Anulare decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţă Nr. 2917/2015

Şedinţa publică de la 23 Iunie 2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE …….

Asistent  judiciar ………..

Asistent  judiciar …………

Grefier …………..

Pe rol fiind judecarea contestaţiei formulată de reclamantul CI în contradictoriu cu pârâta SC ST SRL, având ca obiect anulare decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat JI pentru reclamantul CI şi avocat AG pentru pârâta SC ST SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei faptul că societatea pârâtă nu a formulat răspuns la solicitările instanţei stabilite prin încheierea de şedinţă din 02.06.2015.

După care constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat şi probe de administrat s-a acordat cuvântul părţilor prezente.

Avocat JI pentru reclamantul CI a solicitat admiterea contestaţiei ulterior precizată, în sensul anulării deciziei de concediere nr. 1/02.06.2014 emisă de pârâta SC ST SRL, reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei şi obligarea societăţii pârâte la plata despăgubirilor calculate începând cu data emiterii deciziei de concediere şi la plata concediului de odihnă aferent anului 2014, cu cheltuieli de judecată.

Avocat AD pentru pârâta SC ST SRL a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin contestaţia înregistrată la data de 11.07.2014 pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ………/95/2014, reclamantul CI a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC ST SRL ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 1/02.06.2014 emisă de pârâta SC ST SRL şi reintegrarea pe funcţia avută anterior emiterii deciziei de concediere cu obligarea societăţii pârâte la plata despăgubirilor începând cu data de 02.06.2014, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că în anul 2012 a încheiat contract de muncă cu pârâta SC ST SRL ca urmare a obligaţiei asumate prin contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 4304/23.11.2012.

Că, societatea pârâtă s-a obligat să-i obţină toarte actele necesare desfăşurării activităţii de taximetrie  şi implicit să-i menţină contractul individual de muncă până la data de 23.12.2015, însă contrar obligaţiei asumate prin decizia nr. 1/02.06.2014 pârâta i-a desfăcut contractul individual de muncă.

S-a apreciat de către reclamant că măsura luată împotriva sa este nelegală şi netemeinică.

În drept, şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile Legii nr. 53/2003.

În dovedirea contestaţiei s-a depus la dosarul cauzei decizia de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului (concediere individuală) nr. 1/02.06.2014, contractul de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4304/23.11.2012 la Biroul Notari Publici Asociaţi Neacşa Nistorescu şi Constantin Nistorescu, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 773/30.05.2013 la Notariatul Public Călina Marcel Horaţiu, preavizul de concediere individuală înregistrat sub nr. 3/30.04.2014 şi copia cărţii de identitate.

Reclamantul şi-a precizat contestaţia, în sensul că despăgubirile solicitate ca urmare a concedierii reprezintă diferenţele salariale începând cu data de 02.06.2014 şi până la reintegrarea efectivă, precum şi concediul de odihnă aferent anului 2014.

Deşi, legal citată pârâta SC ST SRL nu a formulat întâmpinare, depunând pe parcursul cercetării judecătoreşti note de şedinţă şi înscrisuri.

Prin notele de şedinţă pârâta a arătat că încetarea contractului de muncă a intervenit în baza art. 65 din Codul muncii, reclamantului fiindu-i acordat un preaviz de 20 zile lucrătoare, conform art. 75 alin. 1 Codul muncii, iar pe perioada preavizului reclamantul a primit drepturile salariale cuvenite.

De asemenea, s-a invocat că desfiinţarea postului de conducător auto a fot reală şi efectivă, în sensul că pe postul ocupat de reclamant nu a fost angajată o altă persoană.

În concret, s-a arătat de către pârâtă că din statele de plată anterioare încetării contractului de muncă rezultă că în schemă erau cinci conducători auto, inclusiv în luna iunie, iar după această dată în schemă au rămas patru conducători auto, ceilalţi fiind mecanici auto.

De asemenea, că din organigrama întocmită la 01.04.2014 rezultă că existau la aceea dată şase conducători auto, iar din organigrama întocmită la data de 01.06.2014, ca urmare a deciziei nr. 11/01.05.2014 au rămas patru conducători auto datorită dificultăţilor economico-financiare.

Că, în ceea ce priveşte pe reclamant acesta nu mai putea să-şi desfăşoare activitatea în cadrul societăţii ca şofer de taxi, deoarece nu mai avea autorizaţie emisă de Primăria Tg Jiu pentru asemenea activitate.

