inventarului bunurilor care aparţin domeniului public al comunei(f.31).

De asemenea, la dosar nu a fost depusă vreo justificare a necesităţii acestei investiţii, în condiţiile menţionate şi cu respectarea L. nr. 276/2003 şi OUG nr. 34/2006.

Conform contractului de societate din 05.06.2007 (f.85-87), a fost constituită o asociere al cărei scop a constat în promovarea fotbalului şi a altor activităţi sportive pentru amatori, în special a susţinerii echipei de fotbal „Fotbal Club A”.

Nu s-a dovedit că în comună  există o echipă de fotbal sau altă asociere sportivă care să fi desfăşurat în fapt activităţi sportive pentru care era necesar un nou teren de sport.

De asemenea, nici situaţia juridică a terenului nu permitea realizarea acestei investiţii.

Astfel, la dosar nu s-a depus vreo dovadă că la data angajării-realizării ori finalizării investiţiei, terenul se afla la dispoziţia reclamantei.

Pârâtul a angajat, ca ordonator principal de credite investiţia în discuţie pentru realizarea unui teren de sport cu o suprafaţă de 7700 mp(f.53), transmiţând solicitări pentru oferte de preţ la data de 09.07.2009.

Conform măsurătorilor efectuate de comisia desemnată în baza dispoziţiei nr. 109/2013(f.34), terenul amenajat are în realitate o suprafaţă de 6510 mp, aspect consemnat în nota de constatare nr. 738/09.04.2013 (f.35).

Din declaraţia notarială autentificată, dată de I M E (f.71), rezultă că în anul 2009, aceasta a pus la dispoziţia reclamantei suprafaţa de 5400 mp, teren situat în zona R, parcela 502/1 pentru amenajarea terenului de fotbal, fără întocmirea unui act de donaţie întrucât nu avea emis un titlu de proprietate.

La data de 14.07.2009, aşadar ulterior transmiterii de către pârât a solicitărilor pentru ofertele de preţ, acesta a încheiat cu I  M E şi S A un act sub semnătură privată privind cumpărarea suprafeţei de 2,56 ha teren agricol (f.82), în care era inclusă şi suprafaţa aferentă investiţiei.

Terenurile în care este inclusă şi suprafaţa în discuţie fac şi obiectul unui litigiu cu comuna B privind emiterea unor titluri de proprietate de către Comisia locală B asupra unor terenuri aflate pe teritoriul UAT Augustin(f.76), litigiu care pune în discuţie chiar delimitarea teritorială a unităţilor administrativ-teritoriale.

La dosar, nu au fost depuse nici înscrisuri ori documentaţii din care să rezulte cu certitudine amplasarea investiţiei ori proprietarul sau persoanele cărora suprafaţa ar urma să le fie atribuită, în baza L. nr. 247/2005.

În consecinţă, instanţa constată că pârâtul avea cunoştinţă de situaţia juridică a terenului pentru care a iniţiat investiţia, chiar anterior momentului angajării acesteia.

Nu se poate reţine vreo culpă pârâtei legată de faptul că investiţia nu era necesară, nefiind rezonabil să se pretindă unui profesionist să examineze în ce măsură actele administraţiei publice privind angajarea unei investiţii sunt oportune ori dacă acestea respectă prevederile L. nr. 276/2003.

În sarcina pârâtei nu poate fi reţinută întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie întrucât faptul că a răspuns unei oferte emise de reclamantă prin pârât nu reprezintă o faptă ilicită, nefiind de altfel arătate dispoziţiile legale care ar fi fost încălcate de pârâtă sub acest aspect.

Prin urmare, instanţa va respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta ca neîntemeiat, lipsind  fapta ilicită pe care să fie sprijinite celelalte condiţii impuse de art. 998 C.civil, în vigoare la data angajării investiţiei ca dată a faptei ilicite (art. 1357 alin. 1 C.civil 2009) şi aşadar şi solidaritatea dintre pârâţi.

În ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală a pârâtului, tribunalul reţine că acesta se verifică în speţă, sens în care va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 47.030 lei, la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Astfel, pârâtul nu a respectat în principal obligaţia legală de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor  şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Acesta a încălcat principiul bunei gestiuni financiare a fondurilor publice şi nici nu a respectat dispoziţiile legale legate de angajarea investiţiilor, nedovedind interesul public căruia trebuia să-i servească efectiv această cheltuială din fonduri publice, aspecte care sunt de altfel susţinute şi de actele Curţii de Conturi a României.

Investiţia nefiind necesară comunei, angajarea creditelor bugetare pentru plata acesteia nu trebuia realizată, fiind irelevant faptul că prin HCL nr. 65/08.12.2009 (f.62) a fost aprobată rectificarea bugetului local.

Astfel, aprobarea acestor cheltuieli a reprezentat consecinţa angajării investiţiei de către pârât, demararea investiţiei fiind anterioară HCL nr. 65/2009 iar nu ulterioară acesteia.

 În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, aferente debitului, instanţa reţine că reclamanta a plătit sumele la datele de 22.12.2009 şi 24.09.2009 dar a solicitat dobânda din data de 22.12.2009.

Ca o expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului, pârâta datorează şi dobânda legală aferentă sumelor menţionate, calculată de la data plăţii acestora şi până la restituirea lor integrală, ţinând seama însă de principiul disponibilităţii în ceea ce priveşte pretinderea dobânzii de la o dată ulterioară celei de la care aceasta a început să curgă.

Faţă de aceste considerente, tribunalul va admite în parte cererea îndreptată împotriva pârâtului, reţinând că în cauză nu a fost dovedită efectuarea vreunei cheltuieli de judecată din partea reclamantei în vederea susţinerii procesului.

În privinţa căii de atac exercitabile în cauză, având în vedere că aceasta este cea a recursului dar cu termene diferite de exercitare şi că art. 460 CPC nu cuprind dispoziţii care să reglementeze o soluţie în acest caz, tribunalul va stabili calea de atac drept recurs, cu menţinerea termenelor diferite de formulare.

Domenii speta

Spete similare