În acest sens s-au depus la dosarul cauzei statele de plată pe lunile martie - iunie 2014, adresa nr. 3/3.04.2014 privind comunicarea preavizului, confirmarea de comunicare, contractul de promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare nr. 773/30.05.2013 şi factura nr. 6/29.04.2014 din care rezultă că reclamantul a intrat în posesia autoturismului ……….

Pe parcursul cercetării judecătoreşti instanţa a solicitat societăţii pârâte să facă dovada dificultăţilor economice care au dus la desfiinţarea postului reclamantului, respectiv să depună situaţia financiară pe anul 2014 şi de a depune la dosarul cauzei registrul de intrări-ieşiri al societăţii, în copie certificată conformă cu originalul, şi în original pentru confruntare (registrul în care au fost înregistrate organigramele şi statele de funcţii pe anul 2014.

Pârâta SC ST SRL nu s-a conformat solicitărilor instanţei, nedepunând la dosarul cauzei înscrisurile solicitate la mai multe termene de judecată.

Tribunalul analizând contestaţia de faţă în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale în materie, reţine şi constată următoarele:

Prin contestaţia formulată reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere nr. 1/02.06.2014 emisă de pârâta SC ST SRL şi reintegrarea pe funcţia avută anterior emiterii deciziei de concediere cu obligarea societăţii pârâte la plata despăgubirilor începând cu data de 02.06.2014, cu motivarea că măsura dispusă de către angajator este netemeinică şi nelegală.

Prin decizia contestată reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii, respectiv desfiinţarea locului de muncă ocupat de către acesta ca urmare a dificultăţilor economice/a transformărilor tehnologice/a reorganizării.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către societatea pârâtă privesc perioada anterioară emiterii deciziei de concediere, respectiv: statele de plată pe lunile martie-iunie 2014, organigrama în vigoare de la data de 01.04.2014, statul de funcţii în vigoare la data de 01.04.2014, organigrama în vigoare la data de 01.06.2014, statul de funcţii în vigoare la data de 01.06.2014 şi decizia nr. 11/30.05.2014 privind organigrama şi statul de funcţii valabil începând cu data de 01.05.2014.

În drept, instanţa reţine următoarele:

În speţă, instanţa este investită cu soluţionarea unei contestaţii la o decizie de concediere individuală conform art. 65 (Codul Muncii) “concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unu sau mai multe motive, fără legătură cu persoana acestuia”.

În concret instanţa a fost investită cu verificarea aspectelor privind legalitatea măsurii de concediere, respectiv dacă desfiinţarea locului de muncă al reclamantului este efectivă şi dacă are la bază o cauză reală şi serioasă.

Motivul invocat de către pârâtă în luarea acestei măsuri, a fost desfiinţarea locului de muncă ocupat de către reclamant ca urmare a dificultăţilor economice/ a transformărilor tehnologice/ a reorganizării.

Cu privire la respectarea dispoziţiile art. 65-66 din Codul Muncii, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile acestui articol, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă, să aibă o cauză reală şi să fie serioasă.

Prin caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă trebuie să se înţeleagă respectarea cerinţei ca respectivul loc de muncă să fi fost suprimat din statul de funcţii.

Pentru ca o cauză să fie reală şi serioasă este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: să aibă caracter obiectiv, respectiv în temeiul Codului Muncii (art.65 alin.1), să fie impusă de dificultăţi economice, transformări tehnologice sau de o reorganizare a activităţii, cauza trebuind să fie independentă de factori subiectivi; să fie precisă (exactă), să constituie veritabilul motiv al concedierii, adică să nu disimuleze în alt temei (cum ar fi intenţia de a-l concedia cu orice chip pe un anumit salariat, prin susţinerea uneia dintre ipotezele  stabilite de art.65 alin.1); să fie serioasă, în sensul că dificultăţile economice, transformările tehnologice sau o reorganizare a activităţii, după caz, să aibă o anumită gravitate care să impună cu adevărat reducerea unui loc de muncă sau unor locuri de muncă, respectiv să existe un raport proporţional între cauză şi efect.

În ceea ce priveşte caracterul efectiv al desfiinţării locului de muncă, instanţa reţine raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, că postul de conducător auto nu a fost desfiinţat efectiv, motivarea societăţii pârâte fiind aceea că reclamantul nu mai avea autorizaţie eliberată de Primăria Tg Jiu pentru a-şi desfăşura activitatea ca şofer taxi.

Verificând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, respectiv: statele de plată pe lunile martie-iunie 2014, organigrama în vigoare de la data de 01.04.2014, statul de funcţii în vigoare la data de 01.04.2014, organigrama în vigoare la data de 01.06.2014, statul de funcţii în vigoare la data de 01.06.2014 şi decizia nr. 11/30.05.2014 privind organigrama şi statul de funcţii valabil începând cu data de 01.05.2014, se poate observa că deşi antetul înscrisurilor priveşte societatea SC ST SRL, semnătura şi ştampila de pe aceste înscrisuri aparţin altei societăţi SC D SA Tg Jiu cu care reclamantul nu a avut raporturi de muncă.

Pârâta nu a depus la dosarul cauzei la solicitarea instanţei registrul de intrări-ieşiri al societăţii în copie certificată conform cu originalul şi în original pentru confruntare (registrul în care au fost înregistrate organigramele şi statele de funcţii pe anul 2014).

În acest sens nu se poate reţine că postul de conducător auto a fost desfiinţat efectiv în sensul dispoziţiilor mai sus menţionate.

Desfiinţarea locului de muncă nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Raportat la data emiterii deciziei de concediere a reclamantului, (02.06.2014), pârâta  nu face dovada necesităţii desfiinţării postului reclamantului, raportat la motivele de ordin economic.

Cu privire la situaţia economico-financiară a pârâtei, instanţa reţine că pârâta nu a făcut dovada dificultăţilor economice care au dus la desfiinţarea postului reclamantului, respectiv nu a depus situaţia financiară pe anul 2014 solicitată de instanţă.

Sintagma invocată de pârâtă în decizia de concediere, respectiv ,,desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant ca urmare a dificultăţilor economice/ a transformărilor tehnologice/a reorganizării’’ implică nu doar invocarea unor simple motive de ordin economic, ci este necesară dovedirea unor greutăţi reale în ansamblul activităţii societăţii, aspect pe care pârâta nu l-a dovedit aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

De asemenea, pârâta nu a demonstrat că desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului este singura soluţie posibilă în redresarea sa economică, celelalte măsuri de reorganizare dovedindu-se insuficiente sau inadecvate, angajatorul trebuind să aducă justificări serioase legate de necesitatea desfiinţării postului raportat la motivele de ordin economic, de dovedirea unor greutăţi reale din punct de vedere financiar pe care nu le poate depăşi decât prin desfiinţarea anumitor posturi (în speţă postul de conducător auto).

Potrivit dispoziţiilor art. 272 Codul muncii ,,sarcina probei în conflicte de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare”.

Toate celelalte aspecte invocate de pârâtă prin notele de şedinţă cu privire la motivul desfiinţării postului reclamantului nu pot fi reţinute de instanţă în lipsa probatoriului solicitat.

Faţă de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că pârâta nu a făcut dovada legalităţii deciziei de concediere emisă cu încălcarea dispoziţiile art. 65 Codul Muncii, astfel încât urmează ca în baza art.80 Codul Muncii, contestaţia să fie admisă, anulată decizia de concediere având drept consecinţă reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior concedierii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale prevăzute de art.80 Codul Muncii.

Referitor la capătul de cerere privind obligare pârâtei la acordarea concediului de odihnă aferent anului 2014 instanţa va admite cererea, reţinând că potrivit art. 146 alin. 3 din Codul muncii ,,angajatorul este obligat să acorde concediu până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care întrun an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul’’.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că pârâta şi-a achitat această obligaţie faţă de reclamantul în cauză.

Pentru aceste considerente şi cu motivarea mai sus expusă;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de reclamantul CI, CNP ….., domiciliat în ……, în contradictoriu cu pârâta SC ST SRL, înregistrată la Registrul Comerţului Gorj sub nr. ……., CUI ………, cu sediul în ………., ulterior precizată.

Anulează decizia nr. 1/02.06.2014 emisă de pârâta SC ST SRL.

Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Obligă pârâta SC ST SRL la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi la celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat, începând cu data emiterii deciziei de concediere şi până la data reintegrării efective.

Obligă pârâta SC ST SRL să acorde reclamantului concediul de odihnă aferent anului 2014.

Obligă pârâta SC ST SRL la plata către reclamant a sumei de 750 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Sentinţă executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 23.06.2015, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